Contestaţie la executare. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 23-10-2015 în dosarul nr. 13006/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 23.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - N.-M. C.-S.
GREFIER - E. C. B.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - DIRECȚIA JURIDICĂ ȘI DE CONTECIOS și pe intimatul S. Ș., având ca obiect contestație la executare - suspendarea executării silite.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 23.10.2015, având nevoie de timp pentru a delibera.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.07.2015 pe rolul Judecătoriei sector 4 București, sub nr._, declinată de la Judecătoria Sector 3 București conform sentinței nr. 1040/30.01.2015 pronunțată în dosarul nr._/301/2014, contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) a chemat în judecată pe intimatul S. Ș., solicitând anularea actelor de executare silită din dosarul nr. 561/2012, anularea încheierii din 19.12.2013 emisă de B. Copuzeanu F. T. în acel dosar de executare, anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Sector 2 București, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 2242R pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivare contestatoarea a învederat că a fost înștiințată printr-o somație cu privire la obligația de a achita suma de 88.234,34 lei în temeiul hotărârii nr. 2436 din 1.10.2013 emisă de Instituția Prefectului județului Tulcea pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și suma de_,21 lei, cheltuieli de judecată, și că executarea silită din acel dosar de executare s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 9/1998 coroborate cu dispozițiile art. 35 ind. 1 alin. 2 din HG nr. 753/1998 deoarece hotărârea nr. 2436 nu a fost validată de ANRP. De asemenea, a susținut că plata voluntară a despăgubirilor a fost suspendată pe o perioadă de 6 luni conform OUG nr. 10/2014 iar onorariul de avocat în cuantum de 5000 lei inclus în cheltuielile de executare este nepotrivit de mare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 650 alin. 1 și 2, art. 700, art. 711 și urm. C.p.c, Legea nr. 9/1998, HG nr. 1277/2007, OG nr. 22/2002, OUG nr. 80/2013.
În dovedire contestatoarea a depus copia hotărârii nr. 2436/1.10.2010 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003 din cadrul Instituției Prefectului Județului Tulcea, copia deciziei civile nr. 2242R/26.09.2013 pronunțată de Tribunalul București, copia încheierii din 19.12.2013 pronunțată de Judecătoria sector 4 București, copia procesului verbal privind cheltuielile de executare din 21.05.2014 și copia adresei de înștiințare privind poprirea înființată asupra conturilor contestatoarei.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu art. 30 alin. 1 din OUG nr. 80/2013.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare intimatul a susținut că hotărârea nr. 2436 a fost emisă în anul 2010 iar durata acordării acestor despăgubiri a devenit excesivă prin raportare la decizia nr. XXI din 19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secțiile Unite în dosarul nr. 38/2006. În opinia sa hotărârea nr. 2436 cuprinde o creanță certă, lichidă și exigibilă astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 662 C.p.c. Intimatul a mai susținut că decizia nr. 2242/2013 și încheierea Judecătoriei sector 4 București din 19.12.2013 sunt anterioare intrării în vigoare a OUG nr. 10/2014 motiv pentru care dispozițiile acelui act normativ nu pot fi avute în vedere în analiza legalității actelor de executare. În ceea ce privește onorariul avocatului, intimatul a învederat că avocatul a efectuat o activitate cel puțin egală cu cea desfășurată de executor, pe lângă diligențele depuse la executor acesta susținând și recursul promovat împotriva încheierii din 7.02.2013 pronunțată de Judecătoria sector 2 București prin care se respinsese cererea de încuviințare a executării silite.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205, art. 719 alin. 3 C.p.c.
În dovedire intimatul a solicitat proba cu înscrisuri.
La data de 2.12.2014, înainte de a se declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 4 București, au fost depuse la dosar copiile actelor de executare din dosarul nr. 561/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Copuzeanu F. T..
La termenul din 21.10.2015 s-a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând înscrisurile depuse de părți și copiile actelor de executare înaintate de executor, instanța reține că dosarul de executare nr. 561/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Copuzeanu F. T. a avut ca obiect o executare silită prin poprire pornită de intimatul S. Ș., prin avocat, M. D. A., împotriva contestatoarei în temeiul hotărârii nr. 2436 din 1.10.2010 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003 din cadrul Instituției Prefectului Județului Tulcea prin care s-au stabilit compensații în valoare de 84.632,55 lei. Executarea silită a fost încuviințată prin decizia nr. 2242R/26.09.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V a Civilă în dosarul nr._ prin care s-a admis recursul promovat de intimat împotriva încheierii din 7.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București și de Judecătoria sector 4 București prin încheierea din 19.12.2013 pronunțată în dosarul nr._/4/2013 iar la data de 21.05.2014 executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare în cuantum total de 12.892,21 lei din care 7520,21 lei, onorariul executorului judecătoresc, 5000 lei, onorariul de avocat, iar 372 lei, alte cheltuieli de executare și a înființat o poprire la terțul poprit Trezoreria Mun. București. Conform extrasului depus în copie de intimat (fila 9 din dosar), la data de 18.12.2014 terțul poprit a virat suma pentru care s-au efectuat actele de executare.
Analizând pe rând motivele de nelegalitate a actelor de executare invocate de contestatoare instanța reține că A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a aflat de existența hotărârii nr. 2436/1.10.2010 emisă de Instituția Prefectului Tulcea, Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003 cel mai târziu la data de 21.05.2014 când i s-a comunicat o copie a acesteia de către Biroul Executorului Judecătoresc Copuzeanu F. T. conform procesului verbal existent în copie la fila 54 în dosarul Judecătoriei Sector 3 București atașat prezentului dosar astfel încât până în prezent a fost timp suficient pentru ca aceasta să solicite instituției care a emis hotărârea respectivă întreaga documentație necesară pentru a se pronunța asupra validării sau invalidării acelei hotărâri în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 9/1998. Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 9/1998, în forma de la data emiterii hotărârii nr. 2436/2010 în baza căreia a început executarea silită contestată de ANRP, „Comisiile județene și a municipiului București primesc, verifică și rezolvă cererile de acordare a compensațiilor. Hotărârile privind acordarea compensațiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor. Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei și se comunică comisiei centrale, spre validare, precum și solicitantului” iar potrivit art. 7 alin. 3 din același act normativ, „În termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului București, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate. Hotărârea comisiei centrale se comunică solicitanților și direcțiilor generale ale finanțelor publice”.
Întrucât invocarea lipsei caracterului executoriu al hotărârii nr. 2436/2010 emisă de Instituția Prefectului Tulcea pentru inexistența unei decizii de validare emise de ANRP cu privire la acea hotărâre echivalează cu invocarea propriei culpe în ceea ce privește eventuala nerespectare de către ANRP a procedurii prevăzute de Legea nr. 9/1998, respectiv a obligației de a proceda la analizarea hotărârii respective în decurs de 60 de zile, iar ANRP a aluat cunoștință de hotărârea menționată anterior cel mai târziu în mai 2014, așadar, în urmă cu aproximativ 1 an și jumătate, timp în care nu a făcut demersuri pentru a emite o decizie de validare sau de invalidare, instanța reține că nu se justifică anularea actelor de executare pentru un astfel de motiv.
Legea nr. 9/1998 consacră dreptul persoanelor prejudiciate de a primi de la statul român o compensație pentru prejudiciul încercat de acestea în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria din 1940 iar hotărârea Comisiei Județene a Instituției Prefectului Tulcea constituie o recunoaștere din partea acelei autorități a statului român a dreptului intimatului S. Ș. de a primi compensații în cuantum de 84.632,55 lei. Pe de altă parte, prin decizia nr. 2242R/26.09.2013 pronunțată de Tribunalul București, definitivă și irevocabilă, s-a stabilit că hotărârea nr. 2436/2010 este titlu executoriu și constată o creanță certă, lichidă și exigibilă astfel încât să poată fi adusă la îndeplinire prin executare silită. Hotărârea respectivă constituie o altă recunoaștere a dreptului intimatului de a primi de la statul român compensațiile al căror cuantum a fost determinat prin hotărârea nr. 2436/2010, direct în baza acelei hotărâri.
Desființarea actelor de executare pentru inexistența unei decizii a contestatoarei de validare a hotărârii nr. 2436/2010 în condițiile în care cererea pentru despăgubiri a fost formulată de intimat la data de 7.04.2006, astfel cum rezultă din preambulul hotărârii, art. 7 din Legea nr. 9/1998, reglementează un termen de 6 luni pentru soluționarea cererii de către Comisia Județeană și un termen de 60 de zile pentru validarea sau invalidarea deciziei de către ANRP, hotărârea pusă în executare datează din 2010 iar decizia Tribunalului București recunoaște caracterul de titlu executoriu al hotărârii respective cu caracter irevocabil ar conduce la consecințe inechitabile pentru intimat, respectiv la punerea acestuia în imposibilitatea de a-și valorifica dreptul la compensații deși au trecut 9 ani de la data depunerii cererii pentru despăgubiri și 5 ani de la data emiterii hotărârii prin care i se recunoaște dreptul la compensații.
Pentru considerentele expuse, instanța reține că primul motiv de pretinsă nelegalitate a actelor de executare nu este întemeiat.
Referitor la pretinsa incidență a dispozițiilor OUG nr. 10/2014, instanța reține că în temeiul acelui act normativ plata despăgubirilor a fost suspendată în perioada 14.03._14 fără a se face vreo mențiune expresă cu privire la executările silite deja începute și fără a se face distincție între titlurile executorii în raport de data emiterii acestora. În condițiile în care hotărârea pusă în executare în dosarul nr. 561/2012 a fost emisă în anul 2010, instanța reține că aplicarea dispozițiilor OUG nr. 10/2014 în cazul intimatului din prezenta cauză ar afecta dreptul acestuia la compensații în însăși substanța sa deoarece ar prelungi excesiv durata procedurii la finalul cărora acesta ar putea încasa compensațiile stabilite în favoarea sa.
În cauza Saggio contra Italiei, Curtea a stabilit că, în principiu, un sistem de suspendare temporară a plății creanțelor unei întreprinderi comerciale în criză, autorizată să continue activitatea sa productivă în interesul economiei naționale, nu este criticabilă în sine, având în vedere marja de apreciere autorizată de alineatul al doilea al art. 1 [al Protocolului nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale]. Totuși, un astfel de sistem implică riscul de a impune creditorilor o sarcină excesivă în ceea ce privește posibilitatea de a recupera bunurile lor și trebuie deci prevăzute anumite garanții de procedură pentru a veghea ca această aplicare a sistemului și a incidenței sale asupra dreptului de proprietate al particularilor să nu fie nici arbitrare, nici imprevizibile".
Având în vedere durata mare a procedurii referitoare la compensații în condițiile în care cererea a fost depusă la autoritatea publică încă din anul 2006, instanța reține că nu se justifică anularea actelor de executare din dosarul nr. 561/2012 deși poprirea și procesul verbal referitor la cheltuielile de executare au fost emise în mai 2014, așadar, în perioada de suspendare instituită de OUG nr. 10/2014.
Referitor la cheltuielile de executare, instanța reține că în procesul verbal de stabilire a cheltuielilor din 21.05.2014 a fost inclusă suma de 5000 lei cu titlul de onorariu de avocat, menționându-se că această sumă este evidențiată în factura fiscală nr. 71/7.09.2012, deși în dosarul de executare, a cărui copie a fost înaintată de executor Judecătoriei sector 3 București, nu se regăsește copia acelei facturi și nici copia vreunui înscris care să ateste achitarea efectivă a onorariului respectiv de către intimat avocatului ce i-a asigurat asistență juridică cu ocazia executării în baza contractului . nr._/2012. Menționarea onorariului respectiv în contractul a cărui copie se află în dosarul de executare nu este suficientă pentru includerea sumei respective în categoria cheltuielilor de executare câtă vreme contractul atestă numai obligația intimatului de a plăti avocatului onorariul respetciv nu și achitarea efectivă a onorariului iar potrivit art. 371 ind. 7 alin. 3 C.p.c., sumele ce urmează să fie plătite cu titlul de cheltuieli de executare se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.
În consecință, constatând că în mod greșit a fost inclusă în categoria cheltuielilor de executare suma de 5000 lei cu titlul de onorariu de avocat în condițiile în care la dosar nu a fost depusă dovada plății sumei respective de către intimat, în temeiul art. 399 și urm. C.p.c, instanța va admite în parte contestația și va anula în parte actele de executare în sensul înlăturării sumei de 5000 lei, onorariu de avocat, din cadrul cheltuielilor de executare. Față de cele arătate anterior, vor fi respinse ca neîntemeiate celelalte motive de contestație invocate de contestatoare.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, având în vedere înscrisul depus la dosar de intimat, din care rezultă încasarea sumei pentru care s-au făcut actele de executare, instanța va respinge acest capăt de cerere ca rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - DIRECȚIA JURIDICĂ ȘI DE CONTECIOS, cu sediul în sectorul 1, București, Calea Floreasca nr. 202 și pe intimatul S. Ș., cu domiciliul în satul I., . și cu domiciliul procesual ales în sectorul 3, București, Calea Victoriei nr. 2, ., .> Anulează în parte actele de executare din dosarul nr. 561/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Copuzeanu F. T., în ceea ce privește suma de 5000 lei, onorariu de avocat, în sensul înlăturării acestei sume din cadrul cheltuielilor de executare.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare cu privire la celelalte motive invocate de contestatoare.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23.10.2015.
Președinte, Grefier,
N.-M. C.-S.E. C. B.
Red./Tehnored. Jud. N.M.C.S, Gref. E.C.B./2015/5 ex.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 23-10-2015,... | Validare poprire. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
