Contestaţie la executare. Sentința nr. 3499/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3499/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 3499/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3499
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 19.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – I. O. P.
GREFIER – D. L. E.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR în contradictoriu cu intimata R. E. A., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul Registratură, s-au atașat la dosar relațiile solicitate de la B. Asociați D. G., L. G. și M. P.. Învederează, în continuare, că prin cererea de chemare în judecată, respectiv prin întâmpinare, în temeiul art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, față de dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, procedând la verificarea competenței, la prima zi de înfățișare cu părțile legal citate, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta pricină, având în vedere că sediul executorului judecătoresc se află în sectorul 4, după care, în temeiul art. 238 Cod de procedură civilă, estimează durata de soluționare a pricinii la 40 de zile.
Instanța, în temeiul art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri și ia act că nu s-au prezentat în fața instanței pentru a solicita administrarea altor probe în afara înscrisurilor depuse la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat instanța apreciază terminată cercetarea procesului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 09.07.2014, precizată la data de 23.07.2014, contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat, în contradictoriu cu intimata R. E. A., anularea executării silite pornite de B. Asociați D. G., L. G. și M. P. în dosarul de executare nr. 963/2014, anularea raportului de expertiză contabilă din data de 10.07.2014, precum și întoarcerea executării silite.
În motivare, contestatoarea a arătat că plata despăgubirilor se face eșalonat, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație, pentru a nu provoca un dezechilibru în bugetul statului.
A învederat că sumele datorate de către stat nu pot fi plătite decât în condiții de solvabilitate, putând fi eșalonate sau limitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența CEDO.
A invocat nerespectarea de către executor a prevederilor OG nr. 22/2002, întrucât s-a dispus înființarea popririi fără a i se da posibilitatea de a achita voluntar debitul, în termenul de 6 luni prevăzut de lege.
Contestatoarea a mai arătat că, odată cu . OUG nr. 10/2014, creanța nu mai este exigibilă, plata debitelor fiind suspendată pe o perioadă de 6 luni.
A susținut că în mod eronat executorul a actualizat despăgubirile pentru perioada aprilie 2009 – mai 2014, fiind încălcate prevederile art. 18 alin. 6 din HG nr. 1120/2006.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 711 și urm. Cod de procedură civilă, Legea nr. 290/2003, HG nr. 1120/2006.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, întrucât jurisprudența CEDO a statuat că statul nu poate invoca lipsa fondurilor pentru a justifica neexecutarea unei hotărâri judecătorești, în caz contrar fiind încălcat art. 6 din Convenție.
A arătat că în mod legal a fost actualizată cu rata inflației suma datorată, în condițiile în care titlul executoriu a fost emis în anul 2008, iar debitoarea nu a efectuat plata, conform eșalonărilor prevăzute de lege.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Au fost atașate actele din dosarul de executare nr. 963/2014 al B. Asociați D. G., L. G. și M. P..
Analizând materialul probator administrat, instanța următoarele:
La data de 09.03.2014 creditoarea a solicitat B. Asociați D. G., L. G. și M. P. începerea executării silite împotriva contestatoarei, în baza titlului executoriu reprezentat de Hotărârea nr. 126/13.02.2009, emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin care s-a acordat creditoarei suma de 522.344,86 lei cu titlu de despăgubiri.
Referitor la capătul de cerere prin care se solicită anularea întregii executări silite, se constată că nu se formulează nici o critică efectivă, susținerile contestatoarei privind lipsa fondurilor neputându-se constitui într-un temei pentru desființarea executării.
Instanța apreciază că sunt aplicabile prevederile OG nr. 22/2002, întrucât ne aflăm în prezența unei creanțe stabilite prin titlu executoriu în sarcina unei instituții publice.
În conformitate cu art. 2 din acest act normativ, creditorul va comunica debitorului o somație, iar în cazul în care plata nu se face din cauza lipsei fondurilor, debitorul are la dispoziție un termen de 6 luni pentru a-și îndeplini obligația, termen care curge de la data primirii somației.
Se constată că executorul îndeplinit obligația prevăzută mai sus, comunicând debitoarei somația, în condițiile cerute de lege, la data de 25.06.2014 (fila 77). Mai mult, în cuprinsul somației a fost inserat faptul că sunt incidente dispozițiile legale mai sus menționate.
Întrucât debitoarea nu a comunicat executorului situația fondurilor de care dispune, în mod legal executarea a continuat potrivit dreptului comun, prin emiterea adresei de înființare a popririi la data de 10.07.2014.
Dispozițiile OG nr. 22/2002 nu instituie un termen de grație în favoarea debitorilor, ci permit amânarea plății în situația în care nu există fondurile necesare, împrejurare care trebuie însă adusă la cunoștința executorului.
În consecință, instanța consideră că executorul judecătoresc a respectat întocmai dispozițiile legale invocate de contestatoare.
Referitor la modalitatea de actualizare a debitului, instanța ia act că, prin decizia nr. XXI/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că, în ipoteza în care validarea hotărârii comisiei județene se realizează cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 și 8 din Legea nr. 9/1998, va trebui ca întreaga sumă să fie reactualizată în raport cu indicele de creștere a prețurilor, iar nu doar pentru cea de-a doua tranșă, de 60%, astfel ca persoanele îndreptățite la măsurile compensatorii să nu fie prejudiciate.
S-a mai arătat că o integrală despăgubire a creditorilor se poate realiza numai prin actualizarea sumei de la data când despăgubirile au fost stabilite prin hotărârea comisiei județene/municipiului București, atâta timp cât întârzierea validării de către A.N.R.P. nu este imputabilă beneficiarilor.
Deși decizia instanței supreme are în vedere despăgubirile stabilite în temeiul Legii nr. 9/1998, principiul enunțat este valabil și cu privire la despăgubirile acordate în temeiul Legii nr. 290/2003, ambele legi fiind acte normative de reparare a prejudiciilor suferite de cetățenii români ale căror bunuri se aflau pe teritorii care nu mai aparțin Statului Român. De asemenea, principiul reparării integrale trebuie aplicat și atunci când autoritatea publică nu își îndeplinește obligația de plată a debitului, conform eșalonărilor prevăzute de lege, cum este cazul în prezentul litigiu.
În consecință, instanța apreciază că în mod corect expertul contabil B. F., desemnat de executor, a actualizat debitul începând cu data de 13.04.2009, stabilită prin adăugarea termenului de 60 zile la data emiterii Hotărârii nr. 126/13.02.2009, emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. Expertul s-a conformat celor decise de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia menționată, decizie pe care, de altfel, a invocat-o în cuprinsul raportului de expertiză.
În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor OUG nr. 10/2014, instanța constată că, potrivit art. 2 din acest act normativ, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor de aplicare a Legii nr. 290/2003 a fost suspendată până la data de 31.12.2014.
Se observă că legiuitorul a instituit un impediment temporar la executare, consecința fiind că, în perioada 19.07.2014 – 31.12.2014, executorii judecătorești nu mai pot emite acte de executare.
Însă, acest impediment nu afectează în nici un fel valabilitatea actelor de executare emise anterior datei de 19.07.2014, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 112/2014, prin care a fost aprobată cu modificări OUG nr. 10/2014.
Cum actele de executare contestate au fost emise până la data intrării în vigoare a actului normativ respectiv, acesta nu are incidență în cauza de față.
Pentru cele arătate, în temeiul art. 711 Cod procedură civilă, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare precizată formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, în contradictoriu cu intimata R. E. A., cu domiciliul ales la Cabinet de avocat B. Sașa, cu sediul în Oltenița, ., ., ., județul Călărași, ca neîntemeiată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red.jud.I.P./Dact.D.E./4ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3525/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 27/2015. Judecătoria... → |
|---|
