Contestaţie la executare. Sentința nr. 2887/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2887/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 2887/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2887
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05.03.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: F. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorii D. M. și D. M. în contradictoriu cu intimații T. C. R. și P. M. C., având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-a depus din partea intimatului T. C. R. cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă și de către contestatorul D. M. cerere de amânare a cauzei, după care:
Instanța invocă din oficiu excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sector 4 București și reține cauza spre soluționarea excepției invocate.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.11.2014, contestatorii D. M. și D. M. a solicitat în contradictoriu cu intimații T. C. R. și P. M. C., anularea somației din 17.11.2014 emisă în dosarul de executare nr. 668/2014 al SCPEJ D., C. & Asociații și suspendarea executării silite.
În motivarea cererii, contestatorii au arătat că somația contestată prin care li s-a pus în vedere să predea adjudecatarilor bunul imobil situat în București, .. 116, . 3, . este lovită de nulitate întrucât a fost comunicată în data de 17.11.2014, ora 21.30-22.00 cu nerespectarea dispozițiilor art. 171 C.proc.civ. care prevăd că comunicarea actelor de procedură se efectuează numai în zilele lucrătoare în intervalul 07.00-20.00.
De asemenea, au mai invocat faptul că adjudecatarul S. A. a cesionat la data de 16.09.2014 toate drepturile și obligațiile ce au izvorât din procesul verbal de licitație din data de 20.08.2014 către intimați, iar această cesiune nu este legală întrucât adjudecatarul inițial, S. A. a devenit proprietar conform dispozițiilor art. 856 alin. 1 C.proc.civ., iar acesta nu mai putea cesiona toate drepturile și obligațiile ce au izvorât din procesul verbal de licitație, ci ar fi trebuit să încheie contract de vânzare cumpărare, donație cu intimații.
În dovedirea cererii ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711-art. 719 C.proc.civ., contestatorii au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu 150 lei taxă judiciară de timbru.
Intimații au depus întâmpinare (f. 26) prin care au invocat excepția de netimbrare, excepția inadmisibilității cererii pentru lipsa cadrului procesual complet întrucât nu a fost citat și introdus în cauză și persoana fizică autorizată D. M. ce are calitatea de debitor în faze de executare silită și excepția inadmisibilității cererii de suspendarea executării silite întrucât nu au achitat cauțiunea, iar pe fondul acestui capăt de cerere, s-a arătat că contestatorii au domiciliul la o altă adresă decât cea a imobilului adjudecat.
A fost atașat dosarul de executare nr. 668/2014 al SCPEJ D., C. & Asociații.
Analizând excepția de necompetență teritorială, instanța reține următoarele:
La data de 14.02.2014, creditoarea Imocredit IFN SA a formulat cerere de executare silită împotriva debitorilor D. M. persoană fizică autorizată, D. M. și D. M. în temeiul contractului de credit ipotecar nr. 609/31.10.2012, formându-se dosarul de executare nr. 668/2014 al SCPEJ D., C. & Asociații.
Prin încheierea din 11.03.2014 pronunțată în dosarul nr._/301/2014 al Judecătoriei sector 3 (f. 51 din dosarul de executare) a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite.
În timpul executării, creanța deținută de Imocredit IFN SA a fost cesionată către S. A. care a continuat executarea silită în calitate de creditor, iar acesta și-a adjudecat imobilul supus executării silite din București, .. 116, .. 3, . în contul creanței sale, conform procesului verbal de licitație din 20.08.2014 (f. 197 din dosarul de executare).
Prin contractul de cesiune din 16.09.2014 autentificat de BNP A. L., creditorul S. A. a cesionat drepturile și obligațiile stabilite prin procesul verbal de licitație din 20.08.2014 către T. C. R. și P. M. C. în cote de ½ fiecare.
Ulterior, la data de 18.09.2014, executorul judecătoresc a emis în favoarea cesionarilor T. C. R. și P. M. C., actul de adjudecare nr. 668 (f. 210 din dosarul de executare).
La data de 17.11.2014, a fost emisă, în același dosar de executare, somația prin care li se punea în vedere debitorilor D. M. și D. M. să predea adjudecatarilor bunul imobil.
- Se reține că la data formulării cererii de executare silită erau în vigoare dispozițiile art. 650 alin. 1 C.proc.civ.
Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 713 alin.1 C.proc.civ., soluționarea contestației la executare este de competența instanței de executare. Părțile nu pot deroga prin propria voință de la aplicarea acestei norme, întrucât competența teritorială în acest caz are caracter absolut, fiind reglementată de norme de ordine publică.
Totodată, raportat la prevederile art. 650 alin. 1 C.proc.civ. (în vigoare la data momentul formulării cererii de executare), instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea. Or, SCPEJ D., C.&Asociații care instrumentează dosarul de executare își avea sediul în București, sectorul 3 la momentul formulării cererii de punere în executare.
Instanța de executare este una singură (cu excepțiile clar stabilite de legiuitor a se vedea art. 819 și art. 713 alin. 2 C.proc.civ.), iar aceasta este stabilită în mod definitiv în momentul încuviințării executării silite, acesta fiind primul moment în care instanța își verifică competența prin raportare la criteriile legale.
Se constată că prevederile art. 819 C.proc.civ. nu sunt aplicabile pentru stabilirea judecătoriei care soluționează contestație la executare, ci vizează strict ipoteza încuviințării executării silite, fără a putea fi extrapolată la alte situații ce intervin în faza de executare silită imobiliară.
Aceste prevederi mai sus citate sunt aplicabile doar încuviințării de executare silită, aspect ce rezultă atât din cuprinsul art. 819 C.proc.civ., cât și din situarea acestuia în secțiunea a 2-a intitulată „Încuviințarea urmăririi imobiliare”, în timp ce în cazul contestației la executare codul de procedură civilă cuprinde dispoziții speciale, respectiv art. 713 C.proc.civ.
În speță, se poate observa că a fost obținută încuviințarea executării silite de la Judecătoria sector 3 care este instanța de executare, dar și încuviințarea urmăririi imobilului situat în sectorul 4 de la Judecătoria sector 4.
- În privința efectuării executării silite sub forma urmării imobiliare, prevederile art. 713 alin. 2 teza a II-a C.proc.civ. se instituie o competență alternativă în cazul urmăririi silite a imobilelor în ipoteza în care imobilul executat se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, caz în care contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului, situație în care nu ne regăsim în cauză având în vedere că imobilul este situat în sectorul 4, deci în circumscripția aceleiași curți de apel cu sediul executorului judecătoresc care se afla în sectorul 3 la momentul formulării cererii.
Nu poate fi primită o interpretare contrară în sensul că art. 819 C.proc.civ. ar stabili competența inclusiv pentru instanța care judecă și contestația la executare, întrucât în acest fel s-ar lipsi de conținut prevederile art. 713 alin. 2 teza a II-a, neputându-se concepe vreodată o situație când acestea ar mai putea fi aplicate.
Pentru a reține aceasta instanța are în vedere și principiul de drept care prevede că legea civilă trebuie interpretată în sensul aplicării ei, nu în cel al neaplicării ei (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat), adică în sensul în care ar putea produce efecte. Astfel, chiar și dacă s-ar susține că art. 819 C.proc.civ. este neclar și poate primi două înțelesuri, trebuie să interpretăm aceste dispoziții coroborat cu cele ale art. 713 alin. 2 teza a II-a C.proc.civ. și în sensul ce poate avea un efect, nu în acela ce nu ar putea produce niciunul.
- Instanța reține că deși, între timp a fost publicată decizia Curții Constituționale nr. 348/2014, aceasta nu poate avea efect asupra executărilor silite aflate în curs anterior publicării acesteia în Monitorul Oficial întrucât ea produce efecte numai pentru viitor. Astfel, competența instanței de executare a fost stabilită la data sesizării cu cererea de încuviințare a executării silite, iar competența rămâne câștigată în favoarea instanței legal învestite, chiar dacă ulterior norma care a determinat competența este înlăturată, regula fiind consacrată de art. 25 alin. 2 N.C.proc.civ.
A admite aplicarea efectelor deciziei Curții Constituționale față de cererile de executare silită înregistrate anterior publicării acesteia în Monitorul oficial ar însemna a recunoaște o aplicare retroactivă a acestei decizii ceea ce contravine în mod flagrant dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Constituție care prevăd că deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Trebuie menționat faptul că deși la data de 16.07.2014 s-a publicat decizia CCR nr. 384/2014, ea produce efecte pentru viitor, iar pentru cererile de executare silită (inclusiv soluționarea contestației la executare) înregistrate până la această dată, este aplicabilă norma juridică de la art. 650 alin. 1 C.proc.civ., o soluție contrară ducând la încălcarea principiului neretroactivității deciziilor Curții Constituționale.
- Pe de altă parte, nu trebuie ignorate prevederile art. 25 C.proc.civ. potrivit cărora procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi, iar executarea silită a fost pornită anterior publicării deciziei CCR sau a intervenirii noilor modificări ale Codului de procedură civilă în vigoare din octombrie 2014.
Pentru aceste motive, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 și în temeiul art. 650 alin. 1, art. 713 alin. 2 teza a II-a N.C.proc.civ. va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, urmând ca instanța competentă să se pronunțe și asupra cererii de obligare a contestatoarei la plata contravalorii fotocopierii dosarului de executare formulată de executorul judecătoresc.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență teritorială.
Declină cauza privind pe contestatorii D. M. și D. M. cu domiciliul ales la C..Av.C. F. din București, ., ., . în contradictoriu cu intimații T. C. R. cu domiciliul în P., ..92, ., . și P. M. C. cu domiciliul în P., ..80, ., ., spre competentă soluționare Judecătoriei sector 3.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. V. B. A.
Red. VF/dact.A.B./6ex/ 2015
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 06-03-2015,... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2889/2015. Judecătoria... → |
|---|
