Contestaţie la executare. Sentința nr. 1875/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1875/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 1875/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 1875
Ședința publică de la data de 16 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. M.-R.
GREFIER: N. A.-M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile formulată de contestatorul M. I., în contradictoriu cu intimata ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE, având ca obiect: contestație la executare.
Dezbaterile și cuvântul pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.02.2015 și la data de 16.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 27.11.2013 sub nr._ contestatorul M. I. a formulat în contradictoriu cu intimata ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE contestație la executare, prin care a solicitat anularea actelor de executare efectuate de B. D., I. ȘI CRAFCENCO în dosarul de executare nr. 588/2013.
În motivarea contestației la executare, contestatorul a arătat că, consimte să achite debitul stabilit pe cale legală în sarcina sa, dar nu prin modalitatea de executare silită. Contestatorul a mai precizat că nu cunoaște cum a fost încredințat contractul încheiat cu executorul judecătoresc.
Acesta a contestat debitul, întrucât acesta ar fi mai mare decât debitul în mod real datorat. Creditoarea nu a efectuat nici un demers în vederea punerii în executare a debitului.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Contestația la executare a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1000 de RON.
La data de 23.05.2014, contestatorul a formulat cerere precizatoare, prin care a arătat că dintre cei 9 debitori, 5 au achitat în întregime debitul care le revine, iar ceilalți 4 debitori sunt în curs de achitare a cotelor-părți. La data de 25.09.2013, Judecătoria Sectorului 4 București a pronunțat încheierea prin care a încuviințat cererea de executare silită, printr-o procedură netemeinică. Niciunul dintre cei 9 debitori nu a fost înștiințat de către demersul executorului judecătoresc și nu a fost citat pentru ședința din Camera de Consiliu.
Contestatorul a depus la dosar un set de înscrisuri.
La data de 26.07.2014, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că instanța a obligat pe contestatorul M. I., alături de alți debitori la plata către SNSPA a sumei de 18.250 de RON, precum și a sumei de 13.268, 55 de RON.
Deoarece de la data la care hotărârea judecătorească a devenit definitivă și irevocabilă, și anume data de 27.09.2010 și până în luna august 2013, debitorii nu au efectuat nici un demers pentru achitarea de bunăvoie a debitului, contestatoarea s-a adresat executorului judecătoresc pentru punerea în executare de bunăvoie a hotărârii.
Contestatorul nu a dorit semnarea unui angajament de plată pentru cota-parte din debitul datorat, prin urmare, executarea silită și-a urmat cursul față de acesta.
În ceea ce privește chestiunea solidarității, intimata a arătat faptul că, creditorul are dreptul de a solicita oricăruia dintre debitori întreaga datorie, fără ca debitorul urmărit să îi poată opune beneficiul de diviziune sau beneficiul de discuțiune. Urmărirea unuia dintre debitori nu împiedică și urmărirea celorlalți codebitori solidari.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711, 712 NCPC, 1443-1447 Noul Cod Civil.
La data de 11.09.2014, contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare. Contestatorul a învederat instanței faptul că intimata nu a întreprins nici un demers pentru recuperarea debitului de la cei 10 debitori. Intimata trebuia să încerce mai întâi recuperarea amiabilă a debitului, și ulterior să recurgă la procedura de executare silită. Nicunuia dintre cei 10 codebitori nu i-a fost comunicat cuantumul obligației de plată și nici nu i-a fost propusă vreo modalitate de achitare a obligației sale, decât după ce SNSPA a recurs la executarea silită.
În prezent, starea de recuperare a debitului este una haotică, întrucât nu se cunoaște care este cuantumul debitului achitat voluntar și care este cuantumul debitului achitat prin executarea silită. În cazul acestuia, sumele reținute efectiv sunt de peste 8 ori mai mari decât cota-parte care îi revine de achitat.
A fost atașat dosarul de executare nr.588/2013.
Instanța a administrat în soluționarea cererii probe cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Sentința Civilă nr. 3785/17.12.2009, pronunțată de Tribunalul București-Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2008, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 1987/27.09.2010, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2008, instanța a obligat în solidar pârâții Secareș V., T. A., C. M., M. I., și M. M., la plata către Școala Națională de Studii Politice și Administrative a sumei de 13.268, 55 de RON. Instanța a stabilit răspunderea civilă delictuală și a obligat pârâții la plata către SNSPA a întregii sume de 18.250 de RON, reprezentând plata nelegală și foloase nerealizate aferente, iar nu doar a sumei de 787, 45 RON, conform modalității de plată specificate în dispozitivul acestei sentințe.
Creditoarea a formulat la data de 11.09.2013, cererea de executare silită adresată B. D., I. ȘI CRAFCENCO, solicitând executarea silită împotriva debitorilor Secareș V., V. M., I. Ș., A. M., D. T., T. A., C. M., M. I., și M. M., fiind format dosarul de executare nr. 588/2013, dosar care a fost deschis prin încheierea din data de 11.09.2013.
În ceea ce îl privește pe debitorul M. I., executarea silită împotriva acestuia a fost începută pentru recuperarea sumei de 28.822, 5 RON, reprezentând debit, la care se adaugă cota-parte din cheltuielile de executare, rezultând suma totală de 32.426, 5 RON.
Executarea a fost încuviințată prin încheierea din 25.09.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2013.
La data de 31.10.2013, a fost emisă adresa de înființare a popririi către terțul poprit MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE-ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITCE ȘI ADMINISTRATIVE, prin care s-a dispus înființarea popririi asupra veniturilor obținute de contestatorul M. I. în cuantum de 1/3, până la concurența sumei totale de 32.426, 5 RON, reprezentând debit, conform titlului executoriu și cheltuieli de executare, contestatorul fiind înștiințat cu privire la înființarea popririi.
Prin adresa înregistrată sub nr. 1095/11.12.2013, creditoarea a solicitat instanței să dispună desființarea popririlor înființate pe numele debitorilor V. M., D. T., A. M., I. Ș., C. M., T. A., Secăreș V. având în vedere că aceștia au semnat un angajament de plată în vederea plății debitelor, urmând ca executarea silită să fie continuată până la recuperarea debitului față de debitorii M. M. și M. I.. Au fost emise adresele de desființare a popririlor.
La data de 18.12.2013, a fost emisă adresa de înființare a popririi către terțul poprit BRD-GROUPE SOCIETE GENERALE SA și BANCA TRANSILVANIA-SUCURSALA B. OBOR, prin care s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor deținute de contestatorul M. I., până la concurența sumei totale de 32.426, 5 RON, reprezentând debit, conform titlului executoriu și cheltuieli de executare, contestatorul fiind înștiințat cu privire la înființarea popririi.
La data de 10.01.2014, debitorul a consemnat la dispoziția executorului judecătoresc suma de 24.216, 10 RON, sumă care a fost virată creditoarei.
La data de 20.01.2015, urmare a recuperării integrale de debitului și a cheltuielilor de executare, executorul judecătoresc a emis adresele de ridicare a popririi asupra conturilor debitorului M. I..
În ceea ce privește susținerea contestatorului în sensul că instituția creditoare, ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE a demarat procedura executării silite, și nu a recurs în prealabil la procedura solicitării recuperării debitului rezultat din titlul executoriu pe cale amiabilă, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 622 NCPC, ,,Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
(3) Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare”.
Prin urmare, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie debitul stabilit prin titlul executoriu, creditoarea are dreptul de a se adresa executorului judecătoresc, în vedere executării silite a obligației.
Contestatorul avea obligația ca de îndată ce a cunoscut obligația de plată stabilită prin titlul executoriu să procedeze la executarea de bunăvoie a obligației de plată. Contestatorul a avut la dispoziție un termen rezonabil de achitare a debitului, de aproximativ 3 ani, în condițiile în care titlul executoriu a fost pronunțat la data de 27.09.2010, iar cererea de executare silită a fost formulată la data de 11.09.2013.
Obligația avută față de creditoare îi era cunoscută debitorului câtă vreme aceasta a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească pronunțată într-un proces în care debitorul a fost parte, hotărâre care, de altfel, i-a și fost comunicată. Debitorul nu s-ar putea considera surprins de începerea executării silite împotriva sa, și de înființarea în cadrul acesteia a măsurii popririi asupra conturilor sale. Potrivit dispozițiilor art. 622 alin.1 Noul C.pr.civ., este cel care trebuie să aibă inițiativa executării voluntare a obligației stabilite în sarcina sa printr-un titlu executoriu.
În sensul executării obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești este și jurisprudența CEDO. Astfel, începând cu cauza Hornsby contra Greciei, Curtea a decis că dreptul de acces la justiție protejează și punerea în executare a hotărârilor definitive, care într-un stat care respectă preeminența dreptului nu pot rămâne fără efect în defavoarea unei părți, în caz contrar, accesul la justiție fiind iluzoriu.
Pe cale de consecință, s-a decis că executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp. În cauza Ș. împotriva României, Curtea a subliniat că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție, și că dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți.
Susținerea contestatorului în sensul că nu cunoaște modalitatea în care a fost atribuit contractul de executare silită către B. D., I. ȘI CRAFCENCO excede obiectului contestației la executare și nu constituie un motiv care să conducă la anularea actelor de executare.
În ceea ce privește debitul principal care a făcut obiectul executării silite, instanța reține că prin titlul executoriu a fost stabilită obligația solidară de plată a debitului în sarcina debitorilor. În conformitate cu dispozițiile art. 1041 C.civil vechi, în vigoare la data pronunțării titlurilor executorii, ,, Obligatia solidara nu se prezuma, trebuie sa fie stipulata expres; aceasta regula nu inceteaza decat numai cand obligatia solidara are loc de drept, in virtutea legii”.
Art. 1042 prevede faptul că ,,Creditorul unei obligatii solidare se poate adresa la acela care va voi dintre debitori, fara ca debitorul sa poata opune beneficiul de diviziune”.
Art. 1043 dispune că ,,Actiunea intentata contra unuia din debitori nu opreste pe creditor de a exercita asemenea actiune si in contra celorlalti debitori”.
În conformitate cu art. 1053 C.civil, ,, Codebitorul solidar care a platit debitul in totalitate nu poate solicita de la ceilalti decat numai de la fiecare partea”.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă faptul că, având în vedere că în sarcina codebitorilor a fost instituită în mod expres prin titlul executoriu o răspundere solidară, creditorul are dreptul de a solicita de la oricare dintre codebitorii solidari plata întregului debit, fără ca acel debitor urmărit să îi poată opune beneficiul de diviziune sau de discuțiune, iar în cazul în care unul dintre codebitorii solidari a achitat debitul, acesta are dreptul de a se regresa împotriva celorlalți codebitori.
Prin urmare, în mod legal au fost efectuate acte de executare împotriva contestatorului în vederea recuperării întregului debit, întrucât are calitatea de codebitor solidar.
Cheltuielile de executare sunt în sarcina debitorului, în conformitate cu dispozițiile art. 669 NCPC, care prevede faptul că ,, Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar”. În mod legal, executorul judecătoresc a calculat cuantumul total al cheltuielilor de executare aferente debitului urmărit.
În ceea ce privește susținerea în sensul că debitorii din dosarul de executare nu au fost citați pentru ședința în care s-a pronunțat încuviințarea executării silite, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 665, alin.2 NCPC, în forma în vigoare la data încuviințării executării silite, ,, Cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de instanță în termen de maximum 7 zile de la înregistrarea acesteia la judecătorie, prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților”.
Instanța reține totodată că prin împuternicirea nr. 273/10.09.2013, domnul consilier juridic R. G.-C. a fost împuternicit în mod legal de către creditoare să formuleze cererea de executare silită.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, având în vedere legalitatea și temeinicia actelor de executare contestate, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Instanța va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare, formulată de contestatorul M. I., cu domiciliul în București, .. 7, ., ., în contradictoriu cu intimata ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE, cu sediul în București, ., sector 1, ca neîntemeiată.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, cerere de apel care se
depune la Judecătoria Sectorului 4 București
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. R.-M. N. A.-M.
Red./Dact. Jud. M.M.R.. / 4 ex./ 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1884/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1871/2015. Judecătoria... → |
|---|
