Grăniţuire. Sentința nr. 2579/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2579/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 2579/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2579
Ședința publică din data de 26.02.2015
Instanța compusă din:
Președinte – C. D.
Grefier – M.-L. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile de față privind pe reclamanții D. D. și D. A. C., în contradictoriu cu pârâții B. G. și B. Miritica, având ca obiect „grănițuire”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanții, prin avocat, conform împuternicirii avocațiale aflată la dosar (fila 4) și pârâții, prin avocat, conform împuternicirii avocațiale aflată la dosar (fila 37).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că pricina se află la prima zi de înfățișare cu părțile legal citate, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă rap. la art. 94 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere, după care acordă cuvântul asupra estimării procesului.
Reclamantul arată că lasă la aprecierea instanței aspectul pus în discuție
În temeiul art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța estimează durata necesară cercetării procesului la aproximativ 6 luni.
Instanța pune în discuție și acordă cuvântul părților asupra excepției inadmisibilității cererii de grănițuire, formulată de pârâți, prin întâmpinare.
La întrebarea instanței, apărătorul reclamanților, arată că pe teren sunt două corpuri, precizând că nu este o proprietate comună, fiind două proprietăți distincte. De asemenea, arată că este o delimitare făcută de cadastriști și depune în dovedire copie plan amplasament, respectiv proces-verbal de vecinătate și comunică și avocatului părții adverse un exemplar.
Instanța ia act de precizările apărătorului reclamanților.
În continuare, apărătorul reclamanților arată că nu există o schiță din care să reiasă o delimitare juridică.
Apărătorul pârâților învederează instanței că este o singură proprietate comună. De asemenea, arată că în memoriu anexat cadastrului se menționează că este o coproprietate.
Totodată, arată că nu se poate împărți proprietatea pe calea grănițuirii.
Apărătorul reclamanților solicită admiterea cererii, cu cheltuieli de judecată, motiv pentru care depune originalul chitanței . nr._ (_/26.11.2014), factura nr. IS-_, în cuantum de 5500 lei.
În temeiul art. 394 cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
I. PROCEDURA
Prin cererea depusă pe rolul acestei instanțe la data de 26.05.2014, reclamanții D. D. (C.I. . nr._, CNP_) și D. A. C. (C.I. . nr._, CNP_), ambii reprezentați convențional de Av. A. M., cu domiciliul ales în vederea comunicării oricăror acte la sediul profesional al C.I.A. „M. A. A.” din București. .. 6. ., ., Sector 4, au chemat în judecată pe pârâții B. G. și B. M. solicitând stabilirea liniei de hotar care desparte proprietatea Reclamanților, reprezentata de imobil teren in suprafața de 90,625 mp situat in București, ., Sect. 4, de cea a Paraților constituita din imobil teren cu o suprafața de 90,625 mp, situata la aceeași adresa, ambele proprietati fiind invecinate; Obligarea Paraților la plata cheltuielilor cheltuielile de judecată, reprezentând taxa judiciara de timbre si onorariu avocat.
În fapt, prin Contractul de vanzare-cumparare nr. 70/17.01.2005/B.N.P. A. M. V., reclamanții in calitate de cumpărători au achiziționat de la domnul P. V., apartamentul nr. 1, corpul A, situat in imobilul constructie din București, ., Sect. 4, precum si ½ din suprafața totala a terenului învecinat construcției, situat la aceeași adresa, respectiv București, ., Sect. 4, imobil in suprafața totala de 90 625 mp, asa cum rezulta si din planurile cadastrale anexate la prezenta cerere.
Conform memoriului tehnic justificativ anexat, in ceea ce privește imobilul-constructie aceasta este compus din doua apartamente, dintre care Apart. 1 de la ., iar cel din partea de sud a construcției, denumit Apart. 2, este propietatea Paraților.
In ceea ce privește imobilul-teren in suprafața totala de 181,25 mp ce face obiectul prezentei acțiuni în grănițuire, arată ca potrivit planurilor cadastrale, precum si a schițelor anexate, respectiv a Planului de amplasament si delimitare a imobilului, nu exista incertitudini cu privire la întinderea proprietății pârtilor, atat Reclamanții cat si Parații deținând ½ din suprafața terenului de 181,25 mp, intre ambele proprietăți învecinate existând un spațiu liber. Cu toate acestea Parații se opun fara nici un temei in vederea stabilirii unei linii de hotar fixată prin semne externe și vizibile, fapt care generează neînțelegeri, in final Reclamanții neputând exercita o folosința utila a proprietății.
Parații dețin cealaltă jumătate a terenului in suprafața de 181 mp, conform Titlului de proprietate nr._/4/25.04.2002, de unde reiese ca aceștia dețin o suprafața de 87,50 mp din imobilul situat la adresa din București, ., Sect. 4.
În drept, indică art. 148 C., art. 56C Cciv.
Solicită administrarea probei cu înscrisuri, expertiză tehnică, cercetări locală.
2. La data de 05.12.2014, pârâții B. G. și B. M. au depus întâmpinare.
Invocă excepția inadmisibilității cererii de grănițuire formulate de reclamanții D. D. si D. A. C..
Asa cum rezulta din acțiunea introductiva si din titlurile de proprietate depuse de reclamanți la dosarul cauzei, aceștia solicita grănițuirea cotelor de ½ din imobilul teren din ., Sector 4 București, pe care pârâții si reclamanții il dețin in coproprietate.
Așadar, aceste doua cote de ½ din același imobil constituie proprietățile „învecinate” in concepția reclamanților si cu privire la care aceștia solicita grănițuirea prin delimitarea pârtii de la . reclamanților si a pârtii înfundate evident ca aparținând pârâților.
Potrivit doctrine in materie (G. B., Caria A. A. si B. Nazat - C. de drept civil. Drepturile reale principale - Ed. a 2-a revizuita si adaugita, E.. Hamangiu 2013, pag. 92.), dreptul de coproprietate . (coproprietatea) este definit ca acel drept de proprietate al cărui obiect este nedivizat sub aspect material, insa sub aspect ideal, in sensul ca niciunul dintre titulari nu are un drept exclusiv cu privire la o fracțiune materiala din obiectul respectiv, dar deține o cota-parte ideala si abstracta din dreptul de proprietate.
Posesia asupra bunului proprietate . poate fi exercitata, simultan, cu privire la întregul bun, de toti titularii intrucat niciunul dintre titulari nu are un drept exclusiv asupra unei parti material din lucru.
Potrivit art. 560 Cod civil, invocat de reclamanți, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați sa contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului si fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, in mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
Textul consacra un drept subiectiv real si o obligație corelativa de a face, ambele cu caracter de reciprocitate - create de vecinătate - in temeiul cărora proprietarul sau orice persoana care are un drept real asupra unui fond limitrof poate pretinde vecinului sau fixarea liniei comune de hotar ce separa fondurile învecinate respective si marcarea acesteia prin semne materiale.
Analizându-se in plan doctrinar sfera de aplicare a normei, s-a arătat, in acest sens, ca proprietarul poate cere grănițuirea chiar atunci când exista o îngrădire intre fonduri (adică, semne exterioare de delimitare a liniei de hotar), cu excepția situației in care aceasta îngrădire nu s-a realizat ea insasi in urma unei operațiuni de grănițuire regulata, adică prin acordul neechivoc al pârtilor sau prin hotărâre judecătoreasca [Hamangiu-Rosetti-B. -„Tratat de dr. civil roman", voi. II, p. 272).
Prin acțiunea in grănițuire se urmărește constituirea hotarului real dintre cele doua fonduri, fara a se contesta dreptul de proprietate asupra fondului vecin si fata de care se va solicita delimitarea. Prin urmare, acțiunea in grănițuire nu implica dovedirea dreptului de proprietate asupra fondurilor cu privire la care se va stabili hotarul despărțitor.
In acest sens s-a pronunțat si Înalta Curte de Casație si Justiție, in Decizia nr. 433/2006, instanța statuând cu privire la prevederile similare din vechiul cod civil următoarele: ". grănițuire instanța nu are a se pronunța asupra existentei dreptului de proprietate in întregul sau, ci asupra formei terenului care alcătuiește dreptul de proprietate in partea aflata in litigiu, al cărui contur este fixat prin linia hotarului despărțitor, determinate prin semne vizibile. Operațiunea judiciara a grănițuirii presupune identificarea hotarului real, trasarea hotarului si așezarea semnelor de hotar".
Concluzionând, grănițuirea reprezintă o operațiune de delimitare prin semne exterioare a doua proprietăți vecine, bine delimitate, ce aparțin unor titulari diferiți. In speța, aceasta situație premisa nu este exista deoarece proprietatea asupra căreia se cere grănițuirea reprezintă o proprietate unica, cu mai mulți titulari coproprietari, iar nu doua proprietati distincte aparținând unor titulari exclusivi. Mai mult, data fiind starea de coproprietate, cota-parte a fiecărui coproprietar nu este determinata material in teren, astfel ca nu știe care este amplasarea si conturul acesteia.
Având in vedere cele de mai sus, pârâții apreciază ca prezenta acțiune de grănițuire a proprietății unice din ., Sector 4, București este inadmisibila intrucat, sub un prim aspect, nu exista doua proprietati învecinate care sa poată fi grănițuite iar, sub un alt aspect, o astfel de acțiune reprezintă un act de dispoziție care poate fi formulat numai de către toți proprietarii bunului imobil a cărui grănițuire se solicita.
Pe fondul cauzei, arată că prin prezenta acțiune, reclamanții încearcă sa obtina pentru sine un drept exclusiv asupra unei parti materiale din imobilul teren situat in ., Sector 4, București, in funcție de propriile preferințe, desi cota-parte ideala pe care o dețin nu le conferă un astfel de drept iar admiterea unei astfel de solicitări ar constitui o incalcare a drepturilor conferite subsemnaților de cota noastră parte de % din același teren.
Așadar, reclamanții ignora cu desavarsire faptul ca, data fiind modalitatea in care este stăpânit acest bun imobil-teren - in coproprietate pe cote-parti, oricare dintre părți poate utiliza întregul bun si oricare parte a acestuia, fara a se putea determina unde este amplasata pe teren cota-parte a fiecaruia.
De altfel, neînțelegerile dintre părți, si refuzul pârâților de a accepta grănițuirea propusa de reclamanți deriva tocmai din solicitarea nerezonabila a acestora de a-si apropria pentru sine, in mod exclusiv, si cu inculcarea dreptului subsemnaților, suprafața de teren cel mai favorabil amplasata fata de .="Corptext3"> Suprafața de teren libera de construcții, aflata la . totala de aproximativ 3 metri, astfel ca atribuirea acesteia exclusiv către parați nu este posibila intrucat . pârâții ar fi lipsiți de cale de acces către si dinspre .="Corptext3"> O astfel de poziționare a terenului aferent cotei-parti a reclamanților ar conferi dreptului acestora o valoare economica superioara dreptului pârâților, deși in prezent au, cu privire la acest imobil-teren, drepturi identice, respectiv cote egale de ½ din imobilul-teren in întregul sau.
În drept, invocă art. 205 C.pr.civ., art. 560 Cod civil.
Solicită administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale.
3. În ședința din data de 26.02.2015, instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității acțiunii și a rămas în pronunțare cu privire la aceasta.
A fost achitată taxa judiciară de timbru de 100 de lei.
II. OPINIA INSTANȚEI
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii, în acord cu dispozițiile art. 248 C., instanța reține:
1. În fapt, potrivit titlului de proprietate al reclamanților, reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP A. M. V. prin încheierea nr. 70/17.01.2005 (fila 12), aceștia au dobândit proprietatea apartamentului nr. 1 și „o cotă indiviză de ½ din părțile și dependințele comune ale corpului A, respectiv coridor, luminator, curte (teren aferent conform extrasului de carte funciară pentru autentificare ...)”.
Instanța observă că în extrasul de carte funciară (fila 16), registratorul de carte funciară a înregistrat doar mențiunea că reclamanții sunt proprietari în indiviziune doar cu privire la coridor, WC și luminator (fila 16 verso), ignorând referirea din titlul de proprietate la curte (teren aferent conform extrasului de carte funciară pentru autentificare ...).
Această neconcordanță nu este de natură să infirme starea de coproprietate menționată în titlul reclamanților cu privire la teren.
Din titlul de proprietate al pârâților, reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notariatul de Stat al sectorului 4 București prin încheierea nr. 2175/07.11.1979 (fila 9), rezultă că aceștia au dobândit terenul „în cotă indiviză de 87,5 mp”.
Este evidentă exprimarea contradictorie și nejuridică, un drept de proprietate neputând fi exprimat, în același timp, în cotă abstractă (cotă indiviză, specifică stării de coproprietate), dar și în formă individualizată, concretă (87,5 mp), specifică dreptului de proprietate exclusiv, cele două noțiuni excluzându-se reciproc.
Aceeași problemă este evidențiată și în titlu de proprietate eliberat la data de 25.04.2002 sub nr._/4, emis pentru pârâți de Prefectura Municipiului București (fila 8).
Interpretând dispozițiile din titlul de proprietate al pârâților și cele ale titlului emis de prefect, în baza contractului de vânzare-cumpărare, instanța reține că acestea au în vedere, în realitate, o stare de coproprietate asupra terenului pentru aproximativ ½ din acesta, 87,5 mp reprezentând aproximativ jumătate din suprafața totală a terenului (181 măsurată, conform extrasului CF – fila 16 verso).
Dincolo de aceste stângăcii juridice ale redactorilor titlului de proprietate al pârâților sau de neconcordanțe la înregistrarea în cartea funciară cu privire la dreptul reclamanților, instanța reține faptul că reclamanții și pârâții sunt coproprietari în indiviziune, în ceea ce privește terenul.
2. În drept, instanța reține că potrivit art. 560 Cciv, Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
Ipoteza de la care pleacă acest text este aceea a existenței unor proprietari distincți, ai unor terenuri individualizate distinct și învecinate.
Altfel spus, trebuie să existe două terenuri individualizate juridic și care să aparțină proprietarilor vecini.
Potrivit art. 632 Cciv, (1) Formele proprietății comune sunt următoarele: a) proprietatea pe cote-părți (coproprietatea); b) proprietatea în devălmășie (devălmășia). (2) Coproprietatea poate fi obișnuită sau forțată. (3) Coproprietatea forțată nu poate înceta prin partaj judiciar.
În acest sens, instanța reține că din punct de vedere procedural, calea care trebuie aleasă de un coproprietar pentru individualizarea concretă a părții sale din bun, corespunzătoare stării de coproprietate, o constituie partajul.
D. astfel coproprietarul poate să se bucure în mod exclusiv și personal de o parte din bun, corespunzătoare cotei sale (sau poate chiar de tot bunul, dacă acesta i se atribuie în întregime în urma partajului).
În situații de excepție, în măsura în care starea bunului este una de coproprietate forțată sau asimilabilă unei coproprietăți forțate, se poate încerca efectuarea unui partaj al folosinței bunului, în urma căruia coproprietarii să dobândească folosința exclusivă și personală a unei părți din bun, corespunzătoare cotei lor, însă cu rămânerea în continuare în stare de coproprietate, în privința dreptului de proprietate.
O astfel de posibilitate juridică este prevăzută, teoretic, de art. 650 alin. (1) Cciv, care arată că părțile comune pot fi atribuite coproprietarilor în folosință exclusivă numai dacă prin aceasta nu sunt lezate drepturile celorlalți coproprietari.
Vânzând faptul că cererea reclamanților vizează grănițuirea unui teren pe care reclamanții îl stăpânesc în coproprietate cu pârâții și ținând seama și de dispozițiile art. 560 Cciv, care impun pentru soluționarea unei cereri de grănițuire, condiția existenței a două terenuri învecinate, dar distincte, individualizate, aparținând unor proprietari distincți, instanța urmează să admită excepția inadmisibilității acțiunii principale din prezentul dosar și să respingă în consecință cererea ca inadmisibilă.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere dispozițiile art. 451-453 din C.p.c., instanța urmează să admită solicitarea pârâților de obligare a reclamanților la plata acestora, constatând că aceștia din urmă au generat prezentul proces, prin acționarea nejustificată în instanță a pârâților, reținându-se astfel culpa lor procesuală și antrenarea răspunderii juridice civile acoperirea prejudiciului cauzat pârâților prin cheltuielile de judecată efectuate.
La stabilirea cheltuielilor de judecată, instanța va avea în vedere dovada achitării taxei onorariului de avocat în valoarea de 5.500 de lei, plătit potrivit chitanței nr._/26.11.2014.
Făcând din oficiu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C., instanța va reduce însă cuantumul sumei la care vor fi obligați reclamanții la nivelul sumei de 2.500 de lei, ținând seama de complexitatea relativ redusă a litigiului, precum și de durata redusă de judecată (un singur termen), fără ca prin aceasta să fie afectată suma stabilită în raportul juridic dintre pârâți și avocatul care i-a reprezentat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanții D. D. și D. A. C., ambii cu domiciliul în București, ., sector 4 și cu domiciliul ales la CIA M. A. A., din București, .. 6, ., ., sector 4 în contradictoriu cu pârâții B. G. și B. Miritica, ambii cu domiciliul în București ., . și cu domiciliul ales la SCA I. și S. din București, ., parter, sector 3.
Admite în parte cererea de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pe reclamant la plata către pârât, a sumei de 2500 lei, cu titlu de onorariu de avocat.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Red.CD/MV/6ex/08.07.2015.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3075/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
