Contestaţie la executare. Sentința nr. 9640/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9640/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 16-07-2015 în dosarul nr. 9640/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.9640
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.07.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: F. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află soluționarea cererii privind pe contestatoarea M. G. S. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatoarea personal, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-a depus de către contestatoare răspuns la întâmpinare, după care:
Se procedează la legitimarea contestatoarei conform cărții de identitate prezentată.
Față de dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, instanța se declară competentă general, material și teritorial să judece pricina având în vedere prevederile art.650 alin.1 rap.la art.713 Cod pr.civ.
În temeiul art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 30 de zile.
Instanța califică excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare ca fiind o apărare de fond urmând să fie analizată ca atare.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Contestatoarea solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța în temeiul art. 258 raportat la art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că este pertinentă, concludentă în soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Contestatoarea personal, solicită admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată.
În temeiul dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, instanța constatând că au fost lămurite toate aspectele de fapt și de drept, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.04.2015, contestatoarea M. C. S. a solicitat în contradictoriu cu intimate C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, anularea actelor de executare din dosarul nr. 4297/a/2014 al B. B. C. și M. A. M., procesului verbal de contravenție și suspendarea executării silite.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a intervenit prescripția executării silite, împlinindu-se termenul de 3 ani prevăzut de Codul civil ce a început să curgă din 14.11.2011 anterior începerii executării silite și că și-a îndeplinit obligația de plată prevăzută în procesul verbal încă din 28.11.2011, conform chitanței depuse la dosar.
A mai arătat că procesul verbal este nul pentru lipsa semnăturii și că, pe lângă faptul că a achitat amenda în 2011, acum i se solicită și plata tarifului de despăgubire ceea ce este un abuz grosolan din partea intimatei.
De asemenea, a mai arătat că tariful de despăgubire este o taxă ilegală care nu mai este de actualitate și trebuie anulat întrucât conform prevederilor art. 1 alin. 2 din Legea 144/2012 nu se mai aplică tariful de despăgubire în cazul contravenției constând în circularea pe drumurile publice fără plata rovinietei.
În dovedirea cererii ce a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001 și art. 711 C.proc.civ., contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu 70 lei.
Instanța, manifestându-și rolul activ a pus în vedere contestatoarei dacă înțelege să formuleze plângere contravențională, iar aceasta prin cererea depusă (f. 11) a arătat că nu înțelege să formuleze plângere contravențională.
Intimata a depus întâmpinare (f. 31) prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare și a solicitat și respingerea cererii ca neîntemeiată arătând că motivele invocate de contestatoare referitoare la aspectele de netemeinicie și nelegalitate ale procesului verbal puteau fi invocate doar în cadrul unei plângeri contravenționale, ele neputând fi susținute în cadrul unei contestații la executare întrucât art. 712 alin. 2 C.proc.civ. interzice o asemenea cerere.
Pe fondul cauzei, a arătat procesul verbal a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Comunicarea procesului verbal s-a efectuat conform dispozițiilor art. 27 din OG 2/2001 prin poștă în data de 25.11.2011, operațiune confirmată de către destinatar.
A mai arătat că dispozițiile art. II din Legea 144/2012 nu se aplică în speța de față întrucât legiuitorul a prevăzut că "tarifele de despăgubire prevăzute de OG 15/2002 aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează". Or, s-a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG 15/2002 și care au contestat în instanță tarifele de despăgubire.
Contestatoarea nu a formulat plângere contravențională și că nu se poate discuta de aplicarea unei legi contravenționale mai favorabile întrucât este vorba despre o executare silită unei creanțe rezultată dintr-un proces verbal întocmit anterior Legii 144/2012 ce nu a fost contestat în instanță.
În privința semnăturii electronice a agentului constatator din procesul verbal, s-a arătat că acest aspect putea fi invocat doar în cadrul plângerii contravenționale, neputând fi analizat în cadrul contestației la executare ca urmare a prevederilor imperative ale art. 712 alin. 2 C.proc.civ.
De asemenea, s-a arătat că nu a intervenit prescripția executării silite întrucât cererea de executare silită a fost depusă anterior împlinirii termenului de 3 ani ce a început să curgă de la împlinirea termenului de 15 zile în care se putea formula plângere contravențională, aceste din urmă termen calculându-se de la data comunicării procesului verbal, 25.11.2011.
Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare prin care a reluat apărările din contestație.
A fost atașat dosarul de executare silită nr. 4297/a/2014 al B. B. C. și M. A. M..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/14.11.2011 întocmit de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri din România, contravenienta M. S. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 125 lei și i s-a aplicat un tarif de despăgubire în cuantum de 28 euro pentru că a circulat cu autovehicul cu numărul de înmatriculare_ pe drumurile publice fără plata rovinietei.
Procesul verbal a fost comunicat în conformitate cu dispozițiile art. 27 din OG 2/2001 prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 25.11.2011, contestatoarea semnând dovada de primire (f.20).
La data de 28.11.2011, contravenienta a achitat doar amenda de 125 lei, fără a achita și tariful de despăgubire, iar, împotriva procesului verbal nu a formulat plângere în termenul prevăzut de lege de 15 zile de la comunicarea procesului verbal.
Ulterior, la data de 23.09.2014, creditoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri din România a formulat cerere de punere în executare a procesului verbal sub aspectul tarifului de despăgubire, formându-se dosarul de executare nr. 4297/a/2014 al B. B. C. și M. A. M..
Analizând motivele contestației la executare referitoare la semnătura electronică a agentului constatator din cadrul procesului verbal și excepția inadmisibilității formulării contestației la executare ce a fost calificată de către instanță ca o apărare de fond, instanța reține că pe calea contestației la executare silită nu se pot admite apărări ce privesc titlul executoriu, ci numai acele apărări ce vizează strict legalitatea actelor de executare silită contestate.
Contestația la executarea este o cale specială oferită de lege debitorului sau persoanelor interesate sau vătămate prin executare pentru a obține anularea actelor de executare întocmite cu nerespectarea dispozițiilor legale ori chiar a executării silite însăși.
Apărările de fond sunt admisibile în cadrul contestației la executare doar dacă titlul executoriu pus în executare este reprezentat de un înscris care nu este o hotărâre a unui organ de jurisdicție lato sensu, iar pentru contestarea acelui titlu executoriu nu se prevede nicio altă cale de atac.
Or, titlul executoriu nu poate face obiectul analizei in cadrul contestației la executare, ci doar in cadrul plângerii contravenționale, plângere care nu a fost formulata de către contestatoare.
Astfel, motivul legat de lipsa semnăturii olografe a agentului constatator nu poate fi luat în considerare ca motiv de anulare a formelor de executare, ci ar fi putut fi susținut în cadrul unei plângeri contravenționale pe care contestatoarea nu a formulat-o. Mai mult decât atât, se poate observa că aceasta a și achitat amenda aplicată prin procesul verbal la 3 zile de la data comunicării procesului verbal prin poștă.
Instanța reține că potrivit art. 712 alin. 2 C.proc.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de către o instanță judecătorească se pot invoca în contestația la executare motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Se reține că în speța de față, titlul executoriu este reprezentat de procesul verbal de contravenție împotriva căruia exista o cale de atac prevăzută de OG 2/2001, respectiv plângere împotriva procesului verbal de contravenție de care contestatoarea nu a înțeles să se folosească, fiind inadmisibilă formularea unor apărări împotriva procesului verbal de contravenție în cadrul contestației la executare.
Analizând motivul de anulare a actelor de executare constând în intervenirea prescripției executării tarifului de despăgubire instanța în consideră neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Se reține că potrivit art. 705 C.proc.civ., dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită.
În cauza de față, creanța pusă în executare rezultă dintr-un proces verbal de contravenție încheiat la 14.11.2011, comunicat contestatoarei ce a semnat dovada de primire la 25.11.2011, astfel că procesul verbal a devenit titlu executoriu la expirarea termenului de 15 zile calculat de la data comunicării acestuia în care se putea formula plângere contravențională.
Așadar, la data de 12.12.2011 (momentul împlinirii termenului de 15 zile) a devenit procesul verbal titlu executoriu, iar de la această dată a început să curgă termenul de 3 ani, termen privind prescripția executării silite ce urma să se împlinească la 12.12.2014.
Însă, se poate observa că creditoarea a formulat cererea de executare în interiorul termenului de 3 ani, respectiv la 23.09.2014, ocazie cu care a avut loc întreruperea termenului de prescripție.
Astfel, potrivit art. 708 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ., termenul de prescripție se întrerupe pe data depunerii cererii de executare însoțittă de titlul executoriu.
Prin urmare, instanța nu va reține că s-a împlinit termenul de prescripție a executării silite întrucât cererea de executare silită a fost depusă în termenul de 3 ani.
Un ultim motiv ce trebuie analizat de către instanța este acela referitor la aplicabilitatea Legii nr. 144/2012.
Se reține că prin acest act normativ a fost eliminată obligativitatea achitării unui tarif de despăgubire în favoarea CNADR pe lângă aplicarea unei amenzii contravenționale în cazul circulării pe drumurile publice a deține rovinietă valabilă, însă acest aspect privește faptele contravenționale săvârșite după . acestui act normativ, respectiv la 27.07.2012.
Invocarea de către contestator a unui efect retroactiv a acestei legi din 2012 cu privire la o fapta contravențională săvârșită în anul 2011 nu poate fi reținută de către instanță.
Este adevărat că art. III din Legea 144/2012 prevede că tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”, însă această teză nu se regăsește în speța de față întrucât procesul verbal nu a fost contestat anterior intrării în vigoare a acestei legi și nici măcar după această dată.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 711 C.proc.civ., instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
Întrucât suspendarea executării silite nu s-ar fi putut dispune decât până la soluționarea în fond a prezentei contestații la executare, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 718 al. 1 C.pr.civ., instanța va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea M. G. S. cu domiciliul în București, Calea Văcărești, nr.338, ., . în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România CNADR cu sediul în București, ..401A, sector 6, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Cu apel în 10 zile de la comunicare ce se depune la Judecătoria sector 4.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. V. B. A.
Red. VF/dact.A.B./4ex/ 2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 8163/2015. Judecătoria SECTORUL... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8159/2015. Judecătoria... → |
|---|
