Contestaţie la executare. Sentința nr. 5115/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5115/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 5115/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5115
Ședința publică din data de 24 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – V. S.
Grefier – V. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în contradictoriu cu intimatul C. D., având ca obiect contestație la executare – suspendarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul, prin avocat C. M., lipsind contestatoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că B.E.J.A. D. G., L. G. și M. P. a depus o copie a dosarului de executare nr. 1349/2014, iar contestatoarea a formulat punct de vedere referitor la dispoziția instanței de a achita cheltuielile de fotocopiere.
Instanța, având în vedere că pricina se află la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, procedând la verificarea competenței, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, fiind instanța în circumscripția căreia își are sediul executorul judecătoresc, conform art. 650 alin. 1 din codul de procedură civilă (în continuare C.p.c.), înainte de declararea acestuia ca neconstituțional de către Curtea Constituțională.
Intimatul, prin apărător, având cuvântul asupra probelor, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
În temeiul art. 258 C.p.c., instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar, stabilind că acestea sunt admisibile și duc la soluționarea procesului, conform art. 255 C.p.c.
Având cuvântul pe fondul cauzei, intimatul, prin apărător, solicită respingerea contestației ca neîntemeiată
Referitor la criticile contestatoarei, intimatul, prin apărător, învederează că acestea sunt neîntemeiate și că însăși contestatoarea a ignorat prevederile Legii nr. 290/2003 și ale H.G. nr. 1120/2006 cu referire la achitarea despăgubirilor în două tranșe, și a refuzat plata creanței sale.
În ce privește solicitarea contestatoarei de anulare a raportului de expertiză prin care s-a stabilit valoarea actualizată a despăgubirilor, intimatul, prin apărător, învederează că actualizarea s-a făcut potrivit dispozițiilor art. 628 alin. 3 C.p.c. În același sens, arată că a fost efectuat raportul de expertiză contabilă prin care s-a realizat actualizarea creanței sale în funcție de rata inflației.
Concluzionând, intimatul, prin apărător, solicită respingerea contestației la executare ca neîntemeiată. Cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat în cuantum de 1.500 lei, potrivit chitanței pe care o depune în ședință publică.
Instanța, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 C.p.c., declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.08.2014 contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat în contradictoriu cu intimatul C. D. contestație la executare împotriva executării silite pornite în dosarul de executare nr. 1349/2014 al B.E.J.A. D. G., L. G. și M. P., solicitând:
anularea executării silite;
suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare;
și restabilirea situației anterioare.
În motivare, după expunerea situației de fapt privind derularea executării silite, contestatoarea a arătat, în primul rând, că modalitatea de plată adoptată de executorul judecătoresc încalcă prevederile art. 18 alin. 5 din H.G. nr. 1120/2006.
În al doilea rând, aceasta a învederat că executarea silită se desfășoară cu încălcarea O.U.G. nr. 10/2014 care a instituit o suspendare de drept a plății voluntare a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, adăugând că executorul judecătoresc a încălcat O.G. nr. 22/2002.
În drept, contestatoarea a invocat art. 711 și urm. C.p.c., Legea nr. 290/2003 și H.G. nr. 1120/2006, solicitând judecarea în lipsă.
Contestatoarea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
La data de 25.08.2014 contestatoarea a depus precizare prin care a solicitat și anularea raportului de expertiză, reluând argumentele din contestație.
Intimatul a depus întâmpinare la data de 28.01.2015 prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, arătând în esență că argumentele contestatoarei sunt nefondate.
Ca urmare a dispoziției instanței, a fost depus dosarul de executare nr. 1349/2014 (fila 48 și urm.).
Analizând lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea înregistrată la executorul judecătoresc la data de 25.04.2014 (fila 50), intimatul a solicitat executarea silită a contestatoarei în baza titlului executoriu reprezentat de Hotărârea nr. 46/28.02.2007 a Comisiei Județene Bihor pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003 (fila 53).
Debitul a fost actualizat cu rata inflației pentru perioada 2007 – 2014, ca urmare a efectuării unei expertize contabile extrajudiciare (fila 64), stabilindu-se că suma care este datorată creditorului la data de 30.04.2014 este în cuantum total de 431.685 lei.
Prin adresa din data de 05.08.2014 (fila 79) executorul a somat contestatoarea să achite debitul actualizat.
Prin adresa din 13.08.2014 (fila 81) executorul a înființat poprirea asupra conturilor contestatoarei deschise la Direcția de Trezorerie și contabilitate Publică.
Executorul judecătoresc a dispus încetarea executării silite prin încheierea din data de 03.02.2015 (fila 92), constatând că a fost executat integral debitul, alături de cheltuielile de executare.
În drept, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de argumentele invocate de părți, instanța face trimitere la dispozițiile relevante în materie din Codul de procedură civilă, în forma în vigoare la momentul începerii executării silite:
„Art. 711. (1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Art. 718. (1) Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată.”
Totodată, instanța citează dispozițiile la care face referire contestatoarea, din Hotărârea Guvernului nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003:
„Art. 18. (1) Solicitarea plății se face pe bază de cerere scrisă, adresată către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
(2) Cererea este însoțită de hotărârea comisiei județene sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, precum și o copie de pe actul de identitate și dovada deschiderii unui cont la o bancă comercială sau la Casa de Economii și Consemnațiuni - C.E.C. - S.A.; dovada se face prin documentul ștampilat emis de bancă la deschiderea contului, cu specificarea codului IBAN și a sucursalei băncii.
(3) În cazul în care există mai mulți beneficiari sau moștenitori, aceștia transmit, în afara documentelor prevăzute la alin. (2):
a) procură notarială, în original, prin care toți beneficiarii împuternicesc pe unul dintre ei sau o terță persoană să primească plata întregii sume, împreună cu dovada prevăzută la alin. (2) privind contul persoanei desemnate; sau
b) act notarial, în original sau copie legalizată (certificat de moștenitor, contract de partaj voluntar), din care rezultă cotele în care vor fi împărțite despăgubirile între beneficiari.
(4) Plata despăgubirilor bănești solicitate în baza Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, se face prin Direcția economică din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
(5) Compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
(6) Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior.”
Totodată, instanța citează dispozițiile relevante din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 110/2007:
„Art. 2. Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Art. 3. În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.”
În speță, cu privire la primul motiv al contestației, referitor la nerespectarea dispozițiilor legale privind eșalonarea plății, în ce privește dispozițiile art. 18 din H.G. nr. 1120/2006, instanța nu poate reține interpretarea contestatoarei în sensul că executarea obligației poate fi amânată nedeterminat până ce se vor aloca de instituțiile publice resursele financiare necesare pentru plata despăgubirilor.
Cu alte cuvinte, H.G. nr. 1120/2006 nu are în vedere o amânare automată în toate cazurile a obligației instituției publice de a se conforma titlului executoriu, ci numai în situația în care executarea creanței nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri.
Instanța arată că intimata a somat contestatoarea la data de 05.08.2014 pentru a executa un titlu executoriu din 2007, interval în care contestatoarea nu a făcut în niciun fel demersuri prin care să învedereze lipsa de fonduri.
În acest sens, instanța subliniază că simplele afirmații în sensul lipsei de disonibilități nu sunt suficiente pentru a dovedi acest aspect, fiind necesare înscrisuri în sprijinul acestor alegații, care să dovedească efectuarea tuturor demersurilor în vederea alocării de bani, probe pe care contestatoarea nu le-a depus, limitându-se doar la a afirma că nu există disponibil bănesc.
Cu privire la modalitatea de actualizare, instanța constată că reclamanta contestatoare s-a limitat la a preciza că modalitatea de actualizare încalcă art. 18 alin. 6 din H.G. nr. 1120/2006, fără a indica în mod concret care sunt criticile acesteia la adresa încheierii de actualizare.
În ce privește al doilea motiv al contestației, respectiv incidența O.U.G. nr. 10/2014, intrată în vigoare la 14.03.2014, instanța stabilește și acest motiv ca fiind neîntemeiat. Având în vedere că debitoarea contestatoare nu invocă alte motive de nelegalitate a executării silite în legătură cu cuantumul debitului sau al cheltuielilor de executare, instanța apreciază ca excesiv și inechitabil pentru toate părțile implicate a se anula executarea silită la un moment la care suspendarea legală a încetat și la care debitul (necontestat) s-a achitat integral, cu consecința reluării executării și a stabilirii de noi cheltuieli de executare în sarcina debitoarei.
Referitor la nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002, sus-citat, instanța stabilește din analiza acestui din urmă text legal, sus-citat, că nu rezultă o amânare automată, un termen de grație, în toate cazurile a obligației instituției publice de a se conforma titlului executoriu, ci numai în situația în care executarea creanței nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri.
În speță, instanța arată că debitoarea nu a făcut în niciun fel demersuri prin care să învedereze lipsa de fonduri. Pentru a beneficia de aceste dispoziții, contestatoarea trebuia să facă dovada întreprinderii de demersuri în vederea obținerii fondurilor necesare achitării obligațiilor sale, nerăspunzând în niciun fel somației emise de executorul judecătoresc conform art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
Față de cele ce preced, stabilind argumentele contestatoarei ca fiind nefondate, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
Referitor la suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, având în vedere faptul că va fi soluționat capătul de cerere privind contestația la executare, instanța va respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de intimată, instanța face trimitere la dispozițiile art. 453 alin. 1 C.p.c., conform căruia partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Constatând culpa procesuală a contestatoarei, instanța va obliga contestatoarea la plata către intimat a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr. 10/20.01.2015 (fila 94).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, Sector 1, în contradictoriu cu intimatul C. D., cu domiciliul în București, Sector 2, ., ., .> Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Obligă contestatoarea la plata către intimat a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, cerere de apel care se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. S. V. V.
Red. Tehnored. V.S./V.V./4 Ex./2 Ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3710/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Întoarcere executare. Sentința nr. 5110/2015. Judecătoria... → |
|---|
