Contestaţie la executare. Sentința nr. 2927/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2927/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 2927/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2927
Ședința publică din data de 6 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - VERONICA SÎRBU
Grefier – V. V.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în contradictoriu cu intimații I. M., I. A., I. I. și I. G., având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării silite.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 din codul de procedură civilă (în continuare C.p.c.), a amânat pronunțarea în cauză la data de 06.03.2015, când – în aceeași compunere – a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.06.2014 contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat în contradictoriu cu intimații I. M., I. A., I. I. și I. G. contestație la executare împotriva executării silite pornite în dosarul de executare nr. 1219/2014 al B.E.J.A. D. G., L. G. și M. P., solicitând:
anularea executării silite;
și suspendarea executării silite, în temeiul art. 700 alin. 1 și alin. 3 C.p.c., până la soluționarea prezentei cauze.
În motivare, după expunerea situației de fapt privind derularea executării silite, contestatoarea a arătat că procedura de executare s-a realizat cu încălcarea art. 38 din H.G. nr. 753/1998 și a art. 5 din H.G. nr. 286/2004, conform căruia compensațiile se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație.
S-a învederat că prin folosirea sintagmelor „în funcție de disponibilitățile bănești” sau „în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat”, legiuitorul a prevăzut tocmai acea situație în care sumele alocate prin bugetul de stat nu sunt suficiente pentru acoperirea despăgubirilor acordate potrivit legii.
În al doilea rând, contestatoarea a arătat că la data de 12.03.2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României O.U.G. nr. 10/2014 care prevede la art. 2 că se suspendă pe o perioadă de 6 luni plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a Municipiului București.
În drept, contestatoarea a invocat art. 650 alin. 1 și alin. 2, art. 711 și urm. și art. 700 alin. 1 și alin. 3 C.p.c., Legea nr. 9/1998, H.G. nr. 1277/2007, O.G. nr. 22/2002 și O.U.G. nr. 80/2013, solicitând judecarea în lipsă.
Contestatoarea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
La data de 27.07.2014 contestatoarea a depus o precizare prin care a solicitat anularea încheierii din data de 17.07.2014, reluând argumentele redate anterior și adăugând că executorul a încălcat prevederile O.G. nr. 22/2002, că raportul de expertiză încalcă art. 5 din H.G. nr. 286/2004 și că onorariul avocatului în cuantum de 15.000 lei este disproporționat față de munca depusă.
Intimații, legal citați, nu au depus întâmpinare.
Ca urmare a dispoziției instanței, a fost depus dosarul de executare nr. 1219/2014 (fila 49 și urm.).
Analizând lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea înregistrată la executorul judecătoresc la 11.04.2014 (fila 51), intimații creditori au solicitat executarea silită a contestatoarei debitoare în baza titlului executoriu reprezentat de hotărârea nr. 325/23.10.2006 emisă de Comisia Județeană Călărași pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 (fila 69).
Ca urmare a dispoziției executorului, a fost efectuată o expertiză contabilă pentru a se actualiza debitul pentru perioada 2007 – 2014 (fila 59), în urma căreia s-a stabilit că suma cuvenită creditorilor la data de 31.03.2014 este în valoare de 100.972 lei, cuprinzând despăgubirile în cuantum de 70.850,61 lei și actualizarea cu indicii de inflație în cuantum de 30.121,39 lei.
Prin somația de plată din data de 12.06.2014 (fila 82) contestatoarea a fost somată de executor să achite debitul, conform O.G. nr. 22/2002.
Cheltuielile de executare silită au fost stabilite de executorul judecătoresc în cuantum total de 25.289,69 lei prin încheierea din data de 17.07.2014 (fila 85), din care 7824,05 lei – onorariul executorului judecătoresc, 15.000 lei – onorariul de avocat și 1600 lei – onorariul de expert.
Prin adresa din 17.07.2014 (fila 84) executorul a înființat poprirea asupra conturilor contestatoarei deschise la Direcția de Trezorerie și contabilitate Publică.
În drept, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de argumentele invocate de părți, instanța face trimitere la dispozițiile relevante în materie din Codul de procedură civilă:
„Art. 669. (1) Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.
(2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
Art. 711. alin. 1. Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Art. 718. alin. 1. Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată.”
Potrivit Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940:
„Art. 7. (1) Comisiile județene și a municipiului București primesc, verifică și rezolvă cererile de acordare a compensațiilor. Hotărârile privind acordarea compensațiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor. Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei și se comunică comisiei centrale, spre validare, precum și solicitantului.
(2) În termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei poate face contestație la comisia centrală.
(3) În termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului București, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate. Hotărârea comisiei centrale se comunică solicitanților și direcțiilor generale ale finanțelor publice.
(4) Hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
(5) Hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse recursului.
(6) În vederea soluționării cererilor, comisiile prevăzute la art. 6 pot solicita acte și informații oricăror instituții publice, persoane fizice și juridice.
(7) În cazul în care compensația este solicitată de mai mulți moștenitori ai aceleiași persoane, precum și atunci când după adoptarea hotărârii apar și alte persoane având vocație succesorală, raporturile dintre succesori privind compensația se soluționează potrivit dreptului comun.”
Conform Hotărârii Guvernului nr. 286/2004 privind unele măsuri referitoare la funcționarea Comisiei centrale și a comisiilor județene și a municipiului București pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, la care a făcut referire contestatoarea prin cererea principală:
„Art. 5. Compensațiile stabilite prin hotărârea de validare a Comisiei centrale pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 se achită beneficiarilor eșalonat, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în anul în care se face plata și 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat. C. de 60% din cuantumul compensației, achitată în anul următor, se actualizează în condițiile Legii nr. 9/1998.”
Conform Ordonanței Guvernului nr. 22/2002:
„Art. 2. Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Art. 3. În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Art. 4. (1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.”
De asemenea, instanța face trimitere la Decizia nr. 21/2007 privind examinarea recursului în interesul legii, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 113 din 13 februarie 2008, prin care instanța supremă a dispus:
„Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, precum și ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, stabilesc:
Data stabilirii compensațiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998.
Validarea de către Cancelaria Primului-ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. (3) din aceeași lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor.”
În speță, cu privire la primul motiv invocat prin contestație, respectiv că sumele datorate cu titlu de despăgubiri se execută eșalonat, instanța subliniază că debitoarea contestatoare nu a respectat acest calendar, nefăcând dovada achitării vreunei tranșe anterior declanșării executării silite. Pe cale de consecință, creditorii nu sunt în culpă pentru punerea în executare a titlului executoriu pentru întreaga sumă, având în vedere că titlul executoriu a fost emis în 2006, iar creditorii au demarat executarea silită în 2014, întrucât nu se achitase debitul.
În ce privește motivul contestației referitor la lipsa disponibilului bănesc și la blocarea activității instituției prin înființarea popririi, instanța nu poate primi drept întemeiat acest argument, un debitor neputând invoca lipsa de validitate a actelor de executare silită cu motivarea că acestea îl prejudiciază material. Această argumentare nu poate fi primită cu atât mai mult cu cât contestatoarea este o instituție a statului, obligat să garanteze respectarea titlurilor executorii.
În ce privește incidența O.U.G. nr. 10/2014, intrată în vigoare la 14.03.2014, instanța stabilește și acest motiv ca fiind neîntemeiat. Având în vedere că debitoarea contestatoare nu invocă alte motive de nelegalitate a executării silite în legătură cu cuantumul debitului sau al cheltuielilor de executare (cu excepția cuantumului onorariului de avocat), instanța apreciază ca excesiv și inechitabil pentru toate părțile implicate a se anula executarea silită în prezent, după încetarea perioadei de suspendare legală și fără a se fi executat efectiv sume din debitul datorat, cu consecința reluării executării și a stabilirii de noi cheltuieli de executare în sarcina debitoarei.
Referitor la actualizarea creanței, nu se poate reține drept întemeiată critica debitoarei, întrucât instanța constată că actualizarea creanței s-a realizat de către expert pentru perioada 2007 – 2014, iar – conform deciziei în interesul legii nr. 21/2007, sus-citată – data stabilirii compensațiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998. Întrucât hotărârea comisiei județene a fost emisă în 2006, instanța stabilește că debitul a fost actualizat în mod legal.
Referitor la nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002, sus-citat, instanța stabilește din analiza acestui din urmă text legal, sus-citat, că nu rezultă o amânare automată, un termen de grație, în toate cazurile a obligației instituției publice de a se conforma titlului executoriu, ci numai în situația în care executarea creanței nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri.
În speță, instanța arată că debitoarea nu a făcut în niciun fel demersuri prin care să învedereze lipsa de fonduri. Pentru a beneficia de aceste dispoziții, contestatoarea trebuia să facă dovada întreprinderii de demersuri în vederea obținerii fondurilor necesare achitării obligațiilor sale, nerăspunzând în niciun fel somației emise de executorul judecătoresc conform art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
Cu toate acestea, cu privire la cheltuielile de executare, respectiv onorariul avocatului în cuantum de 15.000 lei, instanța arată că întreaga executare silită revine ca activitate principală executorului judecătoresc.
Demersurile în această fază sunt realizate de organul de executare, rolul creditorului și, implicit, al reprezentantului acestuia, limitându-se la a veghea ca executarea să nu fie tergiversată, nerevenindu-i sarcina de a efectua în concret actele de executare.
Astfel, onorariul avocatului într-un cuantum ridicat în această fază nu este în niciun fel justificat de specificul activităților de executare silită, în care executorul judecătoresc este cel care instrumentează dosarul de executare cu toate demersurile adiacente: deschidere dosar, înaintarea cererii de executare silită instanței în vederea încuviințării, demersuri pentru aflarea veniturilor debitorului, înființarea popririi, distribuirea sumelor achitate, ridicarea popririi și, în final, închiderea dosarului de executare.
Astfel, ținând seama de activitatea efectiv depusă în cadrul executării silite, respectiv formularea cererii de executare silită, precum și cuantumul onorariului de executor, care nu poate fi inferior celui de avocat, instanța urmează să diminueze onorariul avocatului la suma de 500 de lei (T.V.A. inclusă).
Instanța subliniază că această diminuare nu afectează raporturile juridice dintre părțile contractului de asistență juridică, ci doar obligația debitoarei contestatoare de a plăti acest onorariu. De asemenea, instanța arată că argumentele expuse au în vedere strict activitatea desfășurată de avocat pe parcursul derulării executării silite, iar nu și serviciile de asistență juridică oferite clientului în cadrul litigiilor în această fază (validări de poprire, contestații la executare), pentru care partea poate solicita cheltuieli de judecată, chiar în cadrul acestor proceduri, în situația în care contestatorul parte adversă cade în pretenții.
Față de cele ce preced, stabilind ca întemeiată doar critica privind cuantumul onorariului de avocat în faza de executare silită, instanța va admite în parte contestația la executare și va anula în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 17.07.2014, alături de actele de executare subsecvente emise în dosarul de executare nr. 1219/2014 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P., în sensul că în toate aceste acte de executare suma reprezentând onorariul avocatului se reduce la 500 lei (T.V.A. inclusă).
Referitor la suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, având în vedere art. 718 alin. 1 C.p.c., sus-citat, și faptul că va fi soluționat capătul de cerere privind contestația la executare, instanța va respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, Sector 1, în contradictoriu cu intimații I. M., I. A., I. I. și I. G., toți cu domiciliul în București, ., . 4.
Anulează în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 17.07.2014, alături de actele de executare subsecvente emise în dosarul de executare nr. 1219/2014 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P., în sensul că în toate aceste acte de executare suma reprezentând onorariul avocatului se reduce la 500 lei (T.V.A. inclusă).
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, cerere de apel care se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 martie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. S. V. V.
Red. Tehnored. V.S./V.V./7 Ex./5 Ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2889/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 19/2015. Judecătoria... → |
|---|
