Contestaţie la executare. Sentința nr. 4585/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4585/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 4585/2015
DOSAR NR._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NUMĂRUL 4585
Ședința din Publică din data de 16.04.2015
INSTANȚA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. C.
GREFIER: M. F.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile formulată de contestatoarea P. V. in contradictoriu cu intimații S. S. prin reprezentant KRUK ROMANIA SRL si C. B. SA-SUCURSALA MUNICIPIULUI BUCURESTI având ca obiect: contestație la executare –întoarcere executare.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23.03.2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat succesiv pronunțarea la 06.04.2015, 09.06.2015, 16.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.07.2014 sub nr._, contestatoarea P. V. in contradictoriu cu intimații S. S. prin reprezentant KRUK ROMANIA SRL si C. B. SA-SUCURSALA MUNICIPIULUI BUCURESTI, a formulat contestație la executare prin care a solicitat următoarele: anularea tuturor actelor de executare din dosarul 116/E/BM/2014 al B. B. S.-M. și Zatavnetchi D., constatarea caracterului abuziv al clauzei privind comisionul de administrare lunară a creditului de 0,3 % aplicat soldului curent și eliminarea acestuia, obligarea intimatelor la compensarea sumelor plătite cu titlu de rate de credit și a sumelor anterior poprite, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că a încheiat cu C. B. Sa contractul de credit RQ_20 din 12.12.2011 pentru un credit în valoare de_ lei pe o durată de 8 ani cu o dobândă variabilă pe întreaga perioadă de creditare de 6,23 % pe an, că a achitat ratele lunare până în luna noiembrie 2012, că prin adresa numărul 1647 din data de 06.03.2013 emisă de C. B. Sa a fost înființată poprirea asupra veniturilor sale în baza unui alt titlu executoriu, contractul de credit CL_75 din data de 12.12.2011 pe care însă ea nu l-a contractat, că în baza acestei adrese i-a fost reținută lunar suma de 200 lei din salariu, că la data de 10.07.2014 i-au fost comunicate actele de executare contestate prin care era somată să achite suma de_,76 lei debit restant și 3861,53 lei cheltuieli de executare.
În ceea ce privește comisionul de administrare de 0,3 % aplicat la soldul curent al contului luat în calcul la determinarea dobânzii aferente fiecărei scadențe, contestatoarea a arătat că scopul acestuia este neclar, neexistând în cuprinsul contractului vreo explicație clară a necesității aplicării acestuia, că prin acesta s-a urmărit perceperea unei dobânzi ascunse, că există un dezechilibru indus de acest comision care lezează interesele economice ale clienților și aduce atingere mediului concurențial bancar, că valoarea totală a comisionului de administrare a fost stabilită la suma de 4091,52 lei și reprezintă aproximativ 1/3 din dobânda percepută de_,37 lei.
Contestatoarea a mai arătat că a încheiat un contract de adeziune, că acest comision ridicat îndreaptă conținutul contractului în favoarea celui care a impus clauză, că favorizează banca în obținerea unui câștig injust în defavoarea consumatorului și că aceasta reprezintă o clauză abuzivă.
Contestatoarea a mai arătat că din suma totală de_,76 lei trebuie scăzută valoarea sumelor deja poprite prin adresa 1647 din data de 06.06.2013.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 din C.p.civ., OG 21/1992 și Legea nr. 193/2000.
În dovedire, contestatoarea a anexat la dosar înscrisuri.
Contestația la executare a fost timbrată cu suma totală de 1000 taxă judiciară de timbru.
La data de 05.01.2015 intimata C. B. SA a depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere faptul că această creanță a fost cesionată, contestatoarea fiind notificată în data de 14.06.2013 prin notificarea numărul_. Pe fond intimata a arătat că nu se poate contesta o adresă de înființare a popririi din data de 06.03.2013.
La data de 19.01.2015, intimata S. S. prin reprezentant KRUK ROMANIA SRL a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității introducerii contestației la executare, excepția inadmisibilității privind constatarea unor clauze abuzive, excepția prescripției dreptului de a solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit, excepția inadmisibilității cererii de restituire a sumelor deja poprite, iar pe fond respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a susținut că reclamanta nu face altceva decât să conteste anumite clauze contractuale, în condițiile în care și-a asumat contractul semnandu-1, iar definițiile sunt primele în cadrul contractului acceptat de aceasta, la art. 10.05 din contract arătându-se că împrumutatul declară care are la cunoștință, înțelege și acceptă clauzele prezentului contract, și că acestea au fost negociate cu Banca conform prevederilor OG 21/1992, a legii 193/2000 și legii 287/2009.
Intimata a arătat că activitatea de creditare presupune un mecanism complex care implică anumite costuri în afara celor privind dobânda, iar pentru a-și asigura resursele financiare, instituțiile de credit instituie o . comisioane menite a compensa o parte din costurile activității de creditare, costurile de administrare a creditelor acordate și cele de punere la adăpost în privința riscului de neplată a creditului, că instanța nu poate modifica un contract încheiat între părți și că nu sunt îndeplinite condițiile art. 4 din Legea 193/2000.
Intimata a depus la dosar înscrisuri.
La termenul din data de 23.02.2015 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a C. B. SA ca neîntemeiată, a respins excepția tardivității introducerii contestației la executare ca neîntemeiată, a respins excepția inadmisibilității acțiunii ca neîntemeiată, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiată.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri.
În urma adresei depuse la dosar din oficiu, a fost depusă o copie conformă cu originalul a dosarului de executare 116/E/BM/2014
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
La data de 09.04.2014 S. S. prin reprezentant KRUK ROMANIA SRL s-a adresat B. B. S.-M. și Zatavnetchi D. pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. RQ_20 din 12.12.2011, împotriva debitoarei contestatoare P. V., în vederea recuperării unei creanțe de_,76 lei din care_,79 lei reprezintă debit restant și 3503,97 lei dobânda aferentă creditului acordat.
A fost încuviințată executarea silită de către judecătoria sectorului 4 București prin încheierea din data de 09.05.2014 pentru suma de_,76 lei .
La data de 02.07.2014 a fost emisă încheierea de stabilire cheltuieli de executare stabilindu-se cheltuieli de executare în cuantum de 3861,53 lei.
La data de 02.07.2014 a fost emisă somația imobiliară pentru suma de_,29 lei.
La data de 02.07.2014 a fost emisă adresa de înștiințare a popririi asupra sumelor de bani realizate de debitoare la terțul poprit Primăria 1 decembrie și la alte unități bancare până la concurența sumei de_,76 lei +3861,53 lei cheltuieli de executare.
Contractul de contractul de credit nr. RQ_20 din 12.12.2011, a fost încheiat între contestatoare și C. B. SA, iar creanța a fost cesionată în favoarea S. S. prin reprezentant KRUK ROMANIA SRL .
În ceea ce privește motivarea contestatoarei privind constatarea caracterului abuziv al clauzei privind comisionul de administrare de 0,3 % și eliminarea acestuia din contract, instanța constată că potrivit art. 2.1.1 lit. b comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea /efectuarea de operațiuni de către bancă în scopul utilizării /rambursării creditului, că acesta se achită lunar și este de 0,3 % aplicat la soldul curent al creditului luat în calcul la determinarea dobânzii aferente scadenței. Comisionul astfel calculat în încasează lunar pentru creditul acordat, în rate egale în valoare de 46,62 lei, în cazul rambursării anticipate integrale sau parțiale, împrumutatul se obligă să achite diferența de comision de administrare datorat până la data respectivă și neîncasat ca urmare a achitării acestuia în rate lunare.
În ceea ce privește prevederile contractuale invocate drept abuzive de către contestatoare, instanța constată că, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 (astfel cum era în vigoare la momentul formării prezentei contestații la executare) „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”, iar potrivit art. 4 alin. 2, „o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv”.
În lumina acestor prevederi, se apreciază că se impun a fi analizate două condiții: a) clauza să nu fie negociată direct cu consumatorul; b) clauza să creeze, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
În ceea ce privește prima condiție, instanța o apreciază ca nefiind îndeplinită, întrucât contractul nr. RQ_20 din 12.12.2011 nu reprezintă un contract de adeziune, consumatorul declarând în art. 10.5 că are cunoștință, înțelege și accepta clauzele prezentului contract și că acestea au fost negociate cu banca conform prevederilor OG 21/1992, a legii 193/200, Legii 287/2009 privind Codului Civil.
De aceea, instanța constată că nu s-a făcut dovada din partea contestatoarei că nu au fost negociate clauzele din contractul RQ_20 din 12.12.2011, sarcina probei revenindu-i conform art. 10 din C.p.civ., în condițiile în care a arătat că a negociat contractul conform conform prevederilor OG 21/1992, a legii 193/200, Legii 287/2009 privind Codului Civil.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, instanța o apreciază ca neîndeplinită. În abordarea acestei condiții trebuie plecat de la premisa că legea are în vedere un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
În acest sens, instanța reține faptul că actul juridic constând în convenția de credit nr. RQ_20 din 12.12.2011 are un caracter oneros, instituția financiară urmărind ab initio obținerea unui avantaj patrimonial din activitatea economică derulată.
Comisioanele de administrare contestate sunt cuprinse în contract și, contrar susținerilor contestatoarei, instanța apreciază că acestea sunt prevăzute într-o manieră accesibilă, sintagmele în sine nepresupunând cunoștințe de specialitate pentru a fi înțelese. Mai mult, în clauza contestată se arată pentru ce este perceput un asemenea comision.
Instanța apreciază că, prin acordarea unui credit, instituția financiară își asumă niște costuri, având în vedere perioada îndelungată de restituire a creditului, contextul economic actual justificând această afirmație. De altfel, se constată că reclamanta a înțeles să invoce caracterul abuziv al clauzelor privind comisioane de risc, cunoscute încă din momentul încheierii contractului, respectiv 2011, abia în anul 2015, după ce a primit actele de executare silită.
Totodată, instanța reține că prețul contractului îl constituie dobânda anuală efectivă ( D.), stabilită în contract la 2.2.15 ca fiind de 14,16 %, că la art. 2.2.15 se arată suma de_,89 lei ca fiind suma totală de restituit compusă din valoarea totală a creditului și costul total al acestuia, element esențial în formarea voinței contestatoarei de alegere a ofertei instituției financiare în vederea acordării liniei de credit. Este de notorietate că aprecierea unei oferte financiare se face prin prisma acestui element, aspect ce este cunoscut sau ar trebui cunoscut de un consumator mediu avut în vedere de Legea nr. 193/2000. În aceste condiții, este rezonabil să se aprecieze că reclamanta debitoare a contractat în deplină cunoștință de cauză, asumându-și voluntar obligația de a achita o dobândă anuală efectivă ce are un cuantum semnificativ, această dobândă incluzând și comisionul de adminsitrare.
Astfel, nu s-ar putea reține că debitoarea nu a putut aprecia costul total al creditului (D.), considerând, în momentul încheierii contractului, că acesta este potrivit intereselor sale din acel moment și preferabil altor societăți bancare/nebancare ce ofereau servicii similare. Contestatoarea a cunoscut așadar că apelează la o formă de creditare oneroasă.
Dobânda anuală efectivă este de natură să ofere în mod transparent o perspectivă clară în privința costurilor creditului asigurând, concomitent, previzibilitatea pe termen lung a drepturilor și obligațiilor asumate prin contract de către fiecare dintre părți.
Or, în cauză, prețul contactului a fost exprimat clar și inteligibil, acesta incluzând comisioanele de administrare, care sunt clar precizate prin contractul de credit încheiat, astfel încât nu se poate reține faptul că există un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Mai mult, Directiva nr. 2008/48/CE, a cărei transpunere o reprezintă O.U.G. nr. 50/2010, nu interzice perceperea unor comisioane în contractele de credit, cu condiția ca acestea să fie aduse la cunoștința consumatorului și să facă parte din costul total al creditului, cerințe îndeplinite în cauză.
În consecință, instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile contestatoarei privind caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în contractul de credit pus în executare silită.
În ceea ce privește contestația la executare, instanța constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că nu s-a dovedit faptul că executarea conform adresei 1647 din data de 06.06.2013 era pentru un contract de credit pentru care nu îl contractase, că nu s-a făcut dovada contestării acelei executări, iar în prezentul dosar de executare debitul este clar individualizat_,76 lei din care_,79 lei reprezintă debit restant, corespunzând perioadei în care contestatoarea a afirmat că nu a mai achitat ratele restante, noiembrie 2012 și 3503,97 lei dobânda aferentă creditului acordat, nefiind inclus comisionul de administrare în suma ce se execută.
În consecință, întrucât nu există motive de nelegalitate a actelor de executare, în raport de cele mai sus expuse, iar contestația va fi respinsă ca neîntemeiată.
Întrucât intimata nu se află în culpă procesuală prin respingerea contestației la executare, în temeiul art. 274 V.C.pr.civ., instanța va respinge cererea contestatoarei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Totodată, va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația P. V., cu domiciliul procesual ales la SCA M. si Asociații din București, ., . B, . in contradictoriu cu intimații S. S. prin reprezentant KRUK ROMANIA SRL, cu sediul în București, ., . si C. B. SA-SUCURSALA MUNICIPIULUI BUCURESTI, cu sediul în București, Calea Victoriei, numărul 13, sector 3 la executare formulată de contestatoarea .
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare care se depune la Judecătoria sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2015
PREȘEDINTE GREFIER
Red. CC/Dact. MF/ 5
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4640/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3075/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
