Contestaţie la executare. Sentința nr. 6172/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6172/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 6173/2015
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6172
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 14.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. F.
GREFIER: S. O. A.
Pe rol, soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, în contradictoriu cu intimata L. I., având ca obiect contestație la executare - suspendarea executării silite.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29.04.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 14.05.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 17.04.2014 sub nr._, contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (în continuare ”A.N.R.P.”), în contradictoriu cu intimata L. I., a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 68/2014 al B.E.J. C. L., precum și anularea încheierii din data de 07.04.2014 emisă de același executor judecătoresc, solicitându-se totodată și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații.
În motivare, contestatoarea a invocat că somația a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, iar învederându-se prevederile art. 1 și 2 din O.G. nr. 22/2002 s-a susținut că se prevede un termen de 6 luni în interiorul căruia instituția publică este obligată să dispună toate măsurile ce se impun pentru efectuarea plăților, precum și că executorul judecătoresc avea doar obligația de a emite către debitoare o somație de plată întemeiată pe aceste dispoziții legale, ulterior putând proceda la executarea silită.
Contestatoarea a mai învederat prevederile art. 5 din H.G. nr. 286/2004 privind modalitatea de plată a despăgubirilor, susținând că achitarea acestor compensații este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Astfel, s-a susținut că ignorarea acestor prevederi legale poate duce la crearea unor angajamente de plată fără acoperire bugetară și are drept efect acordarea despăgubirilor cu prioritate anumitor persoane, în detrimentul celor aflați la ordine.
Totodată, contestatoarea a invocat și prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 10/2014.
S-a mai invocat și că onorariul de avocat în cuantum de 4.000 lei este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită, precum și că aceste cheltuieli nu pot fi rambursate decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil, iar contestatoarea a invocat și prevederile art. 274 alin. 3 V.C.pr.civ.
În drept, au fost invocate prevederile art. 650 alin. 1 și 2, art. 700 și art. 711 C.pr.civ., Legea nr. 9/1998, H.G. nr. 1277/2007, O.G. 22/2002 și O.U.G. nr. 10/2014.
La data de 11.11.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată (f. 20-22).
În motivare, intimata a arătat că debitoarea nu ar putea beneficia de un nou termen de 6 luni în temeiul art. 2 din O.G. nr. 22/2002 pentru a executa obligația stabilită în sarcina sa, în condițiile în care titlul executoriu a fost emis la data de 05.03.2008 și validat la data de 04.06.2010, cererea de executare fiind formulata în 19.03.2014, iar adresa în înființare a popririi fiind comunicată contestatoarei în data de 07.04.2014, la care se adaugă timpul scurs până în prezent, respectiv 7 luni, perioada în care contestatoarea avea posibilitatea de a executa de bună voie obligațiile și în care trebuia să își facă demersurile necesare pentru a-și îndeplinii obligației de plată. De asemenea, a mai adăugat că beneficiul termenului de 6 luni este supus unei condiționări, respectiv condiția ca respectivă instituție să nu dispună de fonduri, în caz contrar executarea silită putând continua fără nicio restricție, însă în cauză contestatoarea nu a făcut dovada faptului că nu ar avea fonduri.
Intimata a mai susținut că debitoarea avea obligația de a-i achita prima tranșă de 40% din suma totală încă din anul 2008, iar în ceea ce privește dispozițiile O.U.G. nr. 10/2014 s-a arătat că acestea prevăd că se suspendă plata voluntară, astfel că nu se suspendă și plățile efectuate ca urmare a unei executării silite.
În ceea ce privește onorariul de avocat, intimata a arătat că, raportat la activitatea efectiv desfășurată, care nu a implicat doar formularea cererii de încuviințare a executării silite, ci și alte activități specifice activității de avocat (consilierea părților, urmărirea procesului de executare, reprezentare la eventualele contestații la executare precum și în calea de atac a acestora, etc), dar și cuantumul debitului supus executării silite, suma de 4.000 lei îndeplinește cerințele de proporționalitate.
În urma adresei emise de instanță din oficiu, B.E.J. C. L. a comunicat în copie certificată dosarul de executare nr. 68/2014.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În urma cererii creditoarei L. I. din data de 19.03.2014, B.E.J. C. L. a format dosarul de executare nr. 68/2014 pentru punerea în executare a titlului reprezentat de Hotărârea nr. 4211/05.03.2008 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 9/1998 – Instituția Prefectului – Județul C., împotriva debitoarei contestatoare A.N.R.P.
Prin această hotărâre s-a stabilit valoarea compensațiilor cuvenite creditoarei în temeiul Legii nr. 9/1998, la suma totală de 148.258 lei.
În cadrul dosarului de executare nr. 68/2014, la data de 07.04.2014 executorul judecătoresc a emis încheierea prin care a stabilit cheltuielile de executare în cuantum total de 12.186,36 lei, din care suma de 4.000 lei reprezintă onorariu de avocat (f. 56).
La aceeași dată a emis și adresa prin care a dispus înființarea popririi, până la concurența sumei de 137.208,11 lei, asupra conturilor contestatoarei deținute la terțul poprit Trezoreria Municipiului București (f. 61).
Analizând criticile contestatoarei, instanța constată faptul că Ordonanța de urgență nr. 10/2014 a intrat în vigoare la data de 14.03.2014, iar art. 2 din aceasta, astfel cum era în vigoare la momentul emiterii somației de plată, stipula următoarele: ”Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006” (s.n.).
Astfel cum reiese din acest text de lege, instanța reține că suspendarea plății privea numai plățile efectuate voluntar, iar nu și cele efectuate ca urmare a executărilor silite, nefiind astfel aplicabil în prezenta cauză în raport de momentul introducerii cererii de executare silită și emiterii încheierii de stabilire cheltuieli de executare.
Referitor la apărările privind modalitatea de plată a despăgubirilor, instanța constată că, potrivit art. 38 alin. 5 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 753/1998, compensațiile bănești stabilite prin decizie de plată se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei; c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
De asemenea, conform art. 38 alin. 5 din același act normativ, ”suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează, potrivit prevederilor art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004 privind unele măsuri referitoare la funcționarea Comisiei centrale și a comisiilor județene și a municipiului București pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior”.
Totodată, instanța reține faptul că debitoarea avea obligația conform art. 622alin. 1 C.pr.civ. de a-și executa de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu în sarcina sa, iar faptul că aceasta avea conturile blocate ca urmare a altor executări silite și nu avea disponibil pentru plata debitului nu poate constitui un motiv de anulare a executării silite, acest aspect nefiind imputabil creditorului, ci mai degrabă contestatoarei, instituție publică care avea obligația de a-și lua toate măsurile necesare pentru a asigura plata despăgubirilor la care a fost obligată prin titluri executorii.
Mai mult, contrar susținerilor contestatoarei, instanța reține că, așa cum reiese din cuprinsul deciziei nr. 21/19.03.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii (obligatorie pentru instanțe), data stabilirii compensațiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998, iar în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului, creditorul are dreptul de a obține actualizarea întregii sume stabilite cu titlu de compensații în raport cu indicele de inflație calculat începând cu momentul stabilirii acestora.
În raport de aceste aspecte, instanța constată că, deși a expirat cu mult termenul de plată, contestatoarea nu și-a îndeplinit obligația de a achita despăgubirile mai sus menționate, iar împrejurarea că nu au existat sume aprobate suficiente nu este nicidecum imputabilă creditorului, ci chiar contestatoarei, care a rămas în pasivitate și nu a luat măsuri în acest sens pentru a obține creditele bugetare necesare realizării plăților.
În ceea ce privește apărările invocate privind nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, instanța constată că art. 2 din O.G. nr. 22/2002 prevede următoarele: „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”
Potrivit art. 3 din aceeași ordonanță „în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.”
Analizând aceste texte legale, instanța apreciază că aceste dispoziții legale nu acordă în orice situație instituției publice beneficiul unui termen de grație de 6 luni pentru a-și îndeplini obligația stabilită prin titlul executoriu, ci numai în situația în care executarea nu poate începe sau continua din lipsă de fonduri. Acest termen de 6 luni a fost instituit pentru ca instituția publică, în situația în care nu deține fondurile necesare, să facă demersurile pentru a le obține și a-și executa obligația stabilită în sarcina sa.
De asemenea, instanța apreciază și că nerespectarea prevederilor O.G. nr. 22/2002 nu constituie un motiv de anulare a întregii executări silite, ci mai degrabă a actului de executare emis cu nerespectarea acestor dispoziții, iar totodată, având în vedere că s-a și realizat plata debitului, astfel cum reiese din încheierea emisă la data de 07.01.2015 de către executorul judecătoresc prin care s-au distribuit sumele virate (f. 70), instanța apreciază că nu se poate reține lipsa de fonduri pentru a se considera că debitoarea trebuia să mai beneficieze de termenul de 6 luni.
În consecință, instanța apreciază că în cauză nu pot fi reținute apărările referitoare la prevederile O.G. nr. 22/2002.
În ceea ce privește cheltuielile de executare reprezentate de onorariul de avocat, instanța reține că acest onorariu de avocat reprezintă o cheltuială de executare silită ce este suportată în final de către debitorul urmărit în conformitate cu dispozițiile art. 669alin. 2 și 3 C.pr.civ.
Instanța reține că onorariul de avocat perceput pentru faza de executare silită poate fi redus în conformitate cu prevederile art. 669 alin. 2 teza finală C.pr.civ., în raport de activitatea efectiv îndeplinită, iar instanța apreciază și că, de principiu, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun cu privire la cheltuielile de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art. 451 alin. 2 C.pr.civ., instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
Acest text este aplicabil în faza executării silite în ceea ce privește cheltuielile de executare reprezentate de onorariul de avocat, astfel cum de altfel se prevede la art. 669 alin. 4 C.pr.civ.
În ceea ce privește onorariul de avocat inclus în cheltuielile de executare și contestat în prezenta cauză, instanța constată că onorariul de avocat în cuantum de 4.000 lei a fost dovedit în faza de executare silită prin chitanța nr. 30/19.03.2015 emisă de C.. Av. Stanica L., ce se află depusă la dosarul de executare (f. 45).
Deși instanța apreciază faptul că acordarea de asistență juridică în faza de executare silită de către avocat presupune consultanța acordată părții înaintea depunerii cererii sau asistarea acesteia cu ocazia întocmirii actelor de procedură în fața organului de executare, precum și activități legate de obținerea copiilor de pe hotărârile judecătorești și legalizarea acestora, totuși în cauza de față instanța apreciază că onorariul de avocat în cuantum de 4.000 lei este excesiv și disproporționat față de obiectul executării silite, complexitatea redusă a acesteia și munca efectiv îndeplinită de avocat.
Totodată, instanța apreciază faptul că onorariul de avocat apare ca fiind excesiv și având în vedere că rolul principal în faza de executare silită aparține executorului judecătoresc care îndeplinește actele de executare silită și care a și perceput de altfel un onorariu substanțial, iar debitorul nu poate fi împovărat prin plata și a unor cheltuieli de executare excesive reprezentate de onorariul de avocat, în condițiile în care munca desfășurată de avocat pe parcursul executării silite este redusă ca însemnătate, acesta având un rol redus în faza de executare silită. Mai mult, instanța constată că în cauză nici nu s-a făcut dovada de către intimată a activităților efectuate de avocat în faza de executare silită care să justifice includerea în cheltuielile de executare a unui onorariu de avocat în acest cuantum.
În raport de aceste considerente, întrucât onorariul de avocat este disproporționat, instanța îl va reduce la suma de 2.000 lei, apreciind că acest cuantum este justificat și reprezintă o cheltuială de executare silită ce este suportată în final de către debitorul urmărit în conformitate cu dispozițiile art. 669alin. 2 și 3 C.pr.civ.
Această soluție nu contravine art. 34 din Legea nr. 51/1995, deoarece nu se intervine în contractul de asistență judiciară, care își produce pe deplin efectele între părți, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții îndreptățite trebuie suportat de partea care a căzut în pretenții.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 711 alin. 1 și art. 719 alin. 1 C.pr.civ., instanța va admite în parte contestația la executare și va anula în parte în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare emisă la data de 07.04.2014 în dosarul de executare nr. 68/2014 al B.E.J. C. L., în sensul reducerii onorariului de avocat de la suma de 4.000 lei, la suma de 2.000 lei, urmând în consecință a se dispune îndreptarea actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 68/2014 al B.E.J. C. L. cu privire la cheltuielile de executare, în sensul că acestea sunt în cuantum de 10.186,36 lei, iar nu de 12.186,36 lei.
Totodată, față de considerentele mai sus expuse, instanța urmează a se respinge contestația la executare pentru rest, ca neîntemeiată.
Întrucât măsura suspendării executării silite nu s-ar fi putut dispune decât până la soluționarea în fond a contestației la executare, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 718 alin. 1 C.pr.civ., instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202 sector 1, în contradictoriu cu intimata L. I., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. Stanica L. L., în București, ., ., ., sector 4.
Anulează în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare emisă la data de 07.04.2014 în dosarul de executare nr. 68/2014 al B.E.J. C. L., în sensul reducerii onorariului de avocat de la suma de 4.000 lei, la suma de 2.000 lei.
Dispune îndreptarea actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 68/2014 al B.E.J. C. L. cu privire la cheltuielile de executare, în sensul că acestea sunt în cuantum de 10.186,36 lei, iar nu de 12.186,36 lei.
Respinge contestația la executare pentru rest, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. F. S. O.A.
Red./Dact. Jud. M.F./4ex./
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6175/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 6317/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
