Contestaţie la executare. Sentința nr. 3724/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3724/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 3724/2015
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3724
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. F.
GREFIER: S. O. A.
Pe rol, pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatoarea P. A. E., în contradictoriu cu intimatul C. DE A. B. GIIA, având ca obiect contestație la executare - suspendarea executării silite.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18.03.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la 25.03.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.06.2014 sub nr._, astfel cum a fost precizată la data de 09.12.2014 (f. 9), contestatoarea P. A. E., în contradictoriu cu intimatul C. DE A. B. GIIA, a formulat contestație la executare împotriva executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 208/2013 al B.E.J. ”Maximum”, solicitând anularea formelor de executare și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
În motivare, contestatoarea a susținut în esență că a achitat jumătate din suma de bani, iar totodată a introdus și acțiune prin care a solicitat anularea contractului de asistență juridică.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711-721 C.pr.civ.
La data de 12.01.2015, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București și inadmisibilitatea contestației la executare, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației.
În motivare, în ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale a instanței, intimatul a învederat prevederile art. 713 C.pr.civ. și art. 650 alin. 1 C.pr.civ. (în forma în vigoare la momentul introducerii contestației) a invocat în esență că Judecătoria B. V. este competentă a soluționa contestația la executare.
Pe fondul cauzei, a învederat în esență prevederile art. 31 alin. 3 din Legea nr. 51/1995 și art. 124 și 129 din Statutul profesiei de avocat, precizând și că afirmațiile contestatoarei sunt nereale.
Analizând actele dosarului, instanța apreciază excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
În urma cererii creditorului intimat C. DE A. B. GIIA, la data de 30.05.2013 B.E.J. ”Maximum” a format dosarul de executare nr. 208/2013 pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de contractul de asistență juridică nr._/2011, împotriva debitoarei P. A.-E..
În aplicarea dispozițiilor art. 711 alin. 1 C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
La verificarea competentei sale, instanța urmează să se raporteze la prevederile art. 713 alin. 1 C.pr.civ., care stabilesc competența soluționării contestației la executare în favoarea instanței de executare.
Totodată, în ceea ce privește competența teritorială raportată la ”instanța de executare”, în cauza de față instanța reține că sub acest aspect verificarea competenței trebuie efectuată în raport de dispozițiile art. 650 alin. 1 C.pr.civ., astfel cum acestea erau în vigoare la declanșării procedurii de executare silită.
Astfel, deși prin decizia Curții Constituționale nr. 348/2014, publicată în Monitorul Oficial al României - partea I, nr. 529 din data de 16 iulie 2014, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 650 alin. 1 C.pr.civ., totuși instanța constată că, în raport de prevederile art. 147 alin. 4 din Constituția României (care stipulează că deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor), această decizie nu poate produce efecte pentru executările silite începute anterior publicării acesteia în Monitorul Oficial, cu excepția litigiului în care a fost invocată.
Potrivit art. 650 alin. 1 C.pr.civ., astfel cum era în vigoare la momentul sesizării executorului judecătoresc, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar conform alin. 2 al aceluiași articol, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
În cauză, instanța reține că, la momentul deschiderii dosarului de executare și declanșării procedurii de executare silită, executorul judecătoresc își avea sediul profesional în B. V., astfel cum reiese din mențiunea aflată pe încheierea de deschidere a dosarului de executare.
În aceste condiții și având în vedere și că Judecătoria B. V. a încuviințat executarea silită la data de 12.06.2014 prin toate formele de executare (f. 67), instanța apreciază că Judecătoria B. V., în circumscripția căreia se afla biroul executorului judecătoresc la momentul începerii executării silite, a devenit instanța de executare și îi aparține competența de soluționare a prezentei contestații la executare.
Sub acest aspect, instanța apreciază astfel că momentul determinant în stabilirea competenței instanței de executare îl reprezintă data sesizării executorului cu cererea de executare silită și trebuie păstrat principiul esențial al unicității instanței de executare, aceeași instanță fiind competentă să încuviințeze executarea silită și să soluționeze orice alt incident în legătură cu aceasta.
Chiar dacă și Judecătoria Sectorului 4 București a emis încheierea de încuviințare a executării silite imobiliare conform art. 819 C.pr.civ., instanța apreciază că aceasta nu este de natură să atragă competența de soluționare a prezentei contestației la executare, întrucât din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 713 alin. 2 teza II C.pr.civ. rezultă că judecătoria de la locul situării imobilului devine competentă a soluționa contestația la executare numai în ipoteza în care imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare (n.n. – cea de la sediul executorului judecătoresc), ceea ce nu este cazul în prezenta speță.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 129 alin. 2 și art. 132 C.pr.civ., instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București, invocată de către intimat.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea P. A. E., cu domiciliul în sector 4, București, .. 2, ., . ales pentru comunicare la C.. Av. S. I., în București, .. 5, ., ., sector 2, în contradictoriu cu intimatul C. DE A. B. GIIA, cu sediul în sector 4, București, ., ., ., în favoarea Judecătoriei B. V..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică azi, 25.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red./Dact. Jud. M.F./4ex./
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3712/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Pretenţii. Sentința nr. 5841/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
