Contestaţie la executare. Sentința nr. 154/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 154/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 154/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.154
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: VÎLCEANU FLORIN
GREFIER: A. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea . în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect contestație la executare, suspendarea executării silite și întoarcere executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea prin apărător, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-a depus copia dosarului de executare nr.200EP/2013 al S.C.P.E.J. I., Ș. și P., după care:
Instanța invocă din oficiu necompetența teritorială a Judecătoriei Sector 4 București față de dispozițiile art.650 alin.1 Cod procedură civilă, în vigoare la momentul formulării contestației la executare și la momentul începerii executării silite.
Apărătorul contestatoarei apreciază că Judecătoria Sector 4 București este competentă să soluționeze prezenta contestație la executare.
Instanța reține cauza spre soluționarea excepției invocate.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 pe data de 24.02.2014 sub nr._, contestatoarea . a solicitat în contradictoriu cu intimata . anularea adresei de înființare a popririi din 28.01.2014 emisă în dosarul de executare nr. 200EP/2013 al SCPEJ I., Ș. și P., suspendarea executării silit și încetarea executării silite, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că executarea silită este nelegală întrucât biletele la ordin ce reprezintă titlurile executorii nu au fost semnate cu respectarea dispozițiilor legale.
În dovedirea cererii ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 și urm. C.proc.civ., contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu 1050 lei taxă judiciară de timbru.
Intimata . a depus întâmpinare (f. 57) prin care a solicitat conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei sector 1 și respingerea contestației la executare ca neîntemeiată arătând că biletele la ordin îndeplinesc toate condițiile legale solicitate pentru validitatea lor.
Prin sentința civilă nr._/21.10.2014 a Judecătoriei sector 1 a fost declinată cauza spre competentă soluționare Judecătoriei sector 4 reținându-se că în conformitate cu prevederile art. 650 alin. 1 C.proc.civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor legea dispune altfel, iar potrivit art. 650 alin.2 și art.713 C.proc.civ., contestația la executare se soluționează de către instanța de executare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 4 la data de 11.11.2014 sub nr._ .
Analizând excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
Creditoarea . a formulat cerere de executare silită împotriva debitoarei ., formându-se dosarul de executare nr. 200EP/2013 al SCPEJ I., Ș. și P..
Se reține că aceasta executare silită a început după data de 15.02.2013, fiindu-i aplicabile dispozițiile din noul Cod de procedură civilă, conform art. 3 din Legea 76/2012.
Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 713 alin.1 C.proc.civ., soluționarea contestației la executare este de competența instanței de executare. Părțile nu pot deroga prin propria voință de la aplicarea acestei norme, întrucât competența teritorială în acest caz are caracter absolut, fiind reglementată de norme de ordine publică.
Totodată, raportat la prevederile art. 650 alin. 1 C.proc.civ. în vigoare la momentul formulării contestației la executare „instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea și care soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe”.
- Se reține că, în speța de față, la momentul depunerii cererii de executare silită de către creditoare, sediul executorul judecătoresc se afla în sectorul 1, iar Judecătoria sector 1, în calitate de instanță de executare a încuviințat executarea silită prin încheierea din 20.11.2013 ( f. 22).
Mutarea sediului executorului judecătoresc ulterior depunerii cererii de executare silită și a obținerii încuviințării executării într-un alt sector/județ nu este de natură să conducă stabilirea unei alte instanțe de executare în funcție de schimbarea sediului acestuia. În acest sens, sunt și prevederile din Legea 138/2014 care menționează la art. 650 alin. 1¹ C.proc.civ. în mod expres că „schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare”.
Instanța de executare este una singură (cu excepțiile clar stabilite de legiuitor a se vedea art. 819 și art. 713 alin. 2 C.proc.civ.), iar aceasta este stabilită în mod definitiv în momentul încuviințării executării silite, acesta fiind primul moment în care instanța își verifică competența prin raportare la criteriile legale.
Astfel, această regulă reprezintă transpunerea în faza de executare silită a regulii din dreptul procesual de drept comun potrivit căreia instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul (art. 107 alin. 2 C.proc.civ.).
Din toată reglementarea cuprinsă în cartea a V-a din codul de procedură civilă privind executarea silită nu se poate trage concluzia că pot exista două instanțe deopotrivă competente să soluționeze contestația la executare sau cererile de încuviințare a executării silite, exceptând situațiile reglementate de art. 819 și art. 713 alin.2 C.proc.civ. și care nu se circumscriu situației de față.
- Instanța reține că deși, între timp a fost publicată decizia Curții Constituționale nr. 348/2014, aceasta nu poate avea efect asupra executărilor silite aflate în curs anterior publicării acesteia în Monitorul Oficial întrucât ea produce efecte numai pentru viitor. Astfel, competența instanței de executare a fost stabilită la data sesizării cu cererea de încuviințare a executării silite, iar competența rămâne câștigată în favoarea instanței legal învestite, chiar dacă ulterior norma care a determinat competența este înlăturată, regula fiind consacrată de art. 25 alin. 2 N.C.proc.civ.
A admite aplicarea efectelor deciziei Curții Constituționale față de cererile de executare silită înregistrate anterior publicării acesteia în Monitorul oficial ar însemna a recunoaște o aplicare retroactivă a acestei decizii ceea ce contravine în mod flagrant dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Constituție care prevăd că deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Trebuie menționat faptul că deși la data de 16.07.2014 s-a publicat decizia CCR nr. 384/2014, ea produce efecte pentru viitor, iar pentru cererile de executare silită (inclusiv soluționarea contestației la executare) înregistrate până la această dată, este aplicabilă norma juridică de la art. 650 alin. 1 C.proc.civ., o soluție contrară ducând la încălcarea principiului neretroactivității deciziilor Curții Constituționale.
Instanța apreciază că Judecătoria sector 1 rămâne instanță de executare care judecă toate incidentele ce rezultă din executarea silită, inclusiv contestația la executare ca urmare a respectării principiului unicității instanței de executare instituit de Noul Cod de procedură civilă și a principiului aplicării normei procesuale civile în vigoare la data formulării cererii de executare silită.
De altfel, se poate constata cu ușurință că o altă contestație la executare privind același dosar de executare și care a făcut obiectulș dosarului mr._ al Judecătoriei sector 1 a fost soluționat de către Judecătoria sector 1.
Prin urmare, în temeiul art. 713 coroborat cu art. 650 alin. 1 și 2 N.C.p.civ., și art. 131 și art. 130 N.C.p.civ., instanța va admite excepția de necompetență teritorială și va declina cauza spre competentă soluționare Judecătoriei sector 1.
În temeiul art. 133 pct. 2 C.proc.civ., va constata ivit conflictul negativ de competență și va trimite cauza pentru soluționarea conflictului negativ de competență Tribunalului București.
În baza art. 134 C.proc.civ., va constata suspendată judecata cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență teritorială.
Declină cauza privind pe contestatoarea . cu sediul ales la C..Av. Fatu L. din București, ., nr.15, sector 1 în contradictoriu cu intimata . cu sediul în Com.Adunații C., ., jud.G., spre competentă soluționare Judecătoriei sector 1.
Constată ivit conflictul negativ de competență.
Suspendă judecata cauzei și înaintează dosarul Tribunalului București secție civilă pentru soluționarea conflictului.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. V. B. A.
Red. VF/dact.A.B./4ex/ 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 96/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 43/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI → |
|---|
