Contestaţie la executare. Sentința nr. 2929/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2929/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 2929/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2929
Ședința publică din data de 6 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - VERONICA SÎRBU
Grefier – V. V.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind cererea de chemare în judecată formulată de contestatorul T. L. M. C. în contradictoriu cu intimata E. I. RO GMBH, prin administrator S.C. E. KSI ROMANIA S.RL., având ca obiect contestație la executare, suspendarea executării silite și întoarcerea executării silite.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 din codul de procedură civilă (în continuare C.p.c.), a amânat pronunțarea în cauză la data de 06.03.2015, când – în aceeași compunere – a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauzei, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.10.2014 contestatorul T. L. M. C. a formulat în contradictoriu cu intimata E. I. RO GMBH contestație la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului nr. 420VS/2014 al S.C.P.E.J. I., Ș. și P., solicitând anularea actelor și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, precum și întoarcerea executării silite.
În motivare, contestatorul a arătat în esență că s-a prescris dreptul de a cere executarea silită, întrucât au trecut mai mult de 3 ani de la data când creditorul ar fi putut demara executarea silită, termenul de prescripție împlinindu-se cel mai târziu la data de 18.06.2013, iar cererea creditorului a fost înregistrată la executorul judecătoresc la data de 04.09.2014.
În drept, acesta a invocat art. 711, art. 705 alin. 1 și alin. 2, art. 718 și art. 722 C.p.c., solicitând judecarea în lipsă.
Contestatorul a solicitat proba cu înscrisurile anexate.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 407 lei (chitanța de la fila 1).
Intimata a depus întâmpinare la data de 22.12.2014 prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, arătând că termenul de prescripție curge de la momentul încheierii contractului de cesiune, respectiv 17.05.2013, când a fost declarată scadentă anticipat creanța din contractul de credit.
În drept, aceasta a invocat art. 205 C.p.c.
Intimata a solicitat proba cu înscrisuri.
Contestatorul a depus o cerere la data de 17.02.2015 prin care a precizat că solicită întoarcerea executării silite pentru suma de 7341,49 lei, compusă din 6025,50 lei – debit și 1315,99 lei – cheltuieli de executare.
Ca urmare a dispoziției instanței, a fost depus dosarul de executare nr. 402VS/2014 (vol. II).
Analizând lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea înregistrată la S.C.P.E.J. I., Ș. și P. la data de 04.09.2014 (fila 113 vol. II), intimata creditoare a solicitat executarea silită a contestatorului debitor în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit din data de 19.06.2005 încheiat pe o perioadă de 5 ani între cea din urmă parte în calitate de împrumutat și ING Bank în calitate de împrumutător (fila 117 și fila 151 vol. II).
Instanța reține că ultima plată în executarea acestui contract a fost realizată de contestator la data de 01.04.2007, după cum se afirmă de ING Bank prin adresa înaintată intimatei în virtutea contractului de cesiune încheiat cu aceasta din urmă (fila 118 vol. II), aflată în dosarul de executare.
Prin adresa din data de 03.10.2014 (fila 30 vol. II) executorul judecătoresc a înființat poprirea asupra conturilor contestatorului la BCR, poprirea fiind înființată efectiv de bancă la data de 14.10.2014.
La data de 15.10.2014 executorul judecătoresc a procedat la eliberarea sumei de 6065,50 lei către creditoarea intimată, reprezentând debitul integral conform precizării creditoarei (fila 17 vol. II), astfel cum rezultă din istoricul plăților (fila 18 vol. II).
În drept, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de argumentele invocate de părți, instanța face trimitere la dispozițiile relevante în materie din Codul de procedură civilă:.
„Art. 452. Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Art. 453. alin. 1. Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Art. 632. alin. 1. Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.
Art. 711. alin. 1. Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Art. 718 alin. 1. Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri, instanța poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația sau pe cale separată.
Art. 719. alin. 1. Dacă admite contestația la executare, instanța, ținând seama de obiectul acesteia, după caz, va îndrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării înseși, va anula ori lămuri titlul executoriu.
Art. 722. alin. 1. În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.”
De asemenea, instanța face trimitere la dispozițiile relevante din Codul de procedură civilă de la 1865:
„Art. 405. Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani.
Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
Art. 4051. Cursul prescripției se suspendă:
a) în cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului material la acțiune;
b) pe timpul cât suspendarea executării silite este prevăzută de lege ori a fost stabilită de instanță sau de alt organ jurisdicțional competent;
c) atâta timp cât debitorul își sustrage veniturile și bunurile de la urmărire;
d) în alte cazuri prevăzute de lege.
După încetarea suspendării, prescripția își reia cursul, socotindu-se și timpul scurs înainte de suspendare.
Prescripția nu se suspendă pe timpul cât executarea silită este suspendată la cererea creditorului urmăritor.
Art. 4052. Cursul prescripției se întrerupe:
a) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei;
b) pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent;
c) pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, în condițiile art. 453 alin. 2;
d) pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare;
e) pe data depunerii cererii de reluare a executării, în condițiile art. 3716 alin. 1;
f) în alte cazuri prevăzute de lege.
După întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție.
Prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.”
În speță, instanța stabilește contestația la executare ca fiind întemeiată, întrucât s-a prescris dreptul intimatei de a cere executarea silită, conform art. 405 din Codul de procedură civilă de la 1865, sus-citat.
În primul rând, instanța subliniază că acesta este actul normativ aplicabil prescripției executării silite, întrucât acesta era în vigoare la momentul începerii curgerii termenului de prescripție.
În acest sens, instanța stabilește că termenul de prescripție s-a împlinit cel mai devreme la 01.04.2010, la 3 ani după efectuarea ultimei plăți de către debitorul contestator, și cel mai târziu la 18.06.2013, la 3 ani de la data la care trebuia efectuată ultima plată, în ambele cazuri cu mult înainte de data de 04.09.2014, data înregistrării cererii de executare silită de către intimată la executorul judecătoresc.
Instanța nu poate reține drept întemeiat argumentul intimatei în sensul că termenul de prescripție începe să curgă din momentul încheierii contractului de cesiune, întrucât acest fapt nu reprezintă o cauză de suspendare sau de întrerupere a termenului de prescripție, neîncadrându-se în cazurile limitativ și expres enumerate de art. 4051 și art. 4052 din Codul de procedură civilă de la 1865, sus-citate.
În al doilea rând, instanța nu poate reține că prin contractul de cesiune s-a declarat scadența anticipată, în condițiile în care ultima plată trebuie efectuată la data de 18.06.2010, astfel cum s-a reținut mai sus. Cu alte cuvinte, o creanță nu poate fi declarată scadentă anticipat la 3 ani după ce aceasta a devenit exigibilă.
Față de cele ce preced, stabilind ca nefondate argumentele intimatei și ca întemeiate solicitările contestatoarei, instanța va admite contestația la executare și va anula executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 402/VS/2014 al S.C.P.E.J. I., Ș. și P..
Cu privire la cererea de întoarcere a executării, având în vedere art. 722 alin. 1 C.p.c. și faptul că se va admite contestația, instanța stabilește ca întemeiată această cerere, urmând să o admită și să dispună întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 402/VS/2014, în sensul că obligă intimata să restituie contestatorului suma de 7341,49 lei, reprezentând debitul principal și cheltuielile de executare, alături de dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data de 14.10.2014 (momentul înființării efective a popririi) până la achitarea efectivă.
Referitor la suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, având în vedere faptul că va fi soluționat capătul de cerere privind contestația la executare, instanța va respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
În ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere că instanța va admite contestația și constatând culpa procesuală a intimatei, conform art. 453 alin. 1 C.p.c., sus-citat, instanța urmează să o oblige pe aceasta la plata către contestator a sumei de 496,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 50 lei – taxă judiciară de timbru aferentă cererii de suspendare provizorie, 407 lei – taxă judiciară de timbru aferentă contestației la executare și 39,20 lei – cheltuieli de fotocopiere.
Cu toate acestea, instanța nu poate acorda decât cheltuielile de judecată care au fost dovedite, astfel că instanța va admite în parte cererea de acordare de cheltuieli de judecată formulată de contestator, fără a acorda acestuia cheltuielile de transport pe care le-a invocat, întrucât nu a adus nicio dovadă în sprijinul afirmațiilor sale, conform art. 452 C.p.c., sus-citat.
De asemenea, instanța nu va acorda acestuia dobânzile plătite la bancă, întrucât acestea nu sunt cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul proces, reprezentând despăgubiri care se regăsesc în dobânda legală acordată mai sus, aferentă sumei ce trebuie restituite de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul T. L. M. C., cu domiciliul în București, ., ., ., în contradictoriu cu intimata E. I. RO GMBH, prin administrator S.C. E. KSI ROMANIA S.RL., cu sediul în București, .. 10A, . și 7, Sector 2.
Anulează executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 420/VS/2014 al S.C.P.E.J. I., Ș. și P..
Admite cererea de întoarcere a executării silite.
Dispune întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 420/VS/2014, în sensul că obligă intimata să restituie contestatorului suma de 7341,49 lei, reprezentând debitul principal și cheltuielile de executare, alături de dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data de 14.10.2014 și până la achitarea efectivă.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Admite în parte cererea de acordare de cheltuieli de judecată formulată de contestator.
Obligă intimata la plata către contestator a sumei de 496,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 50 lei – taxă judiciară de timbru aferentă cererii de suspendare provizorie, 407 lei – taxă judiciară de timbru aferentă contestației la executare și 39,20 lei – cheltuieli de fotocopiere.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, cerere de apel care se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 martie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
V. S. V. V.
Red. Tehnored. V.S./V.V./ 4 Ex./2 Ex. .="margin-bottom:6pt; line-height:normal; widows:0; orphans:0; font-size:11pt">
| ← Pretenţii. Sentința nr. 645/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Partaj judiciar. Sentința nr. 2930/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
