Contestaţie la executare. Sentința nr. 1470/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1470/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 1470/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1470
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 05.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – I. O. P.
GREFIER – D. L. E.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S. (fostă A.V.A.S.) în contradictoriu cu intimata S. DE INVESTIȚII FINANCIARE M. S.A. și cu terțul poprit B. DE E.-IMPORT A ROMÂNIEI - EXIMBANK S.A., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul Registratură, contestatoarea a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, apreciind că este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul art. 258 Cod de procedură civilă, încuviințează pentru contestatoare și pentru intimată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, luând act că, deși legal citat, terțul poprit nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a solicita administrarea de probe.
Instanța apreciază terminată cercetarea procesului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 09.07.2013 contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S. (fostă A.V.A.S.) a solicitat, în contradictoriu cu intimata S. DE INVESTIȚII FINANCIARE M. S.A. și cu terțul poprit B. DE E.-IMPORT A ROMÂNIEI - EXIMBANK S.A., anularea adresei de înființare a popririi emise la data de 01.07.2013, în dosarul de executare nr. 112/2013 al B. S. L. M., precum și întoarcerea executării silite.
În motivare, contestatoarea a arătat că executorul judecătoresc nu a respectat procedura reglementată de OG nr. 22/2002, întrucât nu i s-a dat posibilitatea să efectueze plata voluntară în termenul de grație de 6 luni, prevăzut de actul normativ respectiv, trecând direct la executarea silită potrivit dreptului comun.
De asemenea, a apreciat că înlăuntrul termenului de 6 luni nu pot fi stabilite cheltuieli de executare, singurele sume ce ar putea fi solicitate cu acest titlu fiind cele aferente comunicării unei notificări, astfel încât în mod nelegal a fost calculat onorariul de către executorul judecătoresc prin raportare la valoarea debitului.
A învederat că onorariul executorului judecătoresc nu respectă limitele prevăzute de Legea nr. 188/2000, prin adăugarea TVA.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 711 și urm., art. 718 și urm., art. 722 și urm. Cod procedură civilă, OG nr. 22/2002, OUG nr. 51/1998.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale, iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, întrucât dispozițiile OG nr. 22/2002 nu pot fi invocate decât în măsura în care debitorul face dovada lipsei fondurilor, probă ce nu a fost făcută în cauză.
A arătat că au fost calculate în mod corect cheltuielile de executare, iar adăugarea TVA s-a făcut în conformitate cu prevederile Ordinului MJ nr. 2550/2006.
Terțul poprit nu a formulat întâmpinare.
În urma adresei emise din oficiu de către instanță, B. S. L. M. a comunicat copia certificată a dosarului de executare silită nr. 112/2013.
Prin sentința civilă nr. 3029/09.05.2014, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, pe rolul căreia a fost înregistrată la data de 13.06.2014 sub nr._ .
Instanța a încuviințat pentru contestatoare și intimată proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 31.05.2013 intimata S. de Investiții Financiare M. S.A. a solicitat B. S. L. M. începerea executării silite împotriva contestatoarei, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/20.09.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, irevocabilă prin decizia nr. 1805/26.09.2012 pronunțată de Tribunalul București, prin care contestatoarea a fost obligată să plătească sumele de 25.669,09 lei și 1.643 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
La data de 01.07.2013 executorul a dispus înființarea popririi asupra oricăror sume de bani datorate debitoarei de terțul poprit B. de E.-Import a României - Eximbank S.A.
Instanța constată că executorul a respectat dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002, somația fiind emisă la data de 25.06.2013 și comunicată debitoarei în aceeași zi. Aceasta avea posibilitatea ca, în cazul în care executarea nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, să facă demersuri a-și îndeplini obligația de plată, într-un termen de 6 luni. Aceste dispoziții legale nu trebuie interpretate în sensul că debitoarea beneficiază de termenul de 6 luni prin efectul legii. Este necesar ca debitoarea să invoce lipsa fondurilor pentru a putea fi aplicabil termenul respectiv, obligație ce nu a fost îndeplinită în cauza de față.
În lipsa unei astfel de precizări, creditorul este îndreptățit să pornească executarea potrivit dreptului comun, conform art. 3 din OG nr. 22/2002.
Pe de altă parte, emiterea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nu este condiționată de trecerea termenului de 6 luni menționat mai sus.
Obligația stabilită printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, conform art. 622 alin. 1 Cod procedură civilă. În cazul în care debitorul nu execută obligația, creditorul este îndreptățit să se adreseze organului de executare competent, conform alin. 2.
Potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002: „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”
Este de observat că legiuitorul nu folosește termenul notificare, comunicare sau unul echivalent, ci pe cel de „somație”, care are o semnificație distinctă, fiind un act de executare cu o importanță deosebită în faza executării silite, așa cum rezultă din dispozițiile art. 667 Cod procedură civilă. Din moment ce a fost utilizat acest termen, se presupune că legiuitorul a avut în vedere ca situație premisă formularea de către creditor a unei cereri de începere a executării silite.
Astfel, procedura reglementată de OG nr. 22/2002 nu este prealabilă și nu se substituie celei prevăzute de Codul de procedură civilă, ci se completează cu aceasta.
Din moment ce executarea a fost demarată, cheltuielile de executare sunt cele stabilite de art. 37 din Legea nr. 188/2000, prin raportare la valoarea debitului, și nu cele aferente unei notificări, așa cum susține debitoarea. În acest sens sunt și dispozițiile 669 alin. 2 Cod procedură civilă conform cărora debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare silită și până la data realizării obligației prin executare voluntară.
Introducerea termenului de 6 luni, prin OG nr. 22/2002 reprezintă o măsură de protecție pentru a preveni situația ca executarea să provoace disfuncționalități în activitatea unei instituții publice, fără însă a atinge dreptul creditorului de a-și realiza creanța în bune condiții. Nu suntem în prezența a două proceduri distincte, ci reglementările specifice OG nr. 22/2002 se integrează în procedura executării silite de drept comun.
Contestatoarea ar fi putut evita plata cheltuielilor de executare dacă și-ar fi îndeplinit obligația anterior formulării de către creditoare a cererii de începere a executării silite.
Față de cele expuse, instanța consideră că în mod onorariul executorului a fost calculat prin raportare la valoarea creanței. Referitor la cuantumul cheltuielilor, instanța constată că, potrivit art. 37 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: „… a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10 % din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite;…”
Astfel, instanța constată că onorariul executorului judecătoresc se încadrează în limitele prevăzute de lege, suma incluzând și TVA.
Cu privire la adăugarea TVA, instanța reține că, potrivit art. 125 și urm. din Codul Fiscal, taxa pe valoarea adăugată este definită ca un impozit indirect, datorat la bugetul statului de către persoanele impozabile care desfășoară activități economice, constând în livrarea de bunuri, execuția unor lucrări sau prestarea unor servicii.
Această taxă se calculează asupra creșterii de valoare, adăugată de fiecare agent economic care participă la ciclul realizării unui produs sau la executarea unei lucrări, urmând a fi suportată de către consumatorul final.
În conformitate cu art. 137 alin. 1 lit. a din Codul fiscal, baza pentru calcularea TVA este constituită din tot ceea ce reprezintă contrapartida obținută sau care urmează a fi obținută de către furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni.
Din analiza textelor legale amintite rezultă că nu executorul judecătoresc trebuie să suporte TVA, ci creditorul, în calitate de beneficiar al serviciului prestat, suma respectivă urmând a fi recuperată de la debitor, în baza art. 371/7 alin. 2 Vechiul Cod de procedură civilă.
Dacă s-ar interpreta în sensul invocat de contestatoare, s-ar ajunge în situația ca executorul judecătoresc să nu poată încasa efectiv onorariul maxim prevăzut de lege, deoarece ar fi nevoit să vireze către bugetul statului o cotă de 24%, corespunzătoare TVA, lipsind astfel de eficiență juridică prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006 prin care au fost stabilite limitele onorariului.
Din moment ce o dispoziție legală permite executorului să încaseze un onorariu maxim, trebuie interpretată în sensul ca ea să își producă efectele, conform regulilor generale de interpretare a normei juridice.
De asemenea, o interpretare contrară ar conduce la o discriminare între executorii judecătorești și celelalte categorii de persoane impozabile, plătitoare de TVA.
În consecință, instanța apreciază că onorariul a fost în mod legal calculat de către executorul judecătoresc, adăugarea TVA la onorariul maximal fiind făcută pentru ca executorul să poată încasa efectiv suma respectivă, acest mod de calcul fiind în concordanță cu regulile care reglementează TVA.
Față de aceste considerente și întrucât nu există alte motive de nelegalitate a executării silite care să poată fi analizate din oficiu, în temeiul art. 711 Cod procedură civilă, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
Ca efect al respingerii cererii de anulare a actelor de executare, va fi respins ca neîntemeiat și capătul de cerere privind întoarcerea executării silite.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S. (fostă A.V.A.S.) cu sediul în București, . Ș. nr. 50, sector 1, în contradictoriu cu intimata S. DE INVESTIȚII FINANCIARE M. S.A., cu sediul în Bacău, .. 94C, județul Bacău, și cu terțul poprit B. DE E.-IMPORT A ROMÂNIEI - EXIMBANK S.A., cu sediul în București, . nr. 6A, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.jud.I.P./Dact.D.E./5ex.
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 930/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2098/2015. Judecătoria... → |
|---|
