Contestaţie la executare. Sentința nr. 8853/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8853/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 8853/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 8853
Ședința publică din data de 01.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - N.-M. C.-S.
GREFIER - E. C. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea B. I. M. și pe intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, având ca obiect contestație la executare - suspendarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care,
Instanța, din oficiu, invocă excepția insuficientei timbrări a capătului de cerere ce vizează suspendarea executării silite.
În temeiul art. 255 raportat la art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, constatând că este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului.
De asemenea, deliberând asupra probelor propuse de către contestatoare prin cererea de chemare în judecată, instanța respinge proba cu audierea martorului care a semnat procesul verbal de comunicare a procesului verbal de contravenție, ca inutilă, având în vedere decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii cu privire la comunicarea proceselor verbale de constatare a contravențiilor.
Totodată, instanța invocă din oficiu excepția nulității procesului verbal de contravenție pentru lipsa semnăturii agentului constatator de pe procesele verbale de contravenție, după care, reține cauza în pronunțare asupra excepției insuficientei timbrării a capătului de cerere ce vizează suspendarea executării silite, asupra fondului contestației la executare, precum și asupra plângerii contravenționale.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 03.03.2015 pe rolul Judecătoriei sector 4 București, sub nr._, contestatoarea B. I. M. a chemat în judecată pe intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, solicitând anularea actelor de executare efectuate de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați C. V. și M.-A. D. în dosarul nr. 6220/2014, inclusiv a încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată de această instanță la data de 21.11.2014 în dosarul nr._/4/2014, și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare. Contestatoarea a invocat și netemeinicia proceselor verbale de constatare a contravențiilor în baza cărora s-a început executarea silită în dosarul nr. 6220/2014 fără a solicita în mod expres anularea acestora.
În motivare contestatoarea a învederat că nu a circulat cu autovehiculul înmatriculat sub nr._, acesta fiind condus de tatăl său, și nu a avut posibilitatea de a formula plângere contravențională deoarece procesele verbale de constatare a contravențiilor nu i-au fost comunicate niciodată. Contestatoarea a mai susținut că procesele verbale de comunicare a proceselor verbale de constatare a contravențiilor sunt lovite de nulitate absolută deoarece nu cuprind mențiuni cu privire numele persoanei împuternicite de CNADNR SA pentru comunicare și nici data la care acea persoană s-a deplasat la domiciliul său pentru afișarea proceselor verbale. Contestatoarea a mai susținut că trebuie avută în vedere și decizia nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Contestatoarea a mai învederat că actele de executare nu sunt legale deoarece Judecătoria Sector 4 București a încuviințat executarea silită imobiliară iar executorul judecătoresc a început executarea silită împotriva bunurilor sale mobile. Pe de altă parte, prin Legea nr. 144/2012 tariful de despăgubire a fost abrogat astfel încât obligația de a plăti suma de 28 Euro pentru care s-a început executarea silită nu mai are niciun suport legal.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 711 și urm. C.p.c, OG nr. 2/2001.
În dovedire contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri și audierea martorului care a semnat procesele verbale de comunicare a proceselor verbale de constatare a contravențiilor.
Intimata a formulat întâmpinare prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată și menținerea actelor de executare. Totodată, a invocat și excepția inadmisibilității în raport de dispozițiile art. 712 alin. 2 C.p.c. învederând că motivele de netemeinicie și nelegalitate invocate cu privire la titlurile executorii puteau fi analizate pe calea plângerii contravenționale ce constituie o cale procesuală specifică pentru desființarea titlurilor executorii în baza cărora s-a început executarea în dosarul nr. 6220/2014. Intimata a mai susținut că nu se impune suspendarea executării silite întrucât nu există un caz grabnic și nici nu sunt lezate anumite drepturi ale contestatoarei.
Pe fondul cauzei intimata a susținut că emiterea și comunicarea proceselor verbale de constatare a contravențiilor s-au făcut în conformitate cu dispozițiile legale iar contestatoarea a avut cunoștință de acestea câtă vreme a achitat amenzile contravenționale. De asemenea, a susținut că aplicarea deciziei nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în cauza de față, așadar pentru o situație anterioară pronunțării acesteia, ar echivala cu aplicarea retroactivă a unei dispoziții legale. Intimata a mai susținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. I din Legea nr. 144/2012 deoarece procesele verbale de constatare a contravențiilor sunt anterioare intrării în vigoare a acestei legi .
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.p.c
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.
La data de 5.05.2015 s-au depus la dosar copiile actelor din dosarul de executare nr. 6220/2014 executorul judecătoresc solicitând să i se achite suma de 47,12 lei cu titlul de cheltuieli de fotocopiere a actelor respective iar la data de 7.05.2015 contestatoarea a depus cerere modificatoare prin care a solicitat anularea celor două procese verbale de constatare a contravențiilor în baza cărora s-a început executarea silită. În motivare contestatoarea a reiterat susținerile din cererea inițială cu privire la absența vinovăției sale pe motiv că tatăl său a condus autovehiculul. De asemenea, a subliniat că procesele verbale nu i-au fost comunicate. În drept au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001.
Cererea inițială a fost timbrată cu o taxă judiciară de timbru în cuantum total de 105 lei iar cererea modificatoare cu o taxă judiciară de timbru în cuantum total de 40 lei.
La termenul din 6.05.2015 mandatarul contestatoarei a învederat că renunță la judecată în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite dar instanța nu a luat act de această renunțare deoarece nu s-a făcut dovada unui mandat special pentru efectuarea unui astfel de act de dispoziție ci a pus în vedere mandatarului contestatoarei să depună cererea de renunțare la judecată în scris.
Intimata a depus întâmpinare la cererea modificatoare reiterând în esență unele susțineri din prima întâmpinare, fără a formula apărări concrete cu privire la motivele de nelegalitate și netemeinicie a proceselor verbale de constatare a contravențiilor invocate de contestatoare.
De asemenea, la termenul din 1.07.2015 instanța a invocat din oficiu excepția nulității proceselor verbale de constatare a contravențiilor pentru lipsa semnăturii agentului constatator.
Având în vedere dispozițiile art. 10 din OUG nr. 80/2013 conform cărora cererea de suspendare a executării silite se timbrează cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei iar contestația la executare cu o taxă judiciară de timbru în cuantum variabil, în funcție de valoarea debitului sau a bunurilor urmărite, și dispozițiile art. 19 din OG nr. 80/2013 conform cărora plângerea contravențională se timbrează cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, la termenul din 4.06.2015 instanța a pus în vedere contestatoarei, prin mandatar, să completeze timbrajul cererii cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 9,09 lei.
Constatând că nu s-a depus la dosar dovada respectivă și că s-au depus numai dovezile de achitare a taxelor aferente cererii modificatoare ce are ca obiect plângerea contravențională și o taxă totală de 105 lei pentru cererea inițială, întrucât contestația la executare este capătul principal de cerere, la termenul din 1.07.2015 instanța a invocat din oficiu excepția insuficientei timbrări a capătului accesoriu referitor la suspendarea executării silite. Deși contestatoarea nu a menționat pentru ce capăt de cerere a înțeles să achite taxa de timbru integral, instanța constată că în cauza de față este evident că taxa achitată trebuie imputată prioritar asupra capătului principal de cerere.
Față de dispozițiile art. 197 C.p.c. conform cărora, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii iar netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii, instanța urmează să admită excepția insuficientei timbrări invocată din oficiu și să anuleze capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite ca netimbrat.
Analizând pe fond contestația la executare și plângerea contravențională în raport de prevederile legale incidente și înscrisurile de la dosar, instanța reține că dosarul de executare nr. 6220/2014 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați C. V. și M.-A. D. are ca obiect o executare silită pornită împotriva contestatoarei pentru suma de 56 Euro, la cererea intimatei, în temeiul proceselor verbale de constatare a contravențiilor . nr._ din 3.10.2011 și . nr._ din 3.10.2011. Executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Sector 4 București prin încheierea pronunțată la data de 21.11.2014 în dosarul nr._/4/2014 iar la data de 5.02.2015 s-a emis o somație mobiliară către debitoare și s-au stabilit, prin încheiere, cheltuieli de executare în cuantum de 501,56 lei. Ulterior s-au înființat mai multe popriri la diferite unități bancare și s-au stabilit, prin încheiere, cheltuieli suplimentare de 93,10 lei. Popririle au fost ridicate apoi de executor, prin încheierea nr. 3 din 8.04.2015, acesta constatând încetarea executării silite pe motiv că debitoarea a achitat integral suma pentru care s-a început executarea silită, inclusiv cheltuielile de executare. Procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 3.10.2011 a fost comunicat contestatoarei prin afișare la domiciliul acesteia în data de 27.10.2011, în prezența unui martor, aceeași modalitate de comunicare fiind folosită și în cazul procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 3.10.2011, la data de 2.11.2011, după cum rezultă din procesele verbale depuse în copie la dosar.
Având în vedere dispozițiile art. 27 din OG nr. 2/2001, în forma în vigoare de la data întocmirii proceselor verbale de constatare a contravențiilor, „Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor” și decizia nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii prin care s-a stabilit că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, instanța reține că, în lipsa unor dovezi care să ateste încercarea prealabilă a intimatei de comunica procesele verbale prin poștă cu aviz de primire, procesele verbale în baza cărora s-a început executarea silită nu au fost legal comunicate contestatoarei. Deși decizia Înaltei Curți este ulterioară întocmirii și afișării proceselor verbale în baza cărora s-a început executarea silită, întrucât dispozițiile art. 27 din OG nr. 2/2001 nu au fost modificate între data întocmirii proceselor verbale și data pronunțării deciziei Înalte Curți, nu există nicio justificare pertinentă pentru a se considera legală procedura de comunicare a acestora către contestatoare fără a se fi recurs în prealabil la modalitatea comunicării prin poștă cu aviz de primire. În consecință, termenul pentru formularea plângerii contravenționale prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001, care curge de la înmânarea sau de la comunicarea procesului verbal, în conformitate cu art. 31 menționat, nu s-a împlinit până la data depunerii cererii modificatoare de către contestatoare, având ca obiect plângere contravențională. De asemenea, termenul respectiv nu era împlinit la data începerii executării, motiv pentru care actele de executare efectuate nu sunt legale neavând la bază un titlu executoriu.
Conform art. 632 alin. 1 C.p.c, executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu iar conform art. 632 alin. 2 C.p.c, constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare. Conform art. 37 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, neatacat în termenul prevăzut de art. 31, precum și hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea contravențională, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 prevede că împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Susținerile intimatei conform cărora contestatoarea ar fi primit procesele verbale de constatare a contravențiilor, o dovadă în acest sens fiind achitarea amenzilor contravenționale aplicate prin acestea, nu pot conduce la o altă concluzie câtă vreme din înscrisurile atașate cererii de chemare în judecată reiese că debitoarea a achitat amenzile după primirea unei somații de la organul fiscal competent pentru executarea acestora, nu după afișarea proceselor verbale de constatare a contravențiilor. Achitarea amenzilor nu dă naștere, așadar, prezumției primirii proceselor verbale de constatare a contravențiilor de către contestatoare.
Nefiind înmânate sau comunicate contestatoarei în conformitate cu art. 27 din OG nr. 2/2001 înainte de începerea executării silite, procesele verbale de constatare a contravențiilor din 3.10.2011 întocmite de intimată nu erau titluri executorii la data efectuării actelor de executare. În consecință, nefiind respectate dispozițiile art. 632 C.p.c, în temeiul art. 712 și urm. C.p.c republicat, instanța va admite contestația la executare și va anula actele de executare din dosarul nr. 6220/2014.
Pe de altă parte, verificând legalitatea și temeinicia proceselor verbale de constatare a contravențiilor, instanța reține că acestea au fost încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 coroborat cu art. 17 din OG nr. 2/2001. Conform art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, aplicabil în cauză față de dispozițiile art. 10 din OG nr. 15/2002 potrivit căruia „contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare”, „procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea” iar conform art. 17 din OG nr. 2/2001, „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu”.
Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 6/16.02.2015, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 199 din 25 martie 2015, s-a stabilit că procesul-verbal de constatare a contravenției, care nu cuprinde semnătura olografă a agentului constatator, este nul absolut, reținându-se în motivare că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1—4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) si (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator. În conformitate cu art. 517 alin. 4 C.p.c, dezlegarea dată problemei de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Deși au fost generate electronic, procesele verbale analizate în cauza de față nu au fost comunicate contestatoarei în format electronic ci pe suport de hârtie, prin afișare la domiciliul acesteia. În consecință, dat fiind că procesele verbale nu cuprind semnătura olografă a agentului constatator, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, instanța va admite plângerea contravențională și va anula procesele verbale.
Din mijloacele de probă administrate în cursul judecății nu rezultă deținerea calității de utilizator al autovehiculului de o altă persoană decât contestatoarea și nici conducerea efectivă a autovehiculului de o altă persoană, astfel încât nu se poate reține lipsa de vinovăție a contestatoarei. Deși aceasta beneficiază de o prezumție de nevinovăție, în cauza de față contestatoarea era singura în măsură să dovedească împrejurarea că altcineva a condus autovehiculul, în condițiile în care aceasta a susținut că tatăl său l-a condus. Conform art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă iar conform art. 7 alin. 1 din același act normativ, responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare și a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului. Conform art. 1 din OG nr. 15/2002, sunt utilizatori, persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.
Anularea proceselor verbale de constatare a contravențiilor ce are efect retroactiv, constituie încă un motiv pentru desființarea actelor de executare, acestea nefiind efectuate în baza unui titlu executoriu.
Cât privește pretinsa incidență a dispozițiilor Legii nr. 144/2012 prin care s-au abrogat dispozițiile OG nr. 15/2002 referitoare la obligația achitării unui tarif de despăgubire instanța reține că art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002 referitor la tariful de despăgubire a fost abrogat prin art. I din Legea nr. 144/2012 începând cu data de 27.07.2012 iar potrivit art. II din Legea nr. 144/2012, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Fiind sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002 în perioada în care acestea erau în vigoare, prin decizia nr. 57/2012 Curtea Constituțională a apreciat că tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material. Pe de altă parte, prin decizia nr. 112/2014, Curtea Constituțională a arătat că textul art. I din Legea nr. 144/2012 prin care s-au abrogat dispozițiile OG nr. 15/2002 care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta conține o normă contravențională mai favorabilă în concordanță cu prevederile art. 15 alin. 2 din Constituția României. De asemenea, în cuprinsul aceleiași decizii s-a mai arătat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare iar a reduce aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatorie le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutare până la data intrării în vigoare a noului act normativ în sensul că acestea nu se mai execută. Referitor la pretinsa discriminare între contravenienții care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și cei care nu au formulat astfel de contestații sau ale căror contestații au fost respinse ca tardive, Curtea constată că cele două categorii de persoane se află în situații juridice diferite aspect ce justifică tratamentul juridic diferit aplicat de legiuitor, neputând fi reținută încălcarea prin textul criticat a dispozițiilor art. 16 din Constituție.
În cauza de față obligația de achitare a tarifului de despăgubire stabilită prin cele două procese verbale de constatare a contravențiilor în baza cărora s-a început executarea silită în dosarul nr. 6220/2014 intră în categoria celor vizate de art. II din Legea nr. 144/2012, pentru care dispozițiile Legii nr. 144/2012 de abrogare a tarifului de despăgubire se aplică retroactiv, în sensul anulării sale, anulare ce determină imposibilitatea punerii în executare silită a acelei obligații. Astfel, cele două procese verbale au fost emise anterior intrării în vigoare a legii și împotriva ambelor s-a formulat plângere contravențională de către contravenient. Neformularea plângerii înainte de . Legii nr. 144/2012 nu poate fi imputată contestatoarei în condițiile în care procesele verbale nu au fost legal comunicate acesteia în termen de o lună în conformitate cu prevederile OG nr. 2/2001.
În consecință, și abrogarea tarifului de despăgubire în conformitate cu Legea nr. 144/2012 constituie un motiv de nelegalitate a actelor de executare din dosarul nr. 6220/2014 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați C. V. și M.-A. D..
Având în vedere depunerea la dosar a copiilor actelor de executare, certificate de executorul judecătoresc și solicitarea acestuia de a i se achita suma de 47,12 lei cu titlul de cheltuieli de fotocopiere a actelor respective, în temeiul art. 717 C.p.c. instanța va pune în vedere contestatoarei să achite suma respectivă executorului judecătoresc și să depună la dosar dovada aferentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite capătul de cerere având ca obiect plângere contravențională.
Anulează procesele verbale . nr._ din 3.10.2011 și . nr._ din 3.10.2011 încheiate de intimata CNADNR SA.
Admite contestația la executare privind pe contestatoarea B. I. M., cu domiciliul în sectorul 4, București, .. nr. 3 . ., CNP_, și pe intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul în sectorul 6, București, .. 401A, CUI_, J_ .
Anulează actele de executare din dosarul nr. 6220/2014 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați C. V. și M.-A. D..
Admite excepția insuficientei timbrări a capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării silite.
Anulează capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite ca insuficient timbrat.
Pune în vedere contestatoarei să achite cheltuielile de fotocopiere a actelor de executare în cuantum de 47,12 lei și să depună la dosar dovada aferentă.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1.07.2015.
Președinte, Grefier,
N.-M. C.-S.E. C. B.
Red./Dact. Jud. N.M.C.S., Gref. E.C.B./2015/4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8951/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 8896/2015. Judecătoria... → |
|---|
