Contestaţie la executare. Sentința nr. 616/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 616/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 616/2015
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 616
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. F.
GREFIER: S. O. A.
Pe rol, soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, în contradictoriu cu intimata Z. A., având ca obiect contestație la executare - suspendarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța în baza art. 104 alin 13 din Regulamentul de Ordine interioară al instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, față de lipsa părților.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, în temeiul art. 167 V.C.pr.civ., instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar, apreciind proba ca fiind legală, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Nemaifiind probe de administrat, instanța invocă din oficiu excepția inadmisibilității cu privire la anularea încheierii de încuviințare a executării silite, reținând cauza în vederea pronunțării pe excepția inadmisibilității și pe excepția autorității de lucru judecat, și pe fondul cauzei, în subsidiar.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 23.01.2014 sub nr._, contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (în continuare ”A.N.R.P.”), în contradictoriu cu intimata Z. A., a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 578/2012 al B.E.J. ”B. C.”, anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate la data de 10.12.2012 de către Judecătoria Sectorului 2, precum și anularea încheierii din data de 06.01.2014 emisă de executorul judecătoresc, solicitându-se totodată și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații.
În motivare, contestatoarea a învederat prevederile art. I din O.U.G. nr. 10/2013 susținând că nu este exigibilă creanța față de eșalonarea despăgubirilor stabilite potrivit Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003 și neachitate.
În ceea ce privește actualizarea creanței, contestatoarea a susținut că actualizarea s-a efectuat pe perioada aprilie 2008-octombrie 2013, iar învederând prevederile art. 1 alin. 4 din O.U.G. nr. 10/2013 a susținut că legiuitorul a stabilit clar calea de urmat în ceea ce privește actualizarea compensațiilor.
În drept, au fost invocate prevederile art. 399 C.pr.civ., Legea nr. 290/2003, H.G. nr. 1120/2006 și O.U.G. nr. 10/2013.
La data de 14.02.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat față de dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 2 București, susținându-se că există tripla identitate de părți, obiect și cauză (f. 73-76).
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiate, invocându-se în esență că prevederile O.U.G. nr. 10/2013 au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 528/2013 a Curții Constituționale.
Astfel, intimata a susținut că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 290/2003, iar totodată a invocat prevederile art. 18 alin. 5 din H.G. nr. 1120/2006 și a susținut că executarea silită s-a efectuat întrucât plata nu s-a făcut conform termenelor prevăzute.
În urma adresei emise de instanță din oficiu, B.E.J. ”B. C.” a comunicat în copie certificată dosarul de executare nr. 578/2012.
Prin sentința civilă nr. 2019/19.02.2014, Judecătoria Sectorului 2 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 21.03.2014 sub nr._ .
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
În urma cererii creditoarei intimate Z. A. din data de 31.10.2012, B.E.J. ”B. C.” a format dosarul de executare nr. 578/2012 pentru punerea în executare a titlului reprezentat de Hotărârea nr. 49/20.03.2008 emisă de Comisia Județeană Cluj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, împotriva debitoarei contestatoare A.N.R.P.
Prin această hotărâre, s-au stabilit în temeiul Legii nr. 290/2003 compensații în cuantum de 395.001 lei în favoarea defunctului Gheraghin A.-D. (tatăl intimatei).
La data de 10.12.2012, Judecătoria Sectorului 2 București a pronunțat în dosarul nr._/300/2012 încheierea prin care a dispus încuviințarea executării silite (f. 30), iar la data de 06.01.2014 executorul judecătoresc a emis încheierea prin care a procedat la actualizarea debitului cu rata inflației calculată pentru perioada aprilie 2008 – octombrie 2013, rezultând o sumă totală de 506.193,78 lei.
Analizând cu prioritate excepția autorității de lucru judecat invocată de către intimată, instanța o apreciază ca fiind întemeiată numai cu privire la contestația la executare îndreptată împotriva executării silite înseși.
Astfel instanța constată că prin sentința civilă nr._/11.07.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._ s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în contradictoriu cu intimata Z. A., prin care a solicitat anularea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 578/2012 al B.E.J. ”B. C.”, precum și a procesului-verbal din data de 10.01.2013 emis în același dosar de executare (f. 77-81). Această sentință a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii recursului, conform deciziei civile nr. 4137/24.11.2014 a Tribunalului București (f. 15-17).
A. de lucru judecat intervine atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect și este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, și se opune analizării în prezenta cauză a aspectelor deja dezlegate în mod irevocabil printr-o altă hotărâre judecătorească.
Față de cele mai sus expuse, în condițiile în care în dosarul nr._ s-a analizat deja legalitatea executării silite, instanța reține că cea de-a doua contestație la executare ce face obiectul prezentei cauze, sub aspectul executării silite înseși, are același obiect și cauză și este între aceleași părți care au și aceeași calitate.
Totodată, întrucât încheierea de încuviințare a executării silite pronunțate la data de 10.12.2012 de către Judecătoria Sectorului 2, precum și încheierea din data de 06.01.2014 emisă de executorul judecătoresc, nu au făcut obiectul contestației la executare soluționate în cadrul dosarului nr._, instanța apreciază că este neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de intimată în ceea ce privește aceste acte.
În consecință, instanța va admite în parte excepția autorității de lucru judecat invocată de intimată și va respinge pentru autoritate de lucru judecat contestația la executare îndreptată împotriva executării silite înseși.
Analizând excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea încheierii de încuviințare a executării silite, instanța reține următoarele:
Încheierea pronunțată de instanța de executare prin care a încuviințat executarea silită reprezintă o hotărâre a unei instanțe judecătorești potrivit art. 255 al. 2 din codul de procedură civilă de la 1865 (în continuare ”V.C.pr.civ.”), aplicabil prezentului litigiu, care, în conformitate cu art. 3731 al. 5 V.C.pr.civ., nu este supusă niciunei căi de atac în situația în care cererea a fost admisă.
Astfel, în condițiile în care legea nu prevede posibilitatea anulării acestei încheieri pe calea contestației la executare (așa cum s-a prevăzut expres în privința încheierii de învestire cu formulă executorie - art. 399 al. 21 V.C.pr.civ.), instanța reține că împotriva acestei încheieri s-ar fi putut formula numai căile de atac prevăzute de lege în situația în care legea îngăduia o asemenea posibilitate, această încheiere neputând fi anulată pe calea contestației la executare.
Cu toate acestea, instanța poate verifica în cadrul contestației la executare dacă executarea silită este legal efectuată, în condiții de contradictorialitate, nefiind ținută de concluziile instanței care a încuviințat executarea silită într-o procedură prealabilă și formală care nu implică dezbateri contradictorii ale părților.
În consecință, instanța urmează a admite excepția inadmisibilității invocată din oficiu și va respinge capătul de cerere prin care se solicită anularea încheierii de încuviințare a executării silite, ca inadmisibil.
Pe fondul cauzei cu privire la încheierea din data de 06.01.2014 emisă de executorul judecătoresc, instanța apreciază contestația ca fiind neîntemeiată:
În acest sens, instanța apreciază că în prezent nu mai pot fi reținute dispozițiile art. I din O.U.G. nr. 10/2013 (care prevedeau o eșalonare conform unor tranșe anuale timp de 10 ani), întrucât dispozițiile acestui act normativ au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013 pronunțată de Curtea Constituțională, care este general obligatorie și produce efecte conform prevederilor art. 147 alin. 4 din Constituția României.
Referitor la apărările contestatoarei privind modalitatea de plată și actualizare a despăgubirilor, instanța constată că, potrivit art. 18 alin. 5 lit. c din H.G. nr. 1120/2006, astfel cum erau în vigoare atât la momentul emiterii Hotărârii nr. 49/20.03.2008, dar și la momentul începerii executării silite, plata compensațiilor trebuia efectuată eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
Potrivit art. 18 alin. 6 din H.G. nr. 1120/2006, suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior.
Analizând aceste prevederi legale, instanța apreciază că din interpretarea dispozițiilor art. 18 alin. 6 din H.G. nr. 1120/2006 reiese că acestea își aveau aplicabilitate numai în ipoteza în care despăgubirile ar fi fost plătite voluntar de către contestatoare, cu respectarea termenelor stipulate la art. 18 alin. 5 lit. c din H.G. nr. 1120/2006.
În caz contrar, așa cum reiese prin analogie și din considerentele deciziei nr. 21/19.03.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, instanța apreciază că, în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului, creditorul are dreptul de a obține actualizarea întregii sume stabilite cu titlu de compensații în raport cu indicele de inflație calculat începând cu momentul stabilirii acestora.
În raport de aceste considerente, instanța reține că actualizarea creanței s-a făcut în mod legal în cadrul dosarului de executare contestat.
Pe cale de consecință, față de considerentele mai sus expuse și întrucât nu există nici alte motive de nelegalitate a actului de executare contestat care să fie analizate din oficiu de instanță, în temeiul art. 399 V.C.pr.civ., instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare pentru rest.
Întrucât măsura suspendării executării silite nu s-ar fi putut dispune decât până la soluționarea în fond a contestației la executare, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 403 V.C.pr.civ., instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte excepția autorității de lucru judecat invocată de intimată cu privire la contestația la executare îndreptată împotriva executării silite înseși.
Respinge pentru autoritate de lucru judecat contestația la executare îndreptată împotriva executării silite înseși.
Admite excepția inadmisibilității capătului de cerere prin care se solicită anularea încheierii de încuviințare a executării silite, invocată din oficiu.
Respinge capătul de cerere prin care se solicită anularea încheierii de încuviințare a executării silite, ca inadmisibil.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare pentru rest, formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floresca, nr. 202, sector 1, în contradictoriu cu intimata Z. A., cu domiciliul în Cluj-N., ., .>cu domiciliul ales la SCA S.&Asociații, în Cluj N., .. 28, județ Cluj.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. F. S. O.A.
Red./Dact. Jud. M.F./4ex./
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 618/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 645/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
