Contestaţie la executare. Sentința nr. 4378/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4378/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 4378/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 4378
Ședința publică din data de 08.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - N.-M. C.-S.
GREFIER - E. C. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și pe intimata H. S., având ca obiect contestație la executare - suspendarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele: prin serviciul Registratură, la data de 30.03.2015, a fost depus la dosar în copie certificată pentru conformitate cu originalul dosarul de executare silită nr. 415/2014; prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care,
Instanța, având în vedere că prezenta cauză se află la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, procedând la verificarea și stabilirea competenței conform art. 131 C., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, prin raportare la dispozițiile art. 713 și art. 650 C..
În ceea ce privește excepția de netimbrare invocată de către intimată prin întâmpinare, instanța constată că această excepție este neîntemeiată față de dispozițiile art. 229 din OG nr. 92/2003 și art. 30 alin. 1 din OUG 80/2013, în raport de care cererea de chemare în judecată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru. De asemenea, în ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de către intimată prin întâmpinare, instanța constată că și această excepție este neîntemeiată, întrucât contestatoarea are calitatea de debitoare în cadrul dosarului de executare silită și nu calitatea de terț poprit, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 786 alin 5 din NCPC invocate de către intimată. În consecință, având în vedere aceste considerente, instanța respinge cele două excepții invocate de către intimată prin întâmpinare ca neîntemeiate.
În temeiul art. 255 raportat la art. 258 C., deliberând asupra probelor propuse în cauză, apreciind ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, iar în ceea ce privește proba cu interogatoriul contestatoarei solicitată de către intimată prin întâmpinare, instanța o respinge ca inutilă.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 02.02.2015 pe rolul Judecătoriei sector 4 București, sub nr._, contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a chemat în judecată pe intimata H. S., solicitând anularea somației din data de 14.01.2015 și a formelor de executare întreprinse de Biroul Executorului Judecătoresc Casagranda S. A. în dosarul de executare format în baza sentinței nr. 8209/2013 pronunțată de Judecătoria Sector 5 București precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare. De asemenea, a solicitat întoarcerea executării silite în măsura în care până la soluționarea contestației se va realiza executarea silită.
În motivare contestatoarea a susținut că somația a fost emisă cu nesocotirea dispozițiilor Codului de procedură civilă, fiind informă. A mai susținut că somația contestată constituie un act de executare cerut de dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002 pentru a începe să curgă termenul de grație ce trebuie să îmbrace forma somației de plată. De asemenea, a învederat că sentința în baza căreia s-a început executarea nu este irevocabilă, existând o cerere de recurs care nu a fost soluționată încă, iar raporturile juridice de drept administrativ și de drept financiar, în cadrul cărora această instituție repartizează creditele bugetare aprobate prin legea bugetului către DGFP C.-S. nu pot fi asimilate unor raporturi obligaționale de drept privat în cadrul cărora Agenția Națională de Administrare Fiscală să datoreze sume de bani debitoarei DGFP C. S.. Referitor la acest ultim aspect, contestatoarea a făcut trimitere la motivarea sentinței nr. 5272/06.06.2013 pronunțată în dosarul nr._/302/2012. A mai învederat și incidența dispozițiilor OUG nr. 71/2009 privind plata eșalonată a drepturilor salariale. De asemenea, s-a învederat că actele de executare din dosarul nr. 123/2012 al B. N. N. efectuate în baza titlului executoriu inițial, respectiv sentința nr. 1843/2008 pronunțată de Tribunalul C.-S., au fost anulate prin admiterea contestației la executare în dosarul nr._ *, sentință ce a devenit irevocabilă prin respingerea recursului. În ceea ce privește solicitarea de suspendare a executării, contestatoarea a susținut că executarea este vădit nelegală și continuarea acesteia i-ar cauza prejudicii.
În drept au fost invocate dispozițiile OG nr. 22/2002 și OUG nr. 71/2009.
Contestatoarea a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților și a depus la dosar copiile unor înscrisuri.
Deși în cuprinsul cererii este indicată somația nr. 228, întrucât la cerere a fost atașată somația nr. 415/2014 iar conform actelor de executare depuse la dosar de executor în copie somația emisă cu privire la creditoarea H. S. are nr. 415, nu 228, cum s-a menționat în cerere, este evident că somația contestată este nr. 415/14.01.2015, nu cea indicată eronat în cerere.
Prin întâmpinarea depusă la data de 18.02.2015, intimata a invocat excepția de netimbrare și excepția inadmisibilității cererii iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În motivare intimata a susținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 30 din OUG nr. 80/2013 și nici ale art. 229 din OG nr. 92/2003 deoarece acțiunea nu privește venituri publice. De asemenea, a susținut că terțul poprit nu poate formula contestație la executare în conformitate cu art. 786 alin. 5 C.p.c iar cererea de suspendare a executării ar trebui respinsă pentru neplata cauțiunii.
Pe fondul cauzei, intimata a precizat că somația nu era obligatorie întrucât s-a început o executare silită prin poprire iar dispozițiile OG nr. 22/2002 referitoare la termenul de 6 luni se aplică numai în cazul lipsei de fonduri. De asemenea, lipsa somației prevăzute de OG nr. 22/2002 atrage nulitatea relativă numai dacă există vătămare a debitorului. A mai susținut că executarea se desfășoară în conformitate cu art. 377 alin. 1 pct. 1 și art. 24 C.p.c. iar invocarea de către ANAF a dispozițiilor OUG nr. 71/2009 constituie de fapt o invocare a propriei culpe deoarece nu a plătit nicio sumă aferentă tranșelor prevăzute de acest act normativ.
În dovedire intimata a depus copiile mai multor înscrisuri.
La dosar au fost atașate copiile actelor de executare iar la termenul din 8.04.2015 au fost respinse ca neîntemeiate ambele excepții invocate prin întâmpinare, respectiv excepția de netimbrare și excepția inadmisibilității, s-a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, considerându-se că aceasta este admisibilă și concludentă, și s-a respins ca inutilă proba cu interogatoriul contestatoarei.
Pe fondul cauzei, instanța reține că dosarul de executare nr. 415/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc Casagranda S. A. are ca obiect o executare silită în toate modalitățile prevăzute de lege, pornită la cererea intimatei H. S. în temeiul sentinței nr. 8209 din 4.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 5 București în dosarul nr._/302/2012, sentință prin care s-a validat o poprire înființată de același executor judecătoresc într-un alt dosar de executare, nr. 741/2012. După deschiderea dosarului de executare executorul judecătoresc a emis la data de 14.01.2015 o somație prin care a pus în vedere debitoarei să achite suma menționată în titlul executoriu, în termen de 6 luni, în conformitate cu OG nr. 22/2002.
Deși a menționat în cerere că înțelege să conteste și celelalte forme de executare, întrucât cererea a fost depusă la data de 30.01.2015 (data poștei), este evident că aceasta vizează numai actele de executare efectuate până la acea dată, respectiv somația, încheierea privind deschiderea dosarului de executare silită și încheierea de încuviințare a executării silite.
În ceea ce privește împrejurarea că sentința în baza căreia s-a început executarea nu ar fi irevocabilă, instanța reține, din copia dosarului de executare, că sentința nr. 8209/4.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 5 București în dosarul nr._/302/2012 este irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin decizia nr. 1068R/10.04.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V a Civilă. Conform art. 632 alin. 1 C.p.c. executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu iar conform art. 632 alin. 2 C.p.c, constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri și înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare. Conform art. 634 C.p.c. sunt definitive hotărârile care nu mai pot fi atacate cu recurs. Potrivit art. 5 din Legea nr. 76/2011, dispozițiile Codului de procedură civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de procedură civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost învestite cu formula executorie. Dacă dispozițiile art. 634 C.p.c. pot fi aplicate hotărârilor judecătorești pronunțate înainte de ., cu atât mai mult sunt incidente în cazul hotărârilor pronunțate după . dar în cazul unor litigii începute sub imperiul legii vechi, cum este cazul sentinței în baza căreia s-a început executarea în dosarul nr. 415/2013 al B. Casagranda S. A.. Pe de altă parte, potrivit art. 27 C.p.c (Legea nr. 134/2010) hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
Cât privește pretinsa nerespectare a dispozițiilor Codului de procedură civilă referitoare la somație, instanța reține că încuviințarea executării silite s-a dat pentru toate formele de executare dar până la data de 30.01.2015 executorul nu a emis nicio adresă de înființare a popririi și nici nu a efectuat acte de executare specifice celorlalte forme de executare, mobiliară și imobiliară, ci a emis numai o somație conform OG nr. 22/2002.
Potrivit art. 782 alin. 1 C.p.c, „poprirea se înființează fără somație, în baza încheierii de încuviințare a executării, prin adresă …” iar conform art. 1 din OG nr. 22/2002, „creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate”. Pe de altă parte, potrivit art. 2 din același act normativ, „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului” iar conform art. 3, „în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Somația contestată în cauza de față a fost emisă în temeiul art. 2 din OG nr. 22/2002 astfel încât nu se poate reține că emiterea sa constituie o încălcare a dispozițiilor acelui act normativ ori a Codului de procedură civilă. De asemenea, nefiind un act de executare propriu-zis, somația respectivă nu contravine dispozițiilor OUG nr. 71/2009 chiar dacă a fost emisă cu privire la întreaga creanță. OUG nr. 71/2009 stabilește modalitatea executării eșalonate a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești fără a înlătura însă incidența dispozițiilor art. 2 din OG nr. 22/2002 referitoare la emiterea somației. Pe de altă parte, din actele depuse nu rezultă dacă debitoarea a plătit de bunăvoie tranșele instituite de OUG nr. 71/2009.
Întrucât în cauză nu s-a dovedit existența unor acte de executare pentru care legea să reglementeze necesitatea emiterii în prealabil a unei somații, alta decât cea prevăzută de OG nr. 22/2002, nu se pot analiza consecințele inexistenței prealabile a unei somații.
Cât privește sentința nr. 2136/30.09.2012 a Judecătoriei Reșița, invocată prin cererea de chemare în judecată, instanța reține că aceasta vizează, conform susținerilor contestatoarei, legalitatea actelor de executare dintr-un alt dosar de executare decât cel în care s-a înființat poprirea a cărei validare a fost realizată prin sentința ce constituie titlu executoriu în dosarul nr. 415/2014 al B. Casagranda S. A.. Sentința respectivă nu a fost depusă la dosar de contestatoare astfel încât nu poate fi avută în vedere de instanță.
Cât privește pretinsa inexistență a situației premisă pentru validarea popririi în urma căreia s-a deschis dosarul de executare silită nr. 415/2014, instanța reține că aceasta constituie o apărare de fond ce putea fi formulată în dosarul finalizat prin pronunțarea sentinței nr. 8209/2013 a Judecătoriei Sector 5 București sau cu ocazia soluționării recursului împotriva acelei sentințe, neputând fi analizată pe calea prezentei contestații la executare. Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 712 alin. 2 C.p.c. în cazul în care titlul în baza căruia se desfășoară executarea este o hotărâre judecătorească, nu se pot invoca motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptul. Conform art. 712 alin. 2 C.p.c, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Deși la dosar nu a fost depusă copia vreunui act prin care executorul să fi stabilit cuantumul cheltuielilor de executare menționat în cuprinsul somației, instanța nu poate analiza legalitatea somației pe acest aspect câtă vreme contestatoarea nu a formulat nicio critică referitor la cheltuielile de executare iar potrivit art. 22 alin. 6 C.p.c, judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
În consecință, reținând că actul contestat a fost emis în conformitate cu dispozițiile legale incidente, respectiv cu dispozițiile OG nr. 22/2002, fără a fi un act de executare propriu-zis, iar încheierea de deschidere a dosarului de executare și cea de încuviințare sunt, de asemenea, legale, în temeiul art. 711 și urm. C.p.c., instanța va respinge contestația ca neîntemeiată.
Totodată, având în vedere legalitatea actelor de executare contestate și soluționarea contestației la primul termen de judecată, nu se justifică suspendarea executării silite. Nu există indicii conform cărora continuarea executării ar cauza contestatoarei vreun prejudiciu, motiv pentru care instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere cu acest obiect.
Întrucât cheltuielile de judecată nu pot fi acordate decât la cerere în conformitate cu art. 453 C.p.c, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată.
Având în vedere faptul că executorul judecătoresc a comunicat instanței copiile actelor de executare și a indicat cuantumul cheltuielilor ocazionate de fotocopierea acelor acte prin adresa existentă la fila 37 din dosar, în temeiul art. 716 alin. 2 C.p.c. instanța va pune în vedere contestatoarei să achite suma de 40,92 lei cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de către contestatoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în sectorul 5, București, ., CUI_ în contradictoriu cu intimata H. S., cu domiciliul procesual ales la C..av. E. C. din București ., ., ..
Respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării.
Ia act că intimata nu a solicitat obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Pune în vedere contestatoarei să achite cheltuielile de fotocopiere a actelor de executare în cuantum de 40,92 lei.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sector 4 București.
Hotărârea se va comunica, de îndată, din oficiu, executorului judecătoresc la rămânerea definitivă a acesteia.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 08.04.2015.
Președinte, Grefier,
N.-M. C.-S.E. C. B.
Red.Dact. Jud. N.M.C.S/2015/4 ex.
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 4286/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Pretenţii. Sentința nr. 4199/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
