Contestaţie la executare. Încheierea nr. 02/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 02/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 4600/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.04.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: F. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. P. Administrarea Activelor Statului în contradictoriu cu intimata S. de Investiții Financiare M. SA, având ca obiect contestație la executare, suspendarea executării silite și întoarcere executare silită.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-a solicitat de către contestatoare judecarea cauzei în lipsă. De asemenea s-au depus de către contestatoare precizări, după care:
Față de dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, instanța se declară competentă general, material și teritorial să judece pricina având în vedere prevederile art.650 alin.1 rap.la art.713 Cod pr.civ.
În temeiul art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 30 de zile.
Instanța în temeiul art. 258 raportat la art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că este pertinentă, concludentă în soluționarea cauzei și în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate aspectele de fapt și de drept, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 17.04.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
V. F. A. B.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.4600
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.04.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: F. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. P. Administrarea Activelor Statului în contradictoriu cu intimata S. de Investiții Financiare M. SA, având ca obiect contestație la executare, suspendarea executării silite și întoarcere executare silită.
Dezbaterile și cuvântul asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 02.04.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.04.2015, când a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.07.2014, contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului a solicitat în contradictoriu cu intimata S. de Investiții Financiare M. SA, anularea somației și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare emise în data de 21.07.2014 dosarul de executare nr. 145/2014 al B. S. L. M., suspendarea executării silite și întoarcerea executării silite.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că nu au fost respectate dispozițiile OG22/2002 coroborate cu prevederile art. art. 3 ind. 1 din OUG 23/2004 care dispun că veniturile realizate din activitatea de valorificare a creanțelor preluate vor asigura executarea obligațiilor de plată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect creanțe deținute împotriva AAAS – altele decât cele privind drepturi salariale, stabilite prin titluri executorii, inclusiv sumele datorate păgubiților FNI în limita sumelor aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli, dispoziții care stabilesc un regim special și derogatoriu de la normele generale.
De asemenea, a mai susținut că nu a fost respectat termenul de 6 luni prevăzut de OG 22/2002 și că acesta trebuia să curgă de la momentul intrării în vigoare a Legii nr.113/2013 prin care AAAS a preluat drepturile și obligațiile CNVM-ului, iar în ceea ce privește cheltuielile de executare, s-a arătat că nu s-a prezentat modul de stabilire a onorariului executorului judecătoresc și acesta trebuia stabilit prin raportare la valoarea unei notificări, fără a se adăuga TVA-ul, acesta fiind inclus în onorariul stabilite de lege.
În dovedirea cererii ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 și urm., art. 718 alin. 1, art. 722 și urm N.C.Proc.civ., contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimata a depus întâmpinare (f. 56) prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată întrucât nu au fost încălcate dispozițiile OG 22/2002, respectiv debitoarea nu a făcut dovada lipsei fondurilor pentru a beneficia de termenul de 6 luni. Mai mult decât atât, deși debitoare avea obligația de a-și îndeplini în mod voluntar obligația de plată, totuși, creditoarea a emis o somație în aprilie 2013 anterior declanșării executării silite, solicitare căreia nu i s-a dat curs.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, s-a susținut că TVA-ul este o taxă pe valoare adăugată care este un impozit indirect suportat de consumatorul final al bunului /serviciului respectiv, fiind destinat bugetului de stat, conform dispozițiilor Codului Fiscal. Astfel, ținând cont de faptul că beneficiarul prestării de servicii este creditorul, acesta este obligat să plătească TVA-ul ulterior, acesta rămânând să recupereze toate costurile ocazionate de executarea silită inițială din culpa debitorului, chiar de la acesta, în temeiul legii.
A fost atașat dosarul de executare nr. 145/2014 al B. S. L. M..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În urma cererii creditoarei intimate S. de Investiții Financiare M. SA adresată executorului judecătoresc la data de 30.04.2014, B. S. L. M. a format dosarul de executare nr145/2014 pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3836/05.03.2012 pronunțată în dosarul nr._/299/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 București astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 1850R/26.06.2013 a Tribunalului București.
Prin această hotărâre judecătorească, A. pentru Administrarea Activelor Statului a fost obligată să plătească intimatei creditoare suma de 11.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 15.05.2014 a Judecătoriei sector 4, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite.
La data de 21.07.2014, au fost emise încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare silită, încheierea de actualizare a debitului și somația întemeiată pe OG 22/2002.
Ulterior, la data de 25.08.2014, executorul judecătoresc a emis adresa de înființare a popririi.
Trebuie menționat că, anterior începerii executării silite la data de 11.04.2014, creditoarea a notificat-o pe debitoare, solicitându-i să achite suma datorată din titlul executoriu în termen de 10 zile, în caz contrar, urmând a fi demarată procedura executării silite.
1. În ceea ce privește apărările invocate de contestatoare privind nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 2 din O.G nr. 22/2002, instanța constată că art. 2 din O.G nr. 22/2002 prevede următoarele: „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”
Potrivit art. 3 din aceeași ordonanță „în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.”
Analizând aceste texte legale, instanța apreciază că aceste dispoziții legale nu acordă în orice situație instituției publice beneficiul unui termen de grație de 6 luni pentru a-și îndeplini obligația stabilită prin titlul executoriu, ci numai în situația în care executarea nu poate începe sau continua din lipsă de fonduri. Acest termen de 6 luni a fost instituit pentru ca instituția publică, în situația în care nu deține fondurile necesare, să facă demersurile pentru a le obține și a-și executa obligația stabilită în sarcina sa.
Întrucât în cauza de față, contestatoarea nu a dovedit lipsa de fonduri și nici cel puțin nu a invocat-o executorului judecătoresc pe parcursul executării silite, instanța nu va reține apărările privind nerespectarea dispozițiilor O.G nr. 22/2002.
2. Deși contestatoarea a menționat faptul că termenul de 6 luni ar trebui să înceapă să curgă de la data preluării de către AAAS a drepturilor și obligațiilor CNVM-ului, respectiv de la data intrării în vigoare a Legii nr. 113/2013, totuși, se poate observa cu ușurință că această lege nu este aplicabilă în cauză întrucât creanța deținută de creditoare împotriva AAAS-ului nu reprezintă o creanță pe care aceasta să fi obținut-o anterior împotriva CNVM-ului și doar preluată ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 1113/2013, ci creanța a fot stabilită de la bun început împotriva AAAS-ului.
3. În ceea ce privește aplicarea în prezenta cauză a dispozițiilor art. 3 ind. 1 din OUG 23/2004 care dispun că veniturile realizate din activitatea de valorificare a creanțelor preluate vor asigura executarea obligațiilor de plată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect creanțe deținute împotriva AAAS – altele decât cele privind drepturi salariale, stabilite prin titluri executorii, inclusiv sumele datorate păgubiților FNI în limita sumelor aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli, instanța apreciază că nu se poate reține incidența în speță a acestor texte legale întrucât orice creditor ar fi într-o imposibilitate de executare a obligației de plată a AAAS-ului atât timp cât această autoritate nu menționează datoriile în bugetul de cheltuieli.
4. Referitor la cheltuielile de executare, instanța reține că debitoarea are obligația de a achita cheltuielile de executare stabilite de către executorul judecătoresc după data înregistrării cererii de executare în conformitate cu dispozițiile art. 669al. 2 N.C.pr.civ. care stipulează faptul că, cheltuielile de executare silită sunt în sarcina debitorului urmărit, iar debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite prin titlu executoriu.
Prin urmare, nu se poate admite susținerea contestatoarei de a considera somația emisă în temeiul OG 22/2002 ca fiind o simplă notificare emisă de executorul judecătoresc pentru a stabili onorariul acestuia prin raportare la onorariul prevăzut de Legea 188/2000 și Ordinul nr. 2550/2006, ea fiind un veritabil act de executare silită.
Referitor la cuantumul onorariului executorului judecătoresc, instanța constată că onorariul executorului judecătoresc se încadrează în limitele prevăzute de lege, suma incluzând și TVA.
Cu privire la adăugarea TVA, instanța reține că, potrivit art. 125 și urm. din Codul Fiscal, taxa pe valoarea adăugată este definită ca un impozit indirect, datorat la bugetul statului de către persoanele impozabile care desfășoară activități economice, constând în livrarea de bunuri, execuția unor lucrări sau prestarea unor servicii.
Această taxă se calculează asupra creșterii de valoare, adăugată de fiecare agent economic care participă la ciclul realizării unui produs sau la executarea unei lucrări, urmând a fi suportată de către consumatorul final.
În conformitate cu art. 137 alin.1 lit. a din Codul fiscal, baza pentru calcularea TVA este constituită din tot ceea ce reprezintă contrapartida obținută sau care urmează a fi obținută de către furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni.
Din analiza textelor legale amintite rezultă că nu executorul judecătoresc trebuie să suporte TVA, ci creditorul, în calitate de beneficiar al serviciului prestat, suma respectivă urmând a fi recuperată de la debitor, în baza art. 669 alin.2 Noul Cod procedură civilă.
În consecință, instanța apreciază că onorariul a fost în mod legal calculat de către executorul judecătoresc, adăugarea TVA la onorariul maximal fiind făcută pentru ca executorul să poată încasa efectiv suma respectivă, acest mod de calcul fiind în concordanță cu regulile care reglementează TVA.
P. aceste motive, în baza art. 711 și urm. N.C.p.civ., va fi respinsă contestația la executare ca neîntemeiată.
Față de soluția de respingere a contestației la executare, fiind menținute acte de executare, instanța va respinge cererea de întoarcere a executării silite nefiind în ipoteza desființării titlului executoriu și nici a anulării actelor de executare.
Întrucât suspendarea executării silite nu s-ar fi putut dispune decât până la soluționarea în fond a prezentei contestații la executare, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 718 al. 1 C.pr.civ., instanța va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare și cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiate privind pe contestatoarea A. P. Administrarea Activelor Statului cu sediul în București, . Ș., nr.50, sector 1 în contradictoriu cu intimata S. de Investiții Financiare M. SA cu sediul în București, ..94C, jud.Bacău.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Obligă contestatoarea la plata către B. S. L. M. a sumei de 37 lei cu titlu de taxă fotocopiere dosar de executare.
Numai cu apel în 10 zile de la comunicare ce se depune la Judecătoria sector 4.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2015.
.
PREȘEDINTE GREFIER
F. V. B. A.
Red. VF/dact.A.B./4ex/ 2015
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 02/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Hotărâre din 21-04-2015, Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
