Acţiune oblică. Sentința nr. 4193/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4193/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 4193/2015
ROMÂNIA
DOSAR NR._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4193
Ședința publică de la 06.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte – C. P.
Grefier – M. maria pană
Pe rol se află pronunțarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul D. D. A. în contradictoriu cu pârâții I. V. și I. M., având ca obiect acțiune oblică.
Dezbaterile și cuvântul asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.03.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat cauza succesiv la 23.03.2015 și 06.04.2014.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 29.08.2013 reclamantul D. D. A. a chemat în judecată pârâții I. V. și I. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună, pe calea acțiunii oblice, sistarea stării de codevălmășie a pârâților, prin stabilirea cotelor părți ce se cuvin fiecăruia dintre aceștia asupra imobilului dobândit în timpul căsătoriei lor, situat în București, sector 4, .. 116, ., etaj 8, apartament 5, având valoare de impunere de 72.911,40 lei, partajarea imobilului fie prin atribuirea către debitorul I. V. fie prin vânzarea imobilului la licitație publică, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, a arătat reclamantul, prin sentința civilă nr. 4715/21.06.2011 – rămasă irevocabilă, Judecătoria sector 4 București a admis cererea sa și a dispus obligarea în solidar a numiților C. C., B. C., B. F. și I. V., la plata către acesta a sumei de 170.000 lei reprezentând prejudiciul material constând în contravaloarea imobilului situat în București, ., nr. 66, ., sector 3, pe care aceștia l-au înstrăinat în mod fraudulos unor terți, în condițiile în care s-a stabilit că nu dețineau niciun drept asupra imobilului. Întrucât debitorii nu s-au conformat de bunăvoie obligației stabilită în sarcina lor prin sentința civilă nr. 4715/21.06.2011, a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu, în cadrul dosarului de executare nr. 277/2012 înregistrat pe rolul B. B. C..
În ceea ce îl privește pe debitorul I. V., a precizat reclamantul, din informațiile comunicate de OCPI Sector 4 București rezultă că figurează înscris împreună cu soția sa I. M. în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare, sub nr. 3551/27.02._, cu dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, sector 4, .. 116, . 1, etaj 8, apartament 45, sector 4, coproprietate devălmașă.
În absența altor bunuri urmăribile ale debitorului, a învederat reclamantul, devin incidente dispozițiile art. 817 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora „creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi partajul acestora”. Întrucât la data prezentei, în raport de art. 817 alin. 1 Cod procedură civilă se află în imposibilitate de a continua executarea față de debitorul I. V., pentru înlăturarea impedimentului la executare, solicită a constata că este pe deplin îndreptățit să solicite sistarea devălmășiei soților, prin stabilirea cotelor de proprietate ce aparțin fiecăruia dintre aceștia și partajarea imobilului.
Solicită reclamantul a observa că potrivit art. 1560 alin. 1 NCC „creditorul a cărui creanță este certă și exigibilă, poate să exercite drepturile și acțiunile debitorului atunci când acesta, în prejudiciul creditorului, refuză sau neglijează să le arate.” Iar potrivit art. 353 alin. 2 NCC (…) după urmărirea bunurilor propriii ale soțului debitor, creditorul său poate cere partajul bunurilor comune (…) în măsura necesară acoperirii creanței sale”. Astfel, în absența altor bunuri urmăribile ale pârâtului I. V. și în raport de calitate a acestuia de coproprietar devălmaș asupra imobilului, pentru continuare a executări i apare necesară partajarea acestui bun conform dispozițiilor art. 353 alin. 2 din Noul Cod Civil.
Prin urmare, solicită reclamantul a constata îndeplinite în cauză toate condițiile de admisibilitate a prezentei acțiuni oblice: deși datorează o importantă sumă de bani, ce ar putea fi parțial acoperită cu sumele rezultând din vânzarea cotei sale părți din dreptul de proprietate deținut asupra imobilului, debitorul a fost și a rămas inactiv neefectuând niciun demers pentru sistarea stării de codevălmășie; în calitate de creditor al pârâtului I. V., acesta are un interes serios și legitim pentru a intenta prezenta acțiune, interes rezultând din imposibilitatea continuării executării silite în dosarul de executare nr. 277/2012; creanța pe care o deține împotriva debitorului său este certă, lichidă și exigibilă, fiind constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă; referitor la sistarea stării de codevălmășie prin stabilirea cotelor fiecăruia din soți, solicită a reține că ne aflăm în unul din acele cazuri excepționale în care acest fapt poate interveni inclusiv în timpul căsătoriei părților, la cererea creditorului unuia dintre aceștia.
Având în vedere cele anterior prezentate cât și imposibilitatea soluționării litigiului pe calea medierii, pârâții neacceptând invitația în vederea informării cu privire la avantajele medierii, solicită admiterea acțiunii.
În drept, reclamantul a precizat ca temei juridic al cererii dispozițiile art. 353 alin. 2, art. 358 alin. 1, art. 678 alin. 1 art. 1560 și 1561 NCC, precum și art. 817 alin. 1 Cod procedură civilă.
Cererea a fost timbrată cu 3461 lei taxă judiciară de timbru.
Pârâții I. V. și I. M. au formulat întâmpinare la data de 12.08.2014 (filele 39-42 din dosar, prin care au invocat excepția autorității de lucru judecat.
În susținerea excepției, pârâții au arătat faptul că prin sentința civilă nr. 4715/21.06.2011 dată de Judecătoria sector 4 București, în baza căreia reclamantul și-a formulat acțiunea a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1821/18.02.1998 dată de Judecătoria sector 3. Sentința civilă nr. 4715/21.06.2011 a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat și aplicarea greșită a legii prin insuficienta administrare a probelor, în special a înscrisurilor. Principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești. Autoritatea de lucru judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre judecătorească, tocmai în scopul de a realiza o administrare uniformă a justiției. Nesocotirea autorității de lucru judecat aduce deservicii justițiabililor și pune sub semnul întrebării actul de justiție. Lucrul judecat este imuabil, nemaiputând fi pus în discuție și este menit să garanteze stabilitatea juridică. Ceea ce a fost deja tranșat de către instanță nu mai poate face obiectul reevaluării sau contestării ulterioare în instanță. Curte a Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat asupra acestui aspect în sensul că „unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, car e prevede printre altele că soluția dată de instanțe în mod definitiv oricărui litigiu nu mai poate fi repusă în discuție. În virtutea acestui principiu, nicio parte nu este abilitată să solicite repunerea în discuție a unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reexaminare a cauzei și o nouă hotărâre în privința sa” (Cauza Brumărescu împotriva României; Cauza G. împotriva României etc. ).
Asupra fondului, pârâții au solicitat să constate caracterul nelegal, imoral, obscur și ilicit al cererii formulate de reclamant cu unicul scop de a obține o sumă de bani necuvenită. Prezenta acțiune reprezintă încă o ‚încercare a reclamantului de fraudare a justiției și de prejudiciere a pârâților. Faptul că reclamantul nu a făcut dovada identității sale, solicită a reține că denotă reaua credință a acestuia și creează prezumția de ascundere a unor acte sau fapt.
Au menționat pârâții faptul că imobilul situat în București sector 3, ., nr. 66, ., nu a fost înstrăinat în mod fraudulos astfel cum susține reclamantul, ci cu bună credință, în baza sentinței civile nr. 1821/18.02.1998, pronunțată de Judecătoria sector 3 București, rămasă definitivă și irevocabilă. Reclamantul nu este îndreptățit să ceară sistarea devălmășiei și stabilirea cotelor de proprietate ale pârâților, în baza unei hotărâri date cu încălcarea autorității de lucru judecat. Creanța pretinsă de reclamant nu este nici certă și nici exigibilă. Suma de 170.000 lei (40.000 euro) la care are pretenție reclamantul este determinată prin supraevaluarea imobilului situat în București, sector 4, ., compus din 2 camere și suprafața utilă de 36 mp, evaluarea fiind realizată ipotetic.
În drept, pârâții au precizat ca temei d e drept al întâmpinării dispozițiile art. 14 și art. 15 NCC, art. 430, art. 431 și art. 432 NCPC, art. 17 CEDO.
Reclamantul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
În probațiune, reclamantul a propus proba cu înscrisuri și efectuarea unei expertize tehnice imobiliare.
Pârâții au propus în apărare proba cu înscrisuri și proba testimonială pe aspecte privind situația de fapt a modului în care părțile au conviețuit.
Instanța a încuviințat ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei proba cu înscrisuri propusă de ambele părți și efectuarea unei expertize tehnice imobiliare - propusă de reclamantă, a respins apreciind ca nefiind utilă soluționării cauzei proba testimonială.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamantul a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: adresa emisă de DGITL Sector 4 sub nr._/12.09.2012 și transmisă Biroului executorului judecătoresc B. C., sentința civilă nr. 4715/21.06.2011 pronunțată de Judecătoria sector 4 București Secția civilă în dosarul_/4/2010, cerere de executare silită nr. 277/2012 la B. B. C., încheiere de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria sector 4 București la data de 17.07.2012 în dosarul_/4/2012, a dresa emisă de OCPI -BCF Sector 4 sub nr._/26.09.2012 transmisă B. B. C., doctrină, cerere de mediere din 13.08.2013, invitație la mediere transmisă pârâților, confirmare de primire, formular de acceptare a medierii, sentința civilă nr._/23.12.2008 pronunțată de Judecătoria sector 3 București în dosarul_, decizia civilă nr. 469A/07.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a în dosarul 16.301/1997, sentința civilă nr. 1821/1988 pronunțată de Judecătoria sector 3 București în dosarul 3926/1997.
Pârâții au depus la dosar în copie certificată pentru conformitate cu originalul: sentința civilă nr. 1821/18.02.1998 pronunțată de Judecătoria sector III București în dosarul 3926/1997, decizia civilă nr. 219A/22 ianuarie 1999 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a în dosarul 2358/1998, decizia civilă nr. 1611/25 iunie 1999 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a III a civilă în dosarul 2956/1999, certificat de moștenitor nr. 658/1977/20 septembrie 1977 emis de notariatul d e Stat sector 4 București, certificat de moștenitor nr. 1255/1977 în data de 22.11.1977 emis de Notariatul d e Stat sector 4, certificat de moștenitor nr. 141/05.11.2009 eliberat de BNP F. N., contract de vânzare cumpărare cu încheiere de autentificare nr. 1280/14 aprilie 2000 la BNP M. E., raport de expertiză tehnică judiciară întocmită de expert judiciar N. T. în dosarul_/4/2010, cupon mandat poștal privind pensia încasată de pârât.
Raportul de expertiză tehnică imobiliară realizat de expertul judiciar imobiliar P. D. N. a fost depus la dosar la filele 85 -97.
Analizând probele administrate, cu prioritate a supra excepției autorității de lucru judecat invocată de pârâți, instanța reține următoarea situație:
De pe urma defunctei A. V., decedată la 6 octombrie 1976, a fost emis certificatul de moștenitor nr. 688/1977 eliberat de Notariatul de Stat sector 4 (fila 48 din dosar) prin care a fost constatată masa succesorală rămasă de pe urma defunctei, compusă din ½ din apartamentul 21, situat în București, sector 3, ., . defunctă în timpul căsătoriei cu soțul său, A. D., prin contribuție egală și comună, conform art. 30 Codul familiei, atribuită soțului supraviețuitor, A. D., unic moștenitor.
De pe urma defunctului A. D., decedat la 13 august 1977 a fost emis certificatul de moștenitor nr. 1255/1977 eliberat de Notariatul de Stat sector 4 București, în baza căruia întregul imobil apartamentul 21, situat în București, sector 3, ., . inclus în masa succesorală rămasă de pe urma acestuia și a fost atribuit fiicei a cestuia, A. C., unic moștenitor, în calitate de fiică (fila 49).
De pe urma numitei D. C., decedată la 19 septembrie 1996, a fost eliberat certificatul de moștenitor nr. 141/2009 emis de BNP F. N., prin care a fost constatată calitatea de unic moștenitor al defunctei, a soțului supraviețuitor, D. A. D., reclamantul în cauza de față (fila 50).
Prin acțiunea în justiție înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 3 București sub nr. 3926/1997, promovată de numiții G. T., B. I. și V. I., fratele și nepoții de soră ai defunctei A. V. decedată în 6 octombrie anul 1976, au solicitat în contradictoriu cu numita A. C. și continuată începând cu 08.10.1997 în contradictoriu cu D. A. D. –în calitate de succesor universal al acesteia (reclamantul în cauza de față) constatarea nulității absolute a certificatelor de moștenitor nr. 688/1997 eliberat de Notariatul de Stat sector 4 București și nr. 1255/1976, partajarea apartamentului 21 ca avere succesorală rămasă de pe urma acesteia. Prin sentința civilă nr. 1821/18.02.1998 pronunțată de Judecătoria sector 3 București în dosarul 3926/1997 a fost admisă acțiunea, instanța a reținut faptul că în mod fraudulos fratele și surorile defunctei A. V. au fost înlăturate de la succesiune, a constatat nule cele două certificate de moștenitor, a constatat faptul că defunctul A. D. (soțul supraviețuitor) nu a avut nicio contribuție la dobândirea apartamentului, au calitatea de moștenitori ai defunctei soțul supraviețuitor A. D. pentru cota de ½ și G. T., B. I. și V. I. cu câte o cotă de 1/8 fiecare.
Împotriva sentinței civile nr. 1821/1998 au declarat apel B. Gh. I. - ca tardiv motivat și respectiv D. D. A. – anulat ca netimbrat, conform deciziei civile nr. 219A/22 ianuarie 1999 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a civilă în dosarul 2358/1998 (filele 45-46). Conform deciziei civile nr. 1611/25.06.1999 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a III a civilă în dosarul 2956/1999 a fost constatat nul recursul declarat de B. C. (fila 47).
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1280/14.04.2000, numiții I. V. (pârât în procesul de față) G. T. și B. I. au vândut imobilul către M. V. ( la prețul de 87.200.000 lei), care la rândul său l-a vândut către T. D. și T. R. și aceștia din urmă către Merla N. și Merla A. C..
Prin decizia nr. 469A/07.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a civilă în dosarul nr._, a fost admis apelul declarat de D. D. A. – reclamant în procesul de față, împotriva sentinței civile nr. 1821/18.02.1998 pronunțată de Judecătoria sector 3 București, reținându-se faptul că apelantul nu a fost legal citat la instanța de fond, nu i-a fost comunicată legal sentința apelată, declarația de apel înregistrată și soluționată în dosarul 2358/1998 al Tribunalului București Secția a III a civilă nu îi aparține acestuia, considerente pentru care s-a apreciat admisibil și formulat în termen legal apelul declarat, a fost admis, s-a decis desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe (filele 68-70). În rejudecare, prin sentința civilă nr._/23.12.2008 pronunțată de Judecătoria sector 3 București Secția civilă în dosarul_ (filele 66-67) a fost admisă excepția lipsei de interes a reclamanților cu privire la constatarea nulității certificatelor de moștenitor, a fost admisă excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală a reclamanților – reținându-se faptul că nu a fost exprimat în termenul de prescripție special, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active privind cererea de dezbatere a succesiunii și cererea de partaj succesoral. Hotărârea instanței de fond a fost legalizată cu mențiune a definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
Prin sentința civilă nr. 4715/21.06.2011 pronunțată de Judecătoria sector 4 București în dosarul_/4/2010, definitivă prin anularea apelului conform deciziei civile nr. 244A/13.III a 2012 pronunțată de Tribunalul București, învestită cu formulă executorie, în temeiul răspunderii civile delictuale, s-a admis acțiunea în justiție promovată de reclamantul D. D. A. și s-a dispus obligarea în solidar a numiților C. C. (moștenitoare a defunctului C. T., B. C., B. F. (moștenitori ai defunctului B. I.) și I. V.-pârât în cauza de față, la plata către reclamant a sumei de 170.000 lei reprezentând prejudiciul material constând în contravaloarea imobilului situat în București, cartierul Titan, ., ., sector 3, referitor la care s-a reținut că aceștia au vândut un bun ce nu le aparținea.
Întrucât debitorii nu s-au conformat de bunăvoie obligației stabilită în sarcina lor prin sentința civilă nr. 4715/21.06.2011, reclamantul a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu, în cadrul dosarului de executare nr. 277/2012 înregistrat pe rolul B. B. C. (fila 8). Judecătoria sector 4 București a încuviințat executarea silită a hotărârii judecătorești conform încheierii din 17.07.2012 pronunțată în dosarul_/4/2012 (fila 9).
Din evidențele OCPI Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 4 București rezultă că în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare, sub nr. 3551/27.02.1995, este transcris contractul de vânzare cumpărare cu proces verbal de predare primire nr_, în baza căruia pârâții I. V. și I. M. au dobândit, prin cumpărare, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, sector 4, .. 116, . 1, etaj 8, apartament 45, sector 4, coproprietate devălmașă.
Susține reclamantul faptul că pârâtul nu deține alte bunuri urmăribile, ceea ce conduce la imposibilitatea continuării executării, ceea ce justifică îndreptățirea sa de a promova prezenta acțiune în justiție.
Pârâtul a prezentat la dosar dovada veniturilor încasate cu titlu de pensie, în cuantum de 824 lei lunar, conform talonului de plată a pensiei pe luna ianuarie 2015.
Din relațiile comunicate de DGITL executorului judecătoresc B. C. prin a dresa nr._/12.09.2012 rezultă că pârâtul deține ca bun propriu și un autoturism Dacia 1310 (fila 5 din dosar) iar imobilul a cărui partajare se solicită este proprietate comună a soților pârâți .
Expertiza realizată în cauză de expert judiciar P. D. N. a identificat imobilul care face obiectul litigiului, a calculat valoarea apartamentului a cărui partajare se solicită, la 29.250 euro, reprezentând în echivalent lei 131.678 lei (fila 90 din dosar), din care 6.936 lei îmbunătățiri.
În drept, având în vedere dispozițiile art. 6 din Legea 287/2009 în vigoare din 01.10.2011, instanța constată aplicabile în speță dispozițiile noului Codului civil. Acțiunea oblică este reglementată în noul cod civil (NCC), in Cartea a V-a - Despre obligații, titlul V, cap. III, secțiunea a 2-a-“Mijloacele de protecție a drepturilor creditorului ”, art.1560-1561.
Art. 1560 NCC prevede (1) „Creditorul a cărui creanță este certă și exigibilă poate să exercite drepturile și acțiunile debitorului atunci când acesta, în prejudiciul creditorului, refuză sau neglijează să le exercite.
(2) Creditorul nu va putea exercita drepturile și acțiunile care sunt strâns legate de persoana debitorului.
(3) Cel împotriva căruia se exercită acțiunea oblică poate opune creditorului toate mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut opune debitorului.”
Art.1561 NCC prevede Efectele admiterii acțiunii oblice.
„Hotărârea judecătorească de admitere a acțiunii oblice profită tuturor creditorilor, fără nicio preferință în favoarea creditorului care a exercitat acțiunea”.
În temeiul dispozițiilor art. 24 din Legea 134/2010 (r1) în vigoare din 15.02.2013 și având în vedere data înregistrării cererii pe rolul instanței de judecată (29.08.2013) instanța constată aplicabile dispozițiile legii noi de procedură.
Pe cale de excepție, pârâții au invocat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1821/18.02.1998 pronunțată de Judecătoria sector 3 București și respectiv, constatarea încălcării autorității de lucru judecat a hotărârii indicate, la pronunțarea sentinței civile nr. 4715/21.06.2011 pronunțată de Judecătoria sector 4 București care constituie titlul executoriu pe care se întemeiază reclamantul cererea de față.
Instanța constată neîntemeiată excepția invocată având în vedere dispozițiile art. 430 noul Cod de procedură civilă și faptul că la data pronunțării sentinței civile nr. 4715/21.06.2011 a Judecătoriei sector 4 București în dosarul_/4/2010 era desființată hotărârea judecătorească 1821/1998 pronunțată în primul ciclu procesual) a cărei autoritate de lucru judecat se invocă de către pârâți, astfel cum s-a decis prin decizia nr. 469A/07.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a civilă în dosarul nr._ . Ceea ce susțin pârâții ca fiind autoritate de lucru judecat se referă la dreptul asupra imobilului, care le-a fost recunoscut prin hotărârea judecătorească pronunțată în primul ciclu procesual, de care au dispus prin înstrăinarea imobilului, drept care, în rejudecarea procesului, l-au pierdut. Prin urmare, între hotărârea judecătorească prin care a fost soluționată irevocabil acțiunea în justiție promovată de moștenitorii defunctei, între care și pârâtul și acțiunea în pretenții promovată de reclamant, nu există nicio contrazicere, obiectul și cauzele celor două procese fiind diferite.
Asupra fondului, instanța reține caracterul mixt al acțiunii oblice, atât de conservare a drepturilor creditorului, cât și de pregătire a executării - acesta fiind scopul acestui demers judiciar al reclamantului.
Se reține faptul că, privind exercitarea acțiunii oblice se cer a fi întrunite anumite condiții: creanța creditorului trebuie să fie certă și exigibilă [art. 1560 alin. (1) noul Cod Civil]. Se reține că este certă creanța a cărei existență este sigură și necontestată și este exigibilă creanța în cazul în care creditorul poate să ceară plata ei de la debitor, astfel cum prevăd dispozițiile art. 662 alin. (2) și (4) noul Cod de procedură civilă.
De asemenea, este necesar ca debitorul să fie inactiv, adică să neglijeze sau să refuze exercițiul dreptului său [art. 1560 alin. (1) noul Cod Civil]. Inactivitatea se poate datora relei-credințe, neglijenței sau chiar unei imposibilități obiective a debitorului de exercitare a dreptului sau a acțiunii. Dacă debitorul își schimbă atitudinea, devenind activ, continuarea exercitării acțiunii oblice nu mai este posibilă.
Se mai impune creditorului să facă dovada unui interes serios și legitim. Există un atare interes atunci când prin inactivitatea sa debitorul se află în situația de a-l prejudicia pe creditor [art. 1560 alin. (1) noul Cod Civil].
În cazul obligațiilor pecuniare, cum este cazul în speță, creditorul justifică un interes în promovarea acțiunii oblice atunci când debitorul, datorită pasivității sale, este în pericol de a deveni insolvabil sau de a-și accentua o stare de insolvabilitate deja existentă. Sub acest aspect, instanța are a verifica în ce măsură prin inactivitatea sa, debitorul aduce un prejudiciu creditorului și, astfel, dacă se justifică interesul său în promovarea acțiunii oblice, măsura în care creditorul dovedește că există pericolul de a nu își realiza creanța datorită neexercitării de către debitor a unui drept sau a unei acțiuni pe care le deține împotriva unui terț.
Condițiile acțiunii oblice trebuie îndeplinite la momentul pronunțării hotărârii judecătorești.
Dispozițiile art. 353 (2) Cod civil prevăd posibilitatea creditorului unui soț debitor de a cere partajul bunurilor comune numai după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor și numai în măsura necesară acoperirii creanței sale.
În speță, reclamantul în calitate de creditor personal al pârâtului I. V. solicită partajarea bunului imobil dobândit de soții pârâți în timpul căsătoriei, în scopul executării silite a creanței sale.
Având în vedere caracterul subsidiar prevăzut de lege privind cererea de partajare a bunurilor comune ale soților la cererea creditorului unui soț debitor, dovezile depuse la dosar de pârât în sensul că deține bunuri proprii care pot fi urmărite și constatând faptul că reclamantul nu a dovedit efectuarea unor demersuri privind urmărirea silită a respectivelor bunuri proprii ale pârâtului debitor, se apreciază neîntemeiată cererea și urmează a fi respinsă.
În temeiul dispozițiilor art. 451-453 Cod procedură civilă, având în vedere faptul că reclamantul a pierdut procesul, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară achitată în proces și va lua act că pârâții nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți ca neîntemeiată.
Respinge cererea formulată de reclamantul D. D. A. cu domiciliul în Kelland Road, Londra E13 8 DS Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat V. – A. M. cu sediul în București, sector 1, .. 27, Corp A, . cu pârâții I. V. și I. M. ambii cu domiciliul în București, sector 4, .. 116, .. 1, ., ca neîntemeiată.
Ia act că pârâții nu solicită cheltuieli de judecată.
Prezenta hotărâre poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Tribunalul București. Cererea de apel se depune la Judecătoria sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi 06.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. P. M.-M. P.
Red. Jud. PC
Tehnored. MMP/5 ex./
| ← Grăniţuire. Sentința nr. 4343/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 4194/2015. Judecătoria... → |
|---|
