Contestaţie la executare. Sentința nr. 7415/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7415/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 7415/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
….
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7415
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 04.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – I. O. P.
GREFIER – D. L. E.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe contestatorul M. D. în contradictoriu cu intimata I. B. N.V. AMSTERDAM – SUCURSALA BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 02.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de azi, 04.06.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul instanței la data de 26.05.2014 contestatorul M. D. a solicitat, în contradictoriu cu intimata I. B. N.V. AMSTERDAM – SUCURSALA BUCUREȘTI, anularea executării silite pornite de B. „Aequitas” în dosarul de executare nr. 367/2014, anularea încheierii de încuviințare a executării silite, precum și a clauzelor din contractul de credit prin care s-au instituit comisionul de administrare, comisionul de retragere și dobânda penalizatoare standard; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că a plătit la timp ratele de credit până în luna septembrie 2013, ulterior înregistrând întârzieri cauzate de pierderea locului de muncă și de divorț, în urma căruia a fost obligat să plătească pensie alimentară în favoarea minorului rezultat din căsătorie.
Cu toate acestea, la data de 21.05.2014 a reușit să achite ratele de credit restante, iar la data de 23.05.2014 a adresat băncii o cerere scrisă prin care a solicitat aplicarea dobânzii penalizatoare reduse.
Intimata în mod abuziv s-a adresat executorului judecătoresc, iar acesta a emis somația și adresa de înființare a popririi în aceeași zi, 13.05.2014, fapt ce l-a pus în imposibilitate de a plăti debitul urmărit în termenul prevăzut în somație.
A susținut că intimata nu a respectat prevederile contractuale întrucât nu a încercat rezolvarea situației pe cale amiabilă, executarea silită fiind demarată fără rezilierea contractului și fără a fi notificat.
A mai arătat că la retragerea sumei acordate prin contract a fost perceput un comision de retragere, ceea ce contravine prevederilor art. 33 alin. 1 lit. d din OUG nr. 50/2010.
A învederat contestatorul că exemplarul contractului de credit aflat în posesia sa nu corespunde cu copia contractului depusă de intimată la dosar, în ceea ce privește numărul semnăturilor și titularii acestora.
În drept, a invocat prevederile art. 399 și urm. Cod procedură civilă, Legea nr. 193/2000, OUG nr. 50/2010.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, întrucât contestatorul a înregistrat un număr de 121 zile de întârziere la plata ratelor scadente, fapt pentru care a procedat la rezilierea contractului, întreaga sumă datorată fiind exigibilă anticipat. A precizat că a notificat contestatorul atât cu privire la întârzierile de plată, cât și cu privire la reziliere.
A arătat că plata de către contestator a unor sume de bani după începerea executării silite nu afectează legalitatea acesteia și nu este de natură să repună părțile în situația anterioară rezilierii contractului de credit.
A susținut că invocarea clauzelor abuzive nu mai prezintă interes în prezenta cauză întrucât nu mai există un contract de credit în derulare.
Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că adresele de expediere a notificărilor nu corespund cu adresa de corespondență din contractul de credit, extrasul de cont sau cartea de identitate, nefiind notificat nici prin mijloace electronice.
A susținut că înființarea popririi i-a adus un prejudiciu de imagine, angajatorul dispunând încetarea relațiilor de muncă, cu consecința imposibilității achitării sumelor urmărite.
Au fost atașate actele din dosarul de executare nr. 367/2014 al B. „Aequitas”.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 27.03.2014 intimata a solicitat B. „Aequitas” începerea executării silite împotriva contestatorului, pentru suma de 30.322,30 lei, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. R1113374 din 05.05.2012.
Prin încheierea din data de 11.04.2014 Judecătoria Sectorului 4 București a admis cererea de încuviințare a executării silite.
Anterior formulării cererii de executare, intimata a comunicat debitorului două notificări, la 06.09.2013, respectiv, 03.10.2013, prin care a pus acestuia în vedere să achite sumele restante pentru a evita consecințele nerespectării obligațiilor contractuale (filele 87, 88). Notificările au fost comunicate la adresa din București, ., ., ..
Contestatorul susține că adresa de comunicare este eronată, cea corectă fiind înscrisă în cartea de identitate, și anume, București, ., ., ..
Aceste susțineri nu vor fi reținute de instanță, fiind contrazise de înscrisurile aflate la dosar, unele depuse chiar de către contestator.
Astfel, instanța ia act că, prin sentința civilă nr. 2967/02.04.2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă și irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre contestator și numita M.-Panoiu L. R..
Din considerentele hotărârii rezultă că apartamentul situat în București, ., ., ., ce a constituit domiciliul comun al soților, este bun propriu al fostei soții, dobândit anterior căsătoriei, în care locuiește aceasta împreună cu minorul A. D., asupra căruia exercită autoritatea părintească, contestatorul locuind la o altă adresă (filele 36-38).
Mai reține instanța că la data de 03.01.2013 contestatorul a solicitat Administrației Finanțelor Publice Sector 2 eliberarea unei adeverințe de venit în care acesta declară că domiciliază în București, ., ., . (fila 39).
De asemenea, în Dispoziția nr. 1 din 20.02.2014, emisă de Agenția Municipală pentru Ocuparea Forței de Muncă Sector 2, se menționează că debitorul domiciliază pe raza sectorului 2 (fila 44).
Reaua credință a contestatorului rezultă și din extrasul de cont din data de 22.05.2014 (fila 30), în care acesta figurează cu domiciliul pe raza sectorului 2, în timp ce în cererea adresată băncii în aceeași zi afirmă că domiciliază pe raza sectorului 5.
În concluzie, instanța reține că la momentul emiterii notificărilor de către intimată contestatorul locuia efectiv la adresa din București, ., ., ., astfel încât comunicarea s-a făcut în mod legal, intimata încercând soluționarea litigiului pe cale amiabilă. Este lipsit de relevanță faptul că în cartea de identitate se menționează o altă adresă, în cauză având importanță comunicarea la adresa efectivă, care să permită destinatarului să ia la cunoștință de conținutul acesteia.
Față de cele expuse, instanța constată că debitorul nu a efectuat plata sumelor restante în termenul de 30 de zile prevăzut în notificarea din data de 06.12.2013 (fila 86), astfel încât la expirarea termenului a intervenit rezilierea contractului de credit, în temeiul clauzei prevăzute la art. 9.4.
Plățile efectuate de contestator la data de 22.05.2014 sunt ulterioare începerii executării silite, astfel încât nu au nici o incidență asupra legalității executării. Din moment ce contractul a fost reziliat, întreaga sumă datorată a devenit exigibilă, plata sumelor restante la momentul rezilierii nefiind suficientă pentru a împiedica executarea.
Pentru aceleași considerente, este lipsită de relevanță împrejurarea că banca nu a răspuns cererii contestatorului de aplicare a unei dobânzi penalizatoare reduce, conform art. 8 din anexa nr. 2 la contract. Această facilitate era pusă la dispoziția împrumutatului în ipoteza unui contract în derulare, condiție care nu era îndeplinită în cauza de față.
În ceea ce privește actele de executare, instanța constată că la data de 13.05.2014 a fost emisă somația prin care i s-a pus în vedere contestatorului să achite suma de 34.349,98 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare, stabilite prin încheierea din data de 13.05.2014.
La aceeași dată executorul a dispus înființarea popririi asupra sumelor de bani datorate debitorului de terțul poprit S.C. Cielo Venezia 1270 RO S.R.L.
Potrivit art. 782 alin. 1 Cod procedură civilă, poprirea se înființează fără somație, în baza încheierii de încuviințare a executării.
Prin urmare, nu vor fi reținute apărările contestatorului conform cărora executorul a dispus înființarea popririi fără a-i da posibilitatea să achite debitul în termenul prevăzut în somație. De altfel, ulterior emiterii actelor de executare menționate debitorul nu a făcut dovada achitării integrale a debitului pentru a putea considera că înființarea popririi și a somației în aceeași zi i-a produs vreo vătămare.
Aserțiunile acestuia conform cărora înființarea popririi i-a adus un prejudiciu de imagine și a condus în final la desfacerea contractului de muncă nu vor fi reținute, nefiind probate.
Referitor la comisioane, instanța reține că, potrivit art. 712 alin. 2 Cod procedură civilă, în cazul în care executarea silită se face în baza unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Chiar dacă raporturile contractuale dintre părți au încetat ca efect al rezilierii, consumatorul are posibilitatea de a invoca clauzele abuzive și în faza executării silite, aspect subliniat în mod constant în jurisprudența CJUE.
Cu toate acestea, nu orice clauză poate fi contestată ca abuzivă, ci numai acele clauze care au înrâurire asupra modului de calcul al debitului și, implicit, asupra legalității executării silite.
Or, comisionul de administrare a creditului a fost perceput de bancă la momentul tragerii creditului de către împrumutat, o singură dată, conform art. 9 din Anexa 2 la contractul de credit, astfel încât suma respectivă nu face obiectul executării silite, fiind deja încasată de bancă.
În consecință, contestatorul nu poate cere constatarea caracterului abuziv al clauzei menționate în prezentul cadrul procesual, ci numai pe calea dreptului comun.
În ceea ce privește comisionul de retragere, instanța nu a identificat o clauză cu acest conținut, iar contestatorul nu a indicat prevederea contractuală care o reglementează.
Față de toate cele expuse, în temeiul art. 711 și urm. Cod procedură civilă, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul M. D., cu domiciliul ales în B., .. 12A, județul Ilfov, în contradictoriu cu intimata I. B. N.V. AMSTERDAM – SUCURSALA BUCUREȘTI, cu sediul în București, . nr. 48, parter - ., ca neîntemeiată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.06.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red.jud.I.P./Dact.D.E./4ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1566/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria... → |
|---|
