Contestaţie la executare. Sentința nr. 6164/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6164/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 6164/2015
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6164
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 13.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. F.
GREFIER: S. O. A.
Pe rol, soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, având ca obiect contestație la executare – suspendarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea, prin avocat T. I., cu împuternicire la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuție verificarea competenței Judecătoriei Sectorului 4 și estimarea duratei soluționării procesului.
Contestatoarea, prin avocat, arată că este competentă Judecătoria Sectorului 4 București și estimează durata soluționării procesului la 90 zile.
Procedând la verificarea competenței, în temeiul art. 713 alin. 1, art. 651 alin. 2 C.pr.civ. și art. 107 alin. 1 C.pr.civ., astfel cum erau în vigoare la momentul sesizării instanței, și prin raportare la decizia Curții Constituționale nr. 348/2014, instanța se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul art. 238 C.pr.civ., instanța estimează durata soluționării procesului la 90 de zile.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea probelor:
Contestatoarea, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și, totodată, depune la dosar un set de înscrisuri. Depune la dosar și cerere de suspendare a cauzei până la soluționarea tuturor plângerilor contravenționale. Consideră că se impune suspendarea executării silite, iar ulterior suspendarea cauzei, în temeiul art. 413 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ.
Instanța pune în discuție și acordă cuvântul asupra cererii de suspendare a judecății, în temeiul art. 413 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ.
Contestatoarea, prin avocat, solicită admiterea cererii de suspendare, având în vedere faptul că s-a formulat plângere contravențională împotriva tuturor celor douăzeci și trei de procese-verbale de contravenție, cincisprezece dintre acestea având soluții favorabile contestatoarei. Consideră că soluționarea prezentei cauze depinde de soluționarea plângerilor contravenționale.
Deliberând asupra cererii de suspendare formulate de către contestatoare, instanța constată faptul că motivul de suspendare invocat de către contestatoare, prin raportare la raportare la prevederile art. 413 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., este unul facultativ, lăsat la aprecierea instanței.
Sub acest aspect, în raport de motivele invocate prin contestația la executare și cuprinsul dosarului de executare, instanța apreciază că la acest moment nu se impune suspendarea cauzei în temeiul art. 413 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., mai ales în condițiile în care legalitatea actelor de executare trebuie analizată în raport de momentul emiterii acestora.
De asemenea, instanța are în vedere și că suspendarea judecării cauzei până la soluționarea a douăzeci și trei de plângeri contravenționale formulate ar conduce, în mod cert, la o prelungire a judecății prezentei cauze, iar instanța are în vedere și că, în măsura în care s-ar anula titlurile executorii în baza cărora s-a început executarea silită, atunci actele de executare s-ar desființa de drept.
În atare situație, se respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a judecății formulată de contestatoare.
În temeiul art. 258 C.pr.civ., instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, apreciind proba ca fiind admisibilă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei, în dezbateri, și cu privire la cererea de suspendare a executării silite.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite, apărătorul contestatoarei arată că lasă la aprecierea instanței această măsură.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată, anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr._/2014 și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând cheltuielile de fotocopiere a dosarului de executare și taxele judiciare de timbru, onorariul de avocat urmând a fi solicitat pe cale separată. Solicită a se avea în vedere faptul că cele douăzeci și trei de titluri executorii nu au fost comunicate de intimată, în termenul de legal prevăzut de OG 2/2001 și, totodată, faptul că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile deciziei nr. 10/2013 a ÎCCJ, prin care s-a statuat în sensul că modalitățile de comunicare a proceselor-verbale de contravenție se aplică, prin scrisoare recomandată, afișarea fiind subsidiară comunicării prin poștă, iar procesele-verbale nu au fost comunicate prin poștă, ci prin afișare. De asemenea, arată că nu a fost respectat nici termenul legal de 30 zile de la momentul constatării faptei.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.10.2014 sub nr._ contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr._/2014 al S.C.P.E.J. ”Franz R. C. și Ț. A. R.”, suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatoarea a susținut că nici unul dintre cele 23 de procese-verbale de contravenție nu a fost comunicat de creditoare societății debitoare în conformitate cu dispozițiile art. 25, 26 și 27 din O.G. nr. 2/2001.
În raport de prevederile art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, contestatoarea a invocat prescripția executării sancțiunii, susținând și că procedura de comunicare a proceselor-verbale s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor deciziei nr. 10/2013 pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. În acest sens, contestatoarea a mai arătat că nu este reală susținerea că s-a afișat la sediu, deoarece adresa sediului societății este incompletă, nefiind indicat etajul la care se afla sediul societății.
Potrivit contestatoarei, un alt impediment la executare constă în faptul că, încă din anul 2012, respectiv după aplicarea sancțiunilor contravenționale, dar înainte de începerea executării silite, prin art. I pct. 3 din Legea nr. 144/2012 au fost abrogate dispozițiile art. 8 alin. 3 din O.G. 15/2002, care stabileau în sarcina contravenientului obligația de a achita și tariful de despăgubire, pe lângă amenda contravențională.
Astfel, a apreciat că societatea debitoare nu mai poate fi obligată la plata tarifului de despăgubire la peste 2 ani de la abrogarea dispozițiilor art. 8 alin. 3 din O.G. 15/2002, având în vedere și prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție, precum și art. 12 alin. 1 și 2 din O.G. 2/2001.
În drept, au fost invocate prevederile art. 719 alin. 1 și 718 alin. 1 C.pr.civ., O.G. nr. 2/2001 și O.G. nr. 15/2002.
În dovedire, a anexat la dosar înscrisuri.
Contestația la executare a fost timbrată cu suma de 1.000 lei, taxă judiciară de timbru, iar cererea de suspendare a executării silite cu suma de 50 lei.
La data de 09.03.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiate (f. 118-125).
În motivare, intimata a susținut că procesul-verbal de contravenție a fost emis în termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, iar comunicarea acestuia s-a realizat potrivit prevederilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001, în termenul de o lună de la data aplicării sancțiunii. În acest sens, intimata a susținut că nici nu a intervenit prescripția dreptului de a solicita executarea sancțiunii contravenționale.
Intimata a mai învederat prevederile art. 622 alin. 1 și 2 C.pr.civ. și art. 37 din O.G. nr. 2/2001 și a mai făcut referire și la încuviințarea executării silite.
De asemenea, s-a mai arătat că fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție continuă, iar astfel legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare de la momentul epuizării acesteia și nu pot fi aplicate deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, care dobândesc valoare obligatorie de la data publicării.
Intimata a mai susținut că prevederile art. I din Legea nr. 144/2012 se aplică de la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2014, în consecință pentru faptele contravenționale săvârșite după această dată.
În dovedire, intimata a anexat procesele-verbale de contravenție și procesele-verbale de afișare, în copie.
La data de 30.03.2015, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat în esență apărările formulate prin contestația la executare (f. 175-178).
În urma adresei emise de instanță din oficiu, S.C.P.E.J. ”Franz R. C. și Ț. A. R.” a comunicat în copie certificată dosarul de executare nr._/2014.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În urma cererii creditoarei intimate COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA, S.C.P.E.J. ”Franz R. C. și Ț. A. R.” a format dosarul de executare nr._/2014 pentru punerea în executare a titlurilor reprezentate de procesele-verbale de contravenție . nr._/31.10.2011, nr._/31.10.2011, nr._/31.10.2011, nr._/31.10.2011, nr._/31.10.2011, nr._/31.10.2011, nr._/31.10.2011, nr._/31.10.2011, nr._/31.10.2011, nr._/31.10.2011, nr._/31.10.2011, nr._/31.10.2011, nr._/24.10.2011, nr._/24.10.2011, nr._/24.10.2011, nr._/24.10.2011, nr._/24.10.2011, nr._/24.10.2011, nr._/17.10.2011, nr._/17.10.2011, nr._/17.10.2011, nr._/17.10.2011 și nr._/17.10.2011, încheiate de intimată, împotriva contestatoarei ., pentru o creanță de 5024 euro (tarif de despăgubire stabilit în baza art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002).
Analizând motivele de nelegalitate a executării silite, instanța constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 37 din O.G nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31 din aceeași ordonanță, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Executarea sancțiunii contravenționale se face în condițiile prevăzute de art. 39 din O.G nr. 2/2001 și în raport de dispozițiile prevăzute pentru executarea creanțelor fiscale.
Potrivit art. 27 din O.G nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
În cauza de față, instanța reține faptul că pentru nici unul din procesele-verbale de contravenție puse în executare silită intimata nu a făcut dovada comunicării către contravenienta contestatoare la sediul său, prin poștă, cu aviz de primire, ci s-au depus, atât la dosarul de executare, dar și în prezenta cauză odată cu întâmpinarea, numai procese-verbale de îndeplinire a procedurii de comunicare a proceselor-verbale de contravenție prin afișare (f. 127-171).
În acest sens, instanța constată că, potrivit deciziei nr. 10 din 10.06.2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Astfel, comunicarea procesului-verbal de contravenție se realizează prin afișare numai dacă există dovada faptului că modalitatea comunicării prin scrisoare recomandată nu a putut fi îndeplinită, iar în condițiile în care nu există dovada faptului că s-a procedat, în prealabil, la comunicarea procesului-verbal prin scrisoare recomandată, instanța reține că modalitatea de comunicare prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului nu este suficientă pentru a se considera că procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenție a fost îndeplinită legal.
În consecință, întrucât la dosar intimata a depus numai dovada comunicării prin afișare, iar nu și dovada comunicării prin poștă, cu aviz de primire, instanța apreciază că procedura de comunicare nu a fost realizată conform normelor legale mai sus menționate, iar apărările invocate de către contestatoare în acest sens sunt întemeiate.
În această situație, cu prioritate față de motivele contestatoarei, instanța reține că, în raport de prevederile art. 37 din O.G nr. 2/2001, întrucât procesele-verbale de contravenție nu erau comunicate contestatoarei în mod legal la momentul declanșării executării silite, nu expirase termenul de contestare prevăzut la art. 31 din aceeași ordonanță, iar astfel instanța reține că aceste titluri de creanță nu deveniseră titluri executorii pentru a putea fi puse în executare în condițiile prevăzute de art. 39 din O.G nr. 2/2001.
Așadar, față de considerentele mai sus expuse, instanța reține că executarea silită este nelegală, față de lipsa titlurilor executorii, situație în care se impune anularea executării silite.
În ceea ce privește susținerile intimatei privind inaplicabilitatea deciziei nr. 10 din 10.06.2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii față de momentul publicării, instanța apreciază că acestea sunt neîntemeiate, întrucât această decizie nu reprezintă o dispoziție legală prin care să se consfințească raporturi juridice, ci constituie numai un act prin care se interpretează dispoziții legale deja în vigoare și prin care se dezleagă aspecte privind interpretarea acestora, așa cum trebuia realizată încă de la momentul intrării în vigoare a acelor dispoziții legale. Așadar, prin aplicarea în cauză a deciziei mai sus menționate nu se încalcă principiul neretroactivității legii.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 711 alin. 1 și art. 719 alin. 1 C.pr.civ., instanța va admite contestația la executare și va anula executarea silită efectuată în dosarul de executare nr._/2014 al S.C.P.E.J. ”Franz R. C. și Ț. A. R.”.
În raport de motivul de nulitate mai sus reținut, instanța apreciază că nu se mai impune a se analiza și celelalte apărări formulate de contestatoare.
Întrucât măsura suspendării executării silite nu s-ar fi putut dispune decât până la soluționarea pe fond a contestației la executare, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 718 alin. 1 C.pr.civ., și întrucât în cauză se va anula executarea silită, instanța va respinge cererea de suspendare formulată, ca rămasă fără obiect.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., intimata urmează a fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 1.130,60 lei contestatoare, din care suma de 1.050 lei reprezintă cuantumul taxelor judiciare de timbru achitate în cauză de către contestatoare, iar 80,60 lei reprezintă cheltuielile de fotocopiere a dosarului de executare avansate de către contestatoare (f. 190).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea ., cu sediul în București, ., ., ap. 38, ., înregistrată la ONRC sub nr. J40/_/2007, CUI_, și cu sediul pentru comunicare ales la av. Sames I., din București, .. 104, ., ., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, înregistrată la ONRC sub nr. J_, CUI_, și cu sediul ales pentru comunicare la O.P. 76, C.P. 87.
Anulează executarea silită efectuată în dosarul de executare nr._/2014 al S.C.P.E.J. ”Franz R. C. și Ț. A. R.”.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Obligă intimata să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată în cuantum de 1.130,60 lei.
Cu drept de apel în 10 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red./Dact. Jud. M.F./4ex./
| ← Cereri privind executarea silită. Sentința nr. 5519/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 6071/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
