Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 352/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 352/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 352/2015
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 352
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 14.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. F.
GREFIER: S. O. A.
Pe rol, pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, în contradictoriu cu intimata M. A. A., având ca obiect contestație la executare - suspendarea executării silite - întoarcere executare.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07.01.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la 14.01.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 25.11.2013 sub nr._/302/2013, contestatoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, în contradictoriu cu intimata M. A. A., a formulat contestație la executare cu privire la executarea silită pornită în dosarul de executare nr. 254/2013 al B.E.J. Casagranda-S. A., solicitând anularea somației din data de 14.11.2013, anularea executării silite și a formelor de executare, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare în temeiul art. 718 alin. 1 C.pr.civ., precum și întoarcerea executării silite în măsura în care se vor efectua plăți în baza actelor contestate până la soluționarea contestației.
În motivare, contestatoarea a susținut în esență că somația este informă, întrucât nu a fost întemeiată pe prevederile Codului de procedură civilă, ci pe prevederile O.G. nr. 22/2002, care reglementează o facilitate de plată. Astfel, făcând referire la prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, contestatoarea a apreciat că pentru începutul curgerii termenului de 6 luni este necesar ca somația de plată să îmbrace forma prevăzută de Codul de procedură civilă.
Contestatoarea a mai invocat și că sentința civilă menționată drept titlul executoriu în cuprinsul somației de plată nu este irevocabilă, întrucât a formulat recurs ce se află în curs de soluționare. Sub acest aspect, contestatoarea a mai invocat că nu se poate reține existența vreunui raport juridic obligațional al său cu debitoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. în cadrul căruia instituția să datoreze debitoarei o sumă de bani în prezent sau în viitor, având în vedere și că debitoarea este doar subordonată Agenției Naționale de Administrare Fiscală, iar eventualele sume pe care le-ar plăti contestatoarea debitoarei sunt circumscrise execuției bugetului de stat, în aplicarea prevederilor art. 21 alin. 2 din Legea nr. 500/2000. Astfel, aceste raporturi juridice sunt de drept public, guvernate de normele dreptului administrativ, neputând fi asimilate unor raporturi obligaționale de drept privat.
Contestatoarea a mai invocat și adoptarea O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, arătând că prin acest act normativ se prevede posibilitatea ca plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești să se realizeze eșalonat.
În drept, au fost invocate prevederile Codului de procedură civilă, ale O.G. nr. 22/2002 și ale O.U.G. nr. 71/2009.
Contestația la executare este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002.
La data de 17.02.2014, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, invocând totodată și excepțiile de inadmisibilitate, de necompetență teritorială (intitulată ”materială”) a Judecătoriei Sectorului 5 și de netimbrare a contestației la executare.
În motivare, pe fondul cauzei intimata a susținut că somarea conform O.G. nr. 22/2002 nu era obligatorie, însă a procedat la această formalitate pentru a da ocazia ANAF să achite suma. Cu toate acestea, nu s-a efectuat nicio plată și nici vreun demers de alocare a sumei cuvenite.
De asemenea, intimata a susținut că, față de prevederile art. 782 alin. 1 rap. la art. 666 alin. 2 C.pr.civ., somația nu era necesară, iar mai mult, debitoarea DGFP C.-S. a fost somată conform O.G. nr. 22/2002, prin somația emisă de B.E.J. N. N., însă nu s-a formulat răspuns la somație
Referitor la prevederile O.G. nr. 22/2002, intimata a susținut că acestea se aplică numai în ipoteza lipsei de fonduri, care trebuie dovedită de către debitor. Totodată, a susținut că nu s-a făcut nici un demers pentru plata sumei, debitorul rămânând în pasivitate mai bine de 4 ani, iar debitoarea și ordonatorii de credite nu au respectat această reglementare specială.
Referitor la caracterul definitiv al titlului executoriu, intimata a apreciat că aceasta nu poate atrage anularea somației sau a executării, întrucât forța executorie a titlului este prevăzută de lege, iar executarea este legal efectuată conform art. 377 alin. 1 pct. 1 V.C.pr.civ. și art. 24 N.C.pr.civ.
Sub aspectul aplicării prevederilor O.U.G. nr. 71/2009, intimatul a susținut că instituția debitoare nu a recunoscut creanța nici în rate, conform acestui act normativ, pe care l-a și încălcat, neachitând nicio sumă aferentă.
La data de 07.03.2014, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității, susținând în esență că aceasta a dobândit calitatea de debitor ca urmare a admiterii cererii de validare poprire.
Pe fondul cauzei, contestatoarea a reluat în esență argumente invocate prin contestația la executare, adăugând și faptul că executarea silită a mai fost demarată în baza hotărârii judecătorești pronunțate de Tribunalul C. S. și de către B.E.J. N. N., iar prin sentința civilă nr. 2136/30.09.2012 Judecătoria Reșița a admis contestația la executare formulată de Ministerul Finanțelor Publice pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice C. S..
În acest sens, a mai susținut că titlul de creanță inițial nu mai poate fi executat silit de către intimat împotriva debitoarei D.G.F.P. C. S., față de sentința civilă nr. 2136/30.09.2012, iar astfel toate actele de executare întocmite de B.E.J. Casagranda-S. A. sunt nelegale.
În urma adresei emise de instanță din oficiu, B.E.J. Casagranda-S. A. a comunicat în copie certificată dosarul de executare nr. 254/2013.
Prin sentința civilă nr. 2730/25.04.2014, Judecătoria Sectorului 5 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 03.06.2014 sub nr._ .
În ședința publică din data de 07.01.2015, instanța a respins ca neîntemeiate excepția de netimbrare invocată de către intimată prin întâmpinare, iar aceasta a renunțat la excepția de inadmisibilitate.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În urma cererii creditoarei intimate M. A. A., B.E.J. Casagranda-S. A. a format dosarul de executare nr. 254/2013 pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6537/23.07.2013 a Judecătoriei Sectorului 5 București pronunțate în dosarul nr._/302/2012, împotriva contestatoarei Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Prin această hotărâre judecătorească a fost admisă în parte cererea de validare a popririi formulată de intimata creditoare, a fost validată poprirea înființată în dosarul de executare nr. 821/2012 al B.E.J. Casagranda-S. A. asupra sumelor de bani datorate debitorului Direcția Generală a Finanțelor Publice C. S. de către terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală până la concurența sumelor de 23.762 lei (drepturi bănești în baza titlului reprezentat de sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 a Tribunalului C.-S.) și 5.343 lei (cheltuieli de executare).
Din această hotărâre judecătorească reiese că în dosarul de executare nr. 821/2012 al B.E.J. Casagranda-S. A. s-a pus în executare titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S..
În cadrul dosarului de executare nr. 254/2013, B.E.J. Casagranda-S. A. a întocmit la data de 14.11.2013 somația de plată prin care a pus în vedere contestatoarei, în temeiul prevederilor O.G. nr. 22/2002, ca în termen de 6 luni de la primirea somației (în situația lipsei fondurilor), să achite creditorului suma de 29.105 lei.
Analizând criticile contestatorului, în ceea ce privește caracterul irevocabil al hotărârii judecătorești puse în executare, instanța constată că litigiul ce s-a finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr. 6537/23.07.2013 a Judecătoriei Sectorului 5 București s-a soluționat în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă de la 1865 (în continuare ”V.C.pr.civ.”).
Astfel, instanța reține că sentința civilă nr. 6537/23.07.2013 a Judecătoriei Sectorului 5 București prin care s-a dispus validarea popririi, indiferent dacă era rămasă sau nu irevocabilă, constituia totuși titlu executoriu conform prevederilor art. 460 alin. 4 teza finală V.C.pr.civ., care îi atribuie în mod expres calitatea de titlu executoriu, și putea fi pusă astfel în executare conform prevederilor art. 374V.C.pr.civ.
Mai mult, analizând aceeași sentință civilă, instanța constată că, în raport de obiectul litigiului și valoarea pretențiilor, aceasta era și definitivă, potrivit prevederilor art. 377 alin. 1 pct. 1 rap. la art. 2821 V.C.pr.civ., și putea fi pusă astfel în executare conform prevederilor art. 374 și art. 376-377 V.C.pr.civ. chiar dacă era atacată cu recurs, astfel încât instanța apreciază ca neîntemeiate criticile contestatoarei în acest sens.
Referitor la apărările invocate de către contestatoare cu privire la caracterul inform al somației, instanța constată că art. 2 din O.G. nr. 22/2002 prevede următoarele: „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.” Potrivit art. 3 din aceeași ordonanță „în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.”
În raport de aceste dispoziții și analizând cuprinsul somației de plată, instanța apreciază că nici nu era necesar a se indica în cuprinsul acesteia dispozițiile Codului de procedură civilă, în condițiile în care executorul judecătoresc a emis somația de plată pentru ca debitoarea să aibă posibilitatea să facă dovada lipsei de fonduri pentru a i se putea acorda termenul de 6 luni în interiorul căruia trebuia să facă demersurile necesare pentru a face plata.
Cu privire la apărările contestatoarei prin care a susținut în esență că nu existau raporturi juridice între aceasta și debitoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. în temeiul cărora instituția să datoreze debitoarei o sumă de bani în prezent sau în viitor, instanța apreciază că acestea nu pot fi primite în cadrul prezentei contestații la executare în raport de dispozițiile art. 712 alin. 2 C.pr.civ., întrucât reprezintă motive referitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu care puteau fi invocate numai în litigiul soluționat prin hotărârea judecătorească pusă în executare.
Astfel, potrivit art. 712 alin. 2 C.pr.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui. Din interpretarea per a contrario a acestui text de lege rezultă că în situația în care titlul executoriu este o hotărâre judecătorească, pe calea contestației la executare nu pot fi formulate apărări de fond împotriva acesteia și nu se poate invoca pretinsa nelegalitate ori netemeinicie a hotărârii, întrucât în cadrul contestației la executare instanța nu este îndreptățită să examineze fondul raporturilor juridice dintre părți sau legalitatea hotărârii atacate.
De asemenea, în raport de aceste prevederi legale, instanța apreciază că nici apărările contestatoarei cu privire la aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2009 și nici cele referitoare la faptul că debitorul inițial nu mai poate fi executat (față de sentința civilă nr. 2136/30.09.2012 a Judecătoriei Reșița) nu pot fi analizate în cauză, întrucât privesc fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, în condițiile în care în prezenta contestație se contestă executarea silită începută în baza sentinței de validare a popririi, în urma căreia s-a născut în sarcina contestatoarei o obligație de plată ca urmare a nerespectării obligațiilor ce-i reveneau ca urmare a înființării popririi, iar nu executarea silită începută în baza hotărârii judecătorești prin care s-au acordat drepturi salariale. Apărările contestatoarei întemeiate pe dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009 și pe caracterul nelegal al executării silite efectuate în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S. puteau fi eventual invocate în cadrul dosarului prin care s-a soluționat validarea de poprire, iar nicidecum în cadrul prezentului dosar.
Totodată, instanța apreciază și că, atât timp cât nu a fost desființată executarea silită sau cel puțin adresa de înființare a popririi efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 821/2012 al B.E.J. Casagranda-S. A. (în care s-a înființat poprirea ce a fost validată), nu s-ar putea reține în prezenta contestație la executare că titlul de creanță nu mai poate fi opus debitoarei inițiale și că astfel nici terțul poprit nu mai poate fi executat de către debitor, așa cum a solicitat contestatoarea.
Față de aceste considerente și întrucât nu există alte motive de nelegalitate a actelor de executare contestate care să poată fi analizate de către instanță din oficiu, în temeiul art. 711 alin. 1 C.pr.civ, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Întrucât măsura suspendării executării silite nu s-ar fi putut dispune decât până la soluționarea în fond a contestației la executare, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 718 alin. 1 C.pr.civ., instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare, ca rămasă fără obiect.
În ceea ce privește capătul de cerere privind întoarcerea executării silite, instanța apreciază că nu este necesar a se pronunța și asupra acestui capăt de cerere, având în vedere solicitarea contestatoarei și împrejurarea că din dosarul de executare contestat reiese că nu s-au executat silit sume de bani.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., Sector 5, în contradictoriu cu intimata M. A. A., cu domiciliul procesual ales pentru comunicare la Cabinet de Avocat E. C., în București, ., ., ..
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în 10 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. F. S. O.A.
Red./Dact. Jud. M.F./4ex./
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 274/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 06-11-2015,... → |
|---|
