Contestaţie la executare. Sentința nr. 4105/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4105/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 4105/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4105
Ședința publică din data de 2 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - VERONICA SÎRBU
Grefier – V. V.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în contradictoriu cu intimații intimații D. G., D. I. și A. G., având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării silite.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 din codul de procedură civilă (în continuare C.p.c.), a amânat pronunțarea în cauză la data de 02.04.2015, când – în aceeași compunere – a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.06.2014 contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat în contradictoriu cu intimații D. G., D. I. și A. G. contestație la executare împotriva executării silite pornite în dosarul de executare nr. 1089/2014 al B.E.J.A. D. G., L. G. și M. P., solicitând:
anularea executării silite;
anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare;
anularea încheierii de încuviințare a executării silite;
și suspendarea executării silite, în temeiul art. 700 alin. 1 și alin. 3 C.p.c., până la soluționarea prezentei cauze.
În motivare, după expunerea situației de fapt privind derularea executării silite, contestatoarea a arătat că executarea silită s-a desfășurat cu nerespectarea O.G. nr. 22/2002 și a termenului de 6 luni prevăzut de acest act normativ.
În al doilea rând, s-a precizat că procedura de executare s-a realizat cu încălcarea art. 38 alin. 5 lit. a din H.G. nr. 753/1998 și a art. 5 din H.G. nr. 286/2004, conform căruia compensațiile se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație.
S-a învederat că prin folosirea sintagmelor „în funcție de disponibilitățile bănești” sau „în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat”, legiuitorul a prevăzut tocmai acea situație în care sumele alocate prin bugetul de stat nu sunt suficiente pentru acoperirea despăgubirilor acordate potrivit legii.
În al treilea rând, s-a învederat că a intrat în vigoare O.U.G. nr. 10/2014, citându-se dispozițiile art. 2 din acest act normativ.
În drept, contestatoarea a invocat art. 711 și urm. și art. 700 alin. 1 și alin. 3 C.p.c., Legea nr. 9/1998, H.G. nr. 1277/2007 și H.G. nr. 286/2014, solicitând judecarea în lipsă.
Contestatoarea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
La data de 01.07.2014 contestatoarea a depus o precizare prin care a solicitat anularea încheierilor emise de executor la data de 16.06.2014, reluând argumentele redate anterior și adăugând că onorariul avocatului în cuantum de este disproporționat față de munca depusă.
Intimații au depus întâmpinare la data de 31.12.2014 prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare, arătând în esență că argumentele contestatoarei sunt nefondate.
Ca urmare a dispoziției instanței, a fost depus dosarul de executare nr. 1089/2014 (fila 55 și urm.).
Analizând lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea înregistrată la executorul judecătoresc la 26.03.2014 (fila 57), intimații creditori au solicitat executarea silită a contestatoarei debitoare în baza titlului executoriu reprezentat de Hotărârea nr. 1260/27.10.2006 emisă de Comisia Județeană Tulcea pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, validată prin Decizia nr. 87/12.01.2009 (fila 62).
Ca urmare a dispoziției executorului, a fost efectuată o expertiză contabilă pentru a se actualiza debitul pentru perioada 2007 – 2014 (fila 69), în urma căreia s-a stabilit că suma totală actualizată cuvenită creditorilor la data de 28.02.2014 este în valoare de 156.202 lei.
Prin somația de plată din data de 04.06.2014 (fila 75) contestatoarea a fost somată de executor să achite debitul, conform O.G. nr. 22/2002.
Cheltuielile de executare silită au fost stabilite de executorul judecătoresc în cuantum total de 14.174,54 lei prin încheierea din data de 16.06.2014 (fila 83), din care 8508,90 lei – onorariul executorului judecătoresc, 3200 lei – onorariul de avocat și 1600 lei – onorariul de expert.
Prin adresa din 16.06.2014 (fila 76) executorul a înființat poprirea asupra conturilor contestatoarei deschise la Direcția de Trezorerie și contabilitate Publică.
În drept, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de argumentele invocate de părți, instanța face trimitere la dispozițiile relevante în materie din Codul de procedură civilă:
„Art. 453. (1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
(2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
Art. 711. alin. 1. Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Art. 718. alin. 1. Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată.”
Potrivit Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940:
„Art. 7. (1) Comisiile județene și a municipiului București primesc, verifică și rezolvă cererile de acordare a compensațiilor. Hotărârile privind acordarea compensațiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor. Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei și se comunică comisiei centrale, spre validare, precum și solicitantului.
(2) În termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei poate face contestație la comisia centrală.
(3) În termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului București, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate. Hotărârea comisiei centrale se comunică solicitanților și direcțiilor generale ale finanțelor publice.
(4) Hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
(5) Hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse recursului.
(6) În vederea soluționării cererilor, comisiile prevăzute la art. 6 pot solicita acte și informații oricăror instituții publice, persoane fizice și juridice.
(7) În cazul în care compensația este solicitată de mai mulți moștenitori ai aceleiași persoane, precum și atunci când după adoptarea hotărârii apar și alte persoane având vocație succesorală, raporturile dintre succesori privind compensația se soluționează potrivit dreptului comun.”
Conform Hotărârii Guvernului nr. 753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, invocată de contestatoare în contestația la executare: „Art. 351. (1) Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 are următoarele atribuții principale:
a) primește hotărârile transmise de comisiile județene și a municipiului București și le înregistrează într-un registru special deschis;
b) analizează hotărârile primite de la comisiile județene și a municipiului București și, în cazul hotărârilor care întrunesc condițiile cerute de lege, propune vicepreședintelui plata despăgubirilor acordate în conformitate cu Legea nr. 9/1998, iar în cazul hotărârilor care nu întrunesc condițiile cerute de lege, propune invalidarea sau rectificarea acestora;
c) analizează contestațiile primite de la solicitanți împotriva hotărârilor comisiilor județene și a municipiului București și propune vicepreședintelui admiterea sau respingerea contestațiilor prin decizie motivată;
d) poate solicita noi acte și relații în vederea emiterii deciziei de plată sau de invalidare, precum și în vederea soluționării contestațiilor;
e) comunică celor îndreptățiți deciziile de invalidare a hotărârilor împreună cu întreaga documentație care a stat la baza emiterii lor.
(2) Serviciul de aplicare a Legii nr. 9/1998 verifică condițiile prevăzute de lege referitoare la:
a) calitatea de beneficiar al Legii nr. 9/1998;
b) calitatea de moștenitor a solicitantului;
c) existența documentelor întocmite și verificate de Comisia mixtă româno-bulgară, emise de Arhivele Naționale și Arhivele Ministerului Afacerilor Externe, care atestă situația bunurilor pentru care se solicită compensații.
(3) În cazul neîndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (1), Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 propune invalidarea prin decizie a hotărârii și transmiterea ei către comisia județeană sau a municipiului București.
(4) Dacă se constată erori la calculul despăgubirilor, omiterea unuia sau a mai multor moștenitori, apariția de moștenitori ca urmare a decesului beneficiarului ori depășirea plafonului maxim al despăgubirilor prevăzut de art. 25, Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 propune rectificarea hotărârii și emiterea deciziei de plată.”
De asemenea, instanța face trimitere la Decizia nr. 21/2007 privind examinarea recursului în interesul legii, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 113 din 13 februarie 2008, prin care instanța supremă a dispus:
„Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, precum și ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, stabilesc:
Data stabilirii compensațiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998.
Validarea de către Cancelaria Primului-ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. (3) din aceeași lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor.”
Pe fond, în ce privește motivul contestației referitor la lipsa disponibilului bănesc și la blocarea activității instituției prin înființarea popririi, instanța nu poate primi drept întemeiat acest argument, un debitor neputând invoca lipsa de validitate a actelor de executare silită cu motivarea că acestea îl prejudiciază material. Această argumentare nu poate fi primită cu atât mai mult cu cât contestatoarea este o instituție a statului, obligat să garanteze respectarea titlurilor executorii.
În ce privește al doilea motiv al contestației, respectiv incidența O.U.G. nr. 10/2014, intrată în vigoare la 14.03.2014, instanța stabilește și acest motiv ca fiind neîntemeiat. Având în vedere că debitoarea contestatoare nu invocă alte motive de nelegalitate a executării silite în legătură cu cuantumul debitului sau al cheltuielilor de executare (cu excepția onorariului de avocat), instanța apreciază ca excesiv și inechitabil pentru toate părțile implicate a se anula executarea silită la un moment la care suspendarea legală a încetat și la care s-a achitat debitul, cu consecința reluării executării și a stabilirii de noi cheltuieli de executare în sarcina debitoarei.
Referitor la nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002, sus-citat, instanța stabilește din analiza acestui din urmă text legal, sus-citat, că nu rezultă o amânare automată, un termen de grație, în toate cazurile a obligației instituției publice de a se conforma titlului executoriu, ci numai în situația în care executarea creanței nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri.
În speță, instanța arată că debitoarea nu a făcut în niciun fel demersuri prin care să învedereze lipsa de fonduri. Pentru a beneficia de aceste dispoziții, contestatoarea trebuia să facă dovada întreprinderii de demersuri în vederea obținerii fondurilor necesare achitării obligațiilor sale, nerăspunzând în niciun fel somației emise de executorul judecătoresc conform art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
Cu toate acestea, cu privire la cheltuielile de executare, respectiv onorariul avocatului criticat de contestatoare, instanța arată că întreaga executare silită revine ca activitate principală executorului judecătoresc.
Demersurile în această fază sunt realizate de organul de executare, rolul creditorului și, implicit, al reprezentantului acestuia, limitându-se la a veghea ca executarea să nu fie tergiversată, nerevenindu-i sarcina de a efectua în concret actele de executare.
Astfel, onorariul avocatului într-un cuantum ridicat în această fază nu este în niciun fel justificat de specificul activităților de executare silită, în care executorul judecătoresc este cel care instrumentează dosarul de executare cu toate demersurile adiacente: deschidere dosar, înaintarea cererii de executare silită instanței în vederea încuviințării, demersuri pentru aflarea veniturilor debitorului, înființarea popririi, distribuirea sumelor achitate, ridicarea popririi și, în final, închiderea dosarului de executare.
Astfel, ținând seama de activitatea efectiv depusă în cadrul executării silite, respectiv formularea cererii de executare silită, precum și de cuantumul onorariului de executor, instanța urmează să diminueze onorariul avocatului la suma de 500 de lei.
Instanța subliniază că această diminuare nu afectează raporturile juridice dintre părțile contractului de asistență juridică, ci doar obligația debitoarei contestatoare de a plăti acest onorariu. De asemenea, instanța arată că argumentele expuse au în vedere strict activitatea desfășurată de avocat pe parcursul derulării executării silite, iar nu și serviciile de asistență juridică oferite clientului în cadrul litigiilor în această fază (validări de poprire, contestații la executare), pentru care partea poate solicita cheltuieli de judecată, chiar în cadrul acestor proceduri, în situația în care contestatorul parte adversă cade în pretenții.
Față de cele ce preced, stabilind ca întemeiată doar critica privind cuantumul onorariului de avocat în faza de executare silită, instanța va admite în parte contestația la executare și va anula în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 16.06.2014, alături de actele de executare subsecvente emise în dosarul de executare nr. 1089/2014 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P., în sensul că în toate aceste acte de executare suma reprezentând onorariul avocatului se reduce la 500 lei, respingând ca neîntemeiate celelalte capete de cerere ale contestației la executare.
Referitor la suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, având în vedere faptul că va fi soluționat capătul de cerere privind contestația la executare, instanța va respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța are în vedere și art. 453 C.p.c., sus-citat, pentru a stabili culpa procesuală a contestatoarei, întrucât contestația la executare va fi admisă doar în parte. Prin urmare instanța o va obliga pe aceasta din urmă la plata către intimați a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând jumătate din onorariul de avocat solicitat, conform chitanței nr. 518/29.12.2014 (fila 43).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, Sector 1, în contradictoriu cu intimații D. G., D. I. și A. G., toți cu domiciliul procesual ales în C., ., ., județul C..
Anulează în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 16.06.2014, alături de actele de executare subsecvente emise în dosarul de executare nr. 1089/2014 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P., în sensul că în toate aceste acte de executare suma reprezentând onorariul avocatului se reduce la 500 lei.
Respinge ca neîntemeiate celelalte capete de cerere ale contestației la executare.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Obligă contestatoarea la plata către intimați a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând jumătate din onorariul de avocat solicitat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, cerere de apel care se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. S. V. V.
Red. Tehnored. V.S./V.V./6 Ex./4 Ex.
| ← Contestaţie la procesul verbal de distribuire a preţului. Art.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4090/2015. Judecătoria... → |
|---|
