Contestaţie la executare. Sentința nr. 8891/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8891/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 8891/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
....
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8891
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 02.07.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – I. O. P.
GREFIER – D. L. E.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S. (fosta A.V.A.S.) în contradictoriu cu intimata S.C. D. A. S.A. și cu terții popriți S.C. T. S.A., prin administrator judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA – FILIALA BUCUREȘTI SPRL, S.C. C. V. (MOD) S.A., S.C. F. S.A., I. DE C. ȘI PROIECTARE TEHNOLOGICĂ P. CONSTRUCȚII DE MAȘINI – I.C.T.C.M. S.A., S.C. T. S.A. și S.C. B. C. S.A., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de azi, 02.07.2014
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 28.05.2013, contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S. (fosta A.V.A.S.), în contradictoriu cu intimata . și cu terții popriți S.C. T. S.A., prin administrator judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA – FILIALA BUCUREȘTI SPRL, S.C. C. VALMOND (MOD) S.A., S.C. F. S.A., I. DE C. ȘI PROIECTARE TEHNOLOGICĂ P. CONSTRUCȚII DE MAȘINI – I.C.T.C.M. S.A., S.C. T. S.A. și S.C. B. C. S.A., anularea adreselor de înființare a popririi comunicate la data de 14.05.2013, a procesului verbal de actualizare a debitului din data de 04.04.2011 și a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 03.04.2013, acte de executare emise de B. N. D. în dosarul de executare nr. 10/2011, precum și întoarcerea executării silite.
În motivare, contestatoarea a arătat că adresele de înființare a popririi sunt nule, întrucât nu menționează sediul și codul de identificare fiscală ale societăților comerciale care au calitatea de terți popriți.
A învederat că nu este posibilă reluarea executării silite în cazul în care aceasta a încetat de drept, urmare a anulării titlului executoriu, astfel cum s-a constatat prin mai multe hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
A susținut că popririle înființate asupra acțiunilor pe care le administrează la terții popriții sunt nelegale, deoarece A.A.A.S. nu este proprietarul acțiunilor, această calitate aparținând Statul Român. A precizat că statul, prin Guvern, poate mandata o instituție să administreze acțiunile deținute la societățile comerciale, aflându-ne astfel în prezența unui contract de mandat legal și nu a unui act translativ de proprietate.
Măsura dispusă de executor încalcă prevederile imperative ale OUG nr. 88/1997 și ale Legii nr. 137/2002 și duce la blocarea procesului de privatizare, întrucât înstrăinarea acțiunilor deținute de stat nu se poate face în afara procedurii strict reglementate de lege.
A mai susținut că înființarea popririi aduce atingere dispozițiilor art. 66 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, întrucât pe durata societății creditorii acționarului pot să-și exercite drepturile lor numai asupra părții din beneficii cuvenite asociatului dup întocmirea bilanțului contabil. A învederat că acțiunile deținute de un acționar pot fi urmărite după dizolvarea societății, condiție care nu este îndeplinită în cauză.
A invocat nerespectarea de către executorul judecătoresc a procedurii reglementate de OG nr. 22/2002, întrucât nu i s-a dat posibilitatea să efectueze plata voluntară în termenul de grație de 6 luni, prevăzut de actul normativ respectiv, trecând direct la executarea silită potrivit dreptului comun.
De asemenea, a apreciat că înlăuntrul termenului de 6 luni nu pot fi stabilite cheltuieli de executare, singurele sume ce ar putea fi solicitate cu acest titlu fiind cele aferente comunicării unei notificări, astfel încât în mod nelegal a fost calculat onorariul de către executorul judecătoresc prin raportare la valoarea debitului.
A învederat că onorariul executorului judecătoresc nu respectă limitele prevăzute de Legea nr. 188/2000, prin adăugarea TVA, iar executorul nu a prezentat un mod de calcul detaliat al sumei stabilite cu titlu de cheltuieli.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 399 și urm., art. 3791, art. 3715, art. 404 și urm. Vechiul Cod procedură civilă, OG nr. 22/2002, OUG nr. 51/1998, Legea nr. 92/2011, Legea nr. 137/2002.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei semnăturii și excepția lipsei de interes, motivată prin faptul că, dacă s-ar reține apărările debitoarei conform cărora nu este proprietarul bunurilor urmărite, deopotrivă ar trebui să se rețină că nu are vreun interes legitim și personal în contestarea unei executări silite.
Pe fond, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată întrucât nu există vreo prevedere legală care să impună indicarea denumirii și sediului terțului poprit persoană juridică și a codului de identificare fiscală al acestuia.
A învederat că prin decizia civilă nr. 1011/12.03.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admisă cererea de revizuire și s-a dispus anularea deciziei civile nr. 1948/05.04.2012, pronunțată de aceeași instanță, prin care s-a desființat titlul executoriu. A precizat că nu sunt întrunite condițiile autorității de lucru judecat cu referire la hotărârile judecătorești invocate de contestatoare, neexistând identitate de obiect.
A considerat că interpretarea dată de contestatoare prevederilor OG nr. 22/2002 este o încălcare a dreptului la un proces echitabil, apărat de art. 6 din Convenție, debitoarea arogându-și dreptul de a își îndeplini obligația atunci când consideră de cuviință.
A susținut că în evidențele Oficiului Registrului Comerțului debitoarea figurează ca acționar la terții popriți, și nu statul român, iar publicitatea efectuată cu respectarea prevederilor legale este opozabilă inclusiv statului.
A invocat excepția tardivității cu privire la cererea de anulare a procesului verbal de actualizare a debitului din data de 04.04.2011 și a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 03.04.2013. În subsidiar, a arătat că debitul a fost în mod legal calculat, iar modul de stabilire a cheltuielilor de executare respectă toate normele legale incidente.
Au fost atașate actele din dosarul de executare nr. 10/2011 al B. N. D..
Prin sentința civilă nr. 907/06.02.2014, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția lipsei calității de reprezentant și a respins contestația ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitatea de reprezentant.
Tribunalul București, prin decizia civilă nr. 360/30.01.2015, a admis recursul contestatoarei, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru judecarea pe fond a cererii.
În rejudecare, părțile nu au formulat cereri noi și nu au solicitat administrarea altor probe în afara înscrisurilor deja depuse la dosar.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, instanța apreciază că un debitor este îndreptățit să formuleze o contestație împotriva unei adrese de înființare a popririi, fiind lipsite de relevanță motivele invocate în susținerea contestației. De altfel, lipsa calității de proprietar asupra acțiunilor poprite nu este singurul motiv de nulitate invocat de contestatoare, fiind învederate vicii de formă ale actelor de executare, cât și nerespectarea prevederilor OG nr. 22/2002.
În consecință, instanța va respinge excepția lipsei de interes ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția tardivității, instanța constată că procesul verbal de cheltuieli din 04.04.2011 a fost comunicat debitoarei la data de 13.04.2011, în timp ce procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 03.04.2013 a fost comunicat la data de 09.04.2013.
Contestația la executare a fost introdusă pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 28.05.2013, conform plicului atașat cererii de chemare în judecată.
Întrucât nu a fost respectat termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. 1 lit. a) Vechiul Cod procedură civilă pentru formularea contestației la executare, instanța va admite excepția tardivității și va respinge contestația la executare având ca obiect anularea procesului verbal din data de 04.04.2011 și a procesului verbal din data de 03.04.2013, ca tardiv formulată.
Prin urmare, criticile referitoare la modalitatea de actualizare a debitului și de stabilire a cheltuielilor de executare nu vor mai fi analizate.
Pe fond, instanța constată că la data de 31.01.2011 creditoarea a solicitat B. N. D. începerea executării silite împotriva contestatoarei, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința comercială nr. 9171/29.09.2010, pronunțată de Tribunalul București. Conform titlului executoriu, debitoarea a fost obligată la plata sumei de 9.671.328 USD cu titlu de despăgubiri și a sumei de 256.512,54 lei cheltuieli de judecată.
Întrucât a fost pronunțată în materie comercială, sentința menționată avea calitatea de titlu executoriu, însă pe parcursul derulării executării silite au fost soluționate și căile de atac formulate de debitoare.
Astfel, apelul a fost respins ca neîntemeiat prin decizia comercială nr. 201 din 14.04.2011 a Curții de Apel București.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1948/05.04.2012, a admis recursul formulat de către debitoare împotriva deciziei pronunțate în apel, a admis apelul și a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Ulterior acestui moment, debitoarea a formulat mai multe contestații la executare, în urma cărora instanțele sesizate au dispus anularea întregii executări silite și a actelor de executare, ca efect al desființării titlului executoriu.
Cu toate acestea, prin decizia nr. 1011/12.03.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a încuviințat cererea de revizuire formulată de contestatoare și a anulat decizia nr. 1948/05.04.2012, pronunțată de aceeași instanță. Instanța de revizuire a reținut că soluția de respingere a acțiunii, pronunțată în recurs, intră în contradicție cu o altă decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nr. 1172/07.04.2009, prin care s-a statuat că reclamanta S.C. D. A. S.A. este îndreptățită să primească despăgubiri de la pârâta A.A.A.S., în temeiul contractului de tranzacție încheiat între părți, contract ce a constituit cauza acțiunii și cu ocazia primei judecăți.
Prin urmare, ca efect al admiterii cererii de revizuire, sentința comercială nr. 9171/29.09.2010, pronunțată de Tribunalul București, în temeiul căreia a fost pornită executarea, și-a recăpătat forța juridică pe care o avea la momentul sesizării executorului, fiind validate retroactiv toate actele de executare efectuate.
În consecință, suntem în prezența unei situații juridice noi, care exclude incidența autorității de lucru judecat și a dispozițiilor art. 3715 lit. d Vechiul Cod de procedură civilă, care reglementează încetarea executării silite ca efect al desființării titlului executoriu.
În ceea ce privește aplicabilitatea termenului de 6 luni prevăzut de OG nr. 22/2002, instanța ia act că dosarul de executare a fost deschis în anul 2011, o primă somație fiind emisă de executor la data de 14.06.2011, comunicată în aceeași zi debitoarei (dosarul de executare – vol. 2).
De la acea dată a început să curgă termenul de 6 luni invocat de contestatoare, care era împlinit la data emiterii adreselor de poprire atacate în prezenta cauză.
Demersurile în vederea procurării fondurilor trebuiau efectuate în interiorul termenului de 6 luni, obligație ce nu a fost îndeplinită de către debitoare.
Referitor la susținerile contestatoarei în sensul că adresele de înființare a popririi sunt nule ca urmare a lipsei calității de proprietar asupra acțiunilor deținute la terții popriți, iar continuarea executării ar încălca normele legale din materia privatizării, instanța constată că aceste apărări au fost formulate în cadrul altor contestații la executare, respinse în mod irevocabil, așa cum rezultă din hotărârile judecătorești depuse de intimată la dosar. Instanțelor de judecată au apreciat că, atâta timp cât din evidențele ONRC rezultă că A.A.A.S. este acționar al terțului poprit și nu Statul Român, este dovedită calitatea de proprietar a debitoarei. S-a mai arătat că pot fi opuse terților doar actele și faptele față de care s-au efectuat formele de publicitate, iar publicitatea efectuată cu respectarea legii este opozabilă inclusiv statului.
Chiar dacă în litigiile respective sunt contestate alte acte de executare, emise în contradictoriu cu alți terți popriți, aspectul litigios soluționat irevocabil a intrat sub puterea de lucru judecat și nu mai poate fi reiterat într-un alt litigiu, pentru a se evita pronunțarea unor hotărâri contradictorii.
Puterea de lucru judecat privește nu numai dispozitivul unei hotărâri, dar și considerentele acesteia, în măsura care servesc la pronunțarea hotărârii, condiție îndeplinită în cauză.
Aprecierile făcute de instanță mai sus sunt valabile și în ceea ce privește apărarea contestatoarei întemeiată pe pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 66 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.
Susținerile contestatoarei în sensul că adresele de înființare a popririi nu conțin sediul terțului poprit sunt nefondate. Această obligație este impusă de legiuitor doar pentru adresa de înființare popririi, conform art. 454 alin. 21 Vechiul Cod de procedură civilă, în timp ce pentru înștiințarea ce urmează a fi comunicată debitorului conform art. 454 alin. 1 teza finală nu sunt prevăzute cerințe de formă.
Este adevărat, în adresele de poprire nu a fost indicat codul de identificare fiscală al terților popriți, însă această omisiune poate atrage nulitatea actului numai în măsura dovedirii de către contestatoare a vătămării, probă ce nu a fost făcută în cauză.
Față cele expuse, în temeiul art. 399 și urm. Vechiul Cod de procedură civilă, va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
Ca o consecință a respingerii cererii de desființare a actelor de executare, va fi respins ca neîntemeiat și capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei de interes ca neîntemeiată.
Admite excepția tardivității.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S. (fosta A.V.A.S.), cu sediul în București, . Ș. nr. 50, sector 1, în contradictoriu cu intimata S.C. D. A. S.A., cu sediul în București, .. 2-4, sector 1, și cu terții popriți, S.C. T. S.A., prin administrator judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA – FILIALA BUCUREȘTI SPRL, cu sediul în București, ., Phoenicia Business Center, ., sector 3, S.C. C. VALMOND (MOD) S.A., cu sediul în București, Splaiul Unirii nr. 76, ., S.C. F. S.A., cu sediul în București, .. 1A, sector 4, I. DE C. ȘI PROIECTARE TEHNOLOGICĂ P. CONSTRUCȚII DE MAȘINI – I.C.T.C.M. S.A., cu sediul în București, ., sector 4, S.C. T. S.A., cu ultimul sediu cunoscut în București, .. 24, sector 4, citată prin afișare la ușa instanței, și S.C. B. C. S.A., cu ultimul sediu cunoscut în București, .. 11, sector 4, citată prin afișare la ușa instanței, îndreptată împotriva procesului verbal din data de 04.04.2011 și a procesului verbal din data de 03.04.2013, emise în dosarul de executare nr. 10/2011 al B. N. D., ca tardiv formulată.
Respinge contestația la executare îndreptată împotriva adreselor de înființare a popririi emise la data de 10.05.2013, în dosarul de executare nr. 10/2011 al B. N. D., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.jud.I.P.M./Dact.D.E./10ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8971/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8893/2015. Judecătoria... → |
|---|
