Contestaţie la executare. Sentința nr. 3376/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3376/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 3376/2015
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3376
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. F.
GREFIER: S. O. A.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, în contradictoriu cu intimații I. V. și V. V., având ca obiect contestație la executare - suspendarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații, prin avocat I. I. M., cu delegație la dosar, lipsă fiind contestatoarea.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuție verificarea competenței Judecătoriei Sectorului 4 și estimarea duratei soluționării procesului.
Intimații, prin avocat, arată că este competentă Judecătoria Sectorului 4 București și estimează durata soluționării procesului la un termen.
În temeiul art. 713 alin.1 raportat la art. 650 alin. 1 C.pr.civ., astfel cum erau în vigoare la momentul sesizării instanței, instanța se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul art. 238 C.pr.civ., instanța estimează durata soluționării procesului la 90 de zile.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea probelor:
Intimații, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 258 C.pr.civ., instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind această probă ca fiind admisibilă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă pe fondul cauzei, în dezbateri:
Intimații, prin avocat, solicită respingerea contestației la executare. Arată că intimații au primit întreaga sumă de bani, reactualizată, în luna decembrie 2014. Apreciază că motivele contestației la executare nu sunt valide, încercându-se inducerea în eroare a instanței. Arată că s-a respectat termenul de grație de șase luni stabilit de prevederile art. 2 din OUG 22/2002, somația fiind comunicată de executorul judecătoresc în iunie, iar sumele datorate au fost achitate la sfârșitul lunii decembrie 2014. În continuare, precizează și faptul că nu s-a făcut dovada de către contestatoare că nu dispune de fondurile necesare achitării sumelor datorate, ci chiar s-au invocat prevederile OUG 10/2014 din care reiese că timp de șase luni nu ar putea vira sumele de bani datorate. Consideră că nu sunt întemeiate aceste susțineri, întrucât contestatoarea a fost somată pentru a efectua plățile, care nu s-au făcut voluntar. Arată și că potrivit hotărârii Curții Constituționale, hotărârile se pun în executare în termen de doi ani de la pronunțare, iar hotărârea intimaților a fost pronunțată din 19.12.2008. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat, sens în care depune la dosar chitanța privind achitarea onorariului de avocat.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea pronunțării.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 03.07.2014 sub nr._, contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (în continuare ”A.N.R.P.”), în contradictoriu cu intimații I. V. și V. V., a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 1244/2014 al B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.”, solicitându-se totodată și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații.
În motivare, contestatoarea a arătat că modalitatea de plată a despăgubirilor este prevăzută de art. 18 alin. 5 din H.G. nr. 1120/2006, iar achitarea acestor compensații este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Astfel, s-a susținut că ignorarea acestor prevederi legale poate duce la crearea unor angajamente de plată fără acoperire bugetară și are drept efect acordarea despăgubirilor cu prioritate anumitor persoane, în detrimentul celor aflați la ordine.
Contestatoarea a mai invocat și nerespectarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, iar învederându-se prevederile art. 1-3 din O.G. nr. 22/2002 s-a susținut că se prevede un termen de 6 luni în interiorul căruia instituția publică este obligată să dispună toate măsurile ce se impun pentru efectuarea plăților, această fază având un conținut atipic și derogator de la dreptul comun.
Totodată, contestatoarea a invocat și prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 10/2014.
În drept, au fost invocate prevederile art. 711 C.pr.civ., Legea nr. 290/2003 și H.G. nr. 1120/2006.
La data de 05.01.2015, intimații au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată (f. 60-61).
În motivare, intimații au arătat în esență că sunt persoane în vârstă și au nevoie de această sumă de bani stabilită cu titlu de compensare a prejudiciului suferit, arătând că au efectuat toate demersurile impuse de legislație.
S-a apreciat că executorul judecătoresc a respectat dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
În urma adresei emise de instanță din oficiu, B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.” a comunicat în copie certificată dosarul de executare nr. 1244/2014.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În urma cererii creditorilor intimați I. V. și V. V., B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.” a format dosarul de executare nr. 1244/2014 pentru punerea în executare a titlului reprezentat de Hotărârea nr. 308/19.12.2008 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 și a Legii nr. 393/2006, împotriva debitoarei contestatoare A.N.R.P.
Prin această hotărâre s-a stabilit valoarea compensațiilor cuvenite intimaților, în temeiul Legii nr. 290/200, la suma totală de 257.909,24 lei.
În cadrul dosarului de executare nr. 1244/2014 s-a întocmit un raport de expertiză contabilă extrajudiciară de către expert B. F. prin care s-a procedat la actualizarea debitului cu rata inflației calculată din anul 2009 și până la data de 31.03.2014, rezultând astfel un debit actualizat în cuantum de 317.703 lei (f. 32-35).
Prin încheierea emisă la data de 11.07.2014, executorul judecătoresc a procedat la stabilirea cheltuielilor de executare în cuantum de 12.977,16 lei (f. 46), iar la data de 12.06.2014 executorul judecătoresc a emis somația de plată în temeiul art. 2 din O.G. nr. 22/2002, prin care a pus în vedere contestatoarei să ia măsurile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor rezultate din titlul executoriu (f. 55), somația de plată fiind comunicată contestatoarei la data de 18.06.2014 (f. 44).
La data de 11.07.2014, executorul judecătoresc a emis adresa de înființare a popririi asupra conturilor contestatoarei deținute la terțul poprit Direcția de Trezorerie și contabilitate Publică, până la concurența sumei de 330.680,16 lei (f. 56).
Analizând criticile contestatoarei, instanța constată faptul că Ordonanța de urgență nr. 10/2014 a intrat în vigoare la data de 14.03.2014, iar art. 2 din aceasta, astfel cum era în vigoare la momentul emiterii somației de plată și încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, stipula următoarele: ”Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006” (s.n.).
Astfel cum reiese din acest text de lege, instanța reține că suspendarea plății privea numai plățile efectuate voluntar, iar nu și cele efectuate ca urmare a executărilor silite, nefiind astfel aplicabil în prezenta cauză.
Referitor la apărările contestatoarei privind modalitatea de plată a despăgubirilor, instanța constată că, potrivit art. 18 alin. 5 lit. c din H.G. nr. 1120/2006, astfel cum erau în vigoare atât la momentul emiterii Hotărârii nr. 308/19.12.2008, dar și la momentul începerii executării silite, plata compensațiilor trebuia efectuată eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
În raport de aceste dispoziții legale, instanța constată că, deși a expirat termenul de plată, contestatoarea nu și-a îndeplinit obligația de a achita despăgubirile.
De asemenea, instanța reține faptul că aceasta avea obligația conform art. 622alin. 1 C.pr.civ. de a-și executa de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu în sarcina sa, iar faptul că aceasta avea conturile blocate ca urmare a altor executări silite și nu avea disponibil pentru plata debitului nu poate constitui un motiv de anulare a executării silite, acest aspect nefiind imputabil creditorului, ci mai degrabă contestatoarei, instituție publică care avea obligația de a-și lua toate măsurile necesare pentru a asigura plata despăgubirilor la care a fost obligată prin titluri executorii.
În ceea ce privește apărările invocate privind nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, instanța constată că art. 2 din O.G. nr. 22/2002 prevede următoarele: „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”
Potrivit art. 3 din aceeași ordonanță „în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.”
Analizând aceste texte legale, instanța apreciază că aceste dispoziții legale nu acordă în orice situație instituției publice beneficiul unui termen de grație de 6 luni pentru a-și îndeplini obligația stabilită prin titlul executoriu, ci numai în situația în care executarea nu poate începe sau continua din lipsă de fonduri. Acest termen de 6 luni a fost instituit pentru ca instituția publică, în situația în care nu deține fondurile necesare, să facă demersurile pentru a le obține și a-și executa obligația stabilită în sarcina sa.
Astfel cum rezultă din dosarul de executare, instanța reține că executorul judecătoresc a emis somația de plată în vederea respectării prevederilor O.G. nr. 22/2002, iar numai dacă debitorul înainta dovezi privind lipsa de fonduri către executorul judecătoresc s-ar fi putut pune în discuție posibilitatea acordării unui termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor.
În atare situație, nerespectarea prevederilor O.G. nr. 22/2002 nu constituie un motiv de anulare a întregii executări silite și anularea actului de executare nelegal emis s-ar fi putut pune în discuție mai degrabă ulterior momentului emiterii somației de plată sau în ceea ce privește adresa de înființare a popririi, care nu a fost contestată însă în cauza de față.
În consecință, instanța apreciază că în cauză nu pot fi reținute apărările referitoare la prevederile O.G. nr. 22/2002.
Pe cale de consecință, față de considerentele mai sus expuse și întrucât nu există nici alte motive de nelegalitate care să fie analizate din oficiu de instanță, în temeiul art. 711 alin. 1 C.pr.civ., instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
Întrucât măsura suspendării executării silite nu s-ar fi putut dispune decât până la soluționarea în fond a contestației la executare, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 718 alin. 1 C.pr.civ., instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Întrucât contestatoarea este în culpă procesuală, în temeiul art. 453 C.pr.civ., instanța o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată către intimați în cuantum de 1.500 lei, reprezentând onorariul de avocat achitat de către intimați conform chitanței nr. 74/16.12.2014 emise de av. I. I. M. (f. 78).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, în contradictoriu cu intimații I. V. și V. V., ambii cu domiciliul în București, .. 117, ., ..
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Obligă contestatoarea să plătească intimaților cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 lei (onorariu avocat).
Cu drept de apel în 10 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. F. S. O.A.
Red./Dact. Jud. M.F./5ex./
| ← Fond funciar. Hotărâre din 17-03-2015, Judecătoria SECTORUL 4... | Pretenţii. Sentința nr. 3981/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
