Contestaţie la executare. Sentința nr. 8558/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8558/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 8558/2015
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8558
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. F.
GREFIER: S. O. A.
Pe rol, pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatorul M. FINANȚELOR PUBLICE prin reprezentant Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în contradictoriu cu intimata I. M. C., având ca obiect contestație la executare - suspendarea executării silite - întoarcere executare.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10.06.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la 25.06.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.05.2014 sub nr._, contestatorul M. FINANȚELOR PUBLICE, în contradictoriu cu intimata I. M. C., a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornite în dosarul de executare nr. 200/2014 al B.E.J. Casagranda S. A., solicitând anularea executării silite și actelor de executare emise în dosarul de executare, respectiv adresa de înființare a popririi și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 16.05.2014.
Totodată, contestatorul a solicitat ca, în temeiul art. 722alin. 1 C.pr.civ., să se dispună și restabilirea situației anterioare executării în ipoteza în care instituția va fi executată silit prin poprire, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații în temeiul art. 718 alin. 1 C.pr.civ.
În motivare, contestatorul a învederat prevederile art. 622C.pr.civ., susținând că până în prezent creditorul nu a formulat o astfel de cerere de executare voluntară, pentru a da posibilitatea instituției să efectueze plata voluntar.
S-a mai apreciat de către contestator că actele de executare nu respectă prevederile O.G nr. 22/2002, deși debitorul se afla încă în termenul de grație de 6 luni prevăzut de O.G nr. 22/2002, în care putea efectua plata voluntar, iar obligarea sa la plata cheltuielilor de executare este nelegală. În acest sens, s-a mai arătat că în interiorul termenului de 6 luni executorul judecătoresc nu are dreptul decât să emită o somație (notificare), prin care să aducă la cunoștință debitorului că are de achitat un anumit debit, fără a proceda și la stabilirea cheltuielilor de executare.
Cu privire la cheltuielile de executare reprezentate de onorariul de executare în cuantum de 14.020 lei, contestatorul a susținut faptul că s-a depășit baremul maximal prevăzut de art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, iar totodată onorariul nu trebuie să depășească limitele maxime admise de lege nici prin aplicarea de TVA, chiar dacă executorii judecătorești ar fi plătitori de TVA.
S-a mai invocat și că în mod greșit s-a procedat la actualizarea debitului, deși la acel moment debitorul se afla încă în termenul de grație de 6 luni în care putea efectua plata voluntar, iar mai mult, actualizarea debitului nici nu s-a dispus prin hotărârea judecătorească.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 622 C.pr.civ. și O.G nr. 22/2002.
În temeiul art. 7 din O.G nr. 22/2002, prezenta contestație este scutită de plata taxelor de timbru.
La data de 22.12.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare (f. 51).
În motivare, intimata a arătat în esență că titlul executoriu este irevocabil, iar contestatorul a recunoscut și achitat integral debitul, fiind încetată executarea silită, cererea rămânând astfel fără obiect.
În urma adresei emise de instanță din oficiu, B.E.J. Casagranda-S. A. a comunicat în copie certificată dosarul de executare nr. 200/2014.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În urma cererii creditoarei intimate I. M. C., B.E.J. Casagranda-S. A. a format dosarul de executare nr. 200/2014 pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 376/24.02.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/3/2011 împotriva debitorului Ministerul Finanțelor Publice.
Prin această hotărâre judecătorească, debitorul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat la plata către creditoare a sumelor de 566.032,253 lei (despăgubiri) și 800 lei (cheltuieli de judecată).
La data de 30.04.2014, B.E.J. Casagranda-S. A. a emis o somație de plată prin care a pus în vedere contestatorului, în temeiul prevederilor art. 2 din O.G. nr. 22/2002, ca în termen de 6 luni de la primirea somației să achite creditoarei suma de 566.032,253 lei (f. 35 verso). Somația de plată a fost comunicată contestatorului la data de 06.05.2014, așa cum reiese din viza aplicată pe aceasta de serviciul de registratură al debitorului.
La data de 16.05.2014, executorul judecătoresc a emis o încheiere prin care a procedat la actualizarea debitului cu indicele de inflație din perioada februarie 2012 – aprilie 2014, rezultând un debit în cuantum total de 606.963,97 lei (f. 37), dar și încheierea prin care a procedat la stabilirea cheltuielilor de executare în cuantum de 14.020 lei, din care suma de 14.000 lei reprezintă onorariul executorului judecătoresc, cu TVA inclus (f. 38).
La data de 16.05.2014, executorul judecătoresc a emis și adresa de înființare a popririi către terțul poprit Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București până la concurența sumei de 620.983,97 lei, alcătuită din debit și cheltuielile de executare silită (f. 39).
Analizând cu prioritate excepția de tardivitateinvocată din oficiu în ceea ce privește contestația la executare silită însăși, instanța apreciază că în cauza de față nu se impune admiterea acesteia.
Sub acest aspect, instanța are în vedere faptul că somația de plată din data de 30.04.2014 a fost emisă de B.E.J. Casagranda-S. A. în prealabil declanșării executării silite pentru respectarea prevederilor art. 2 din O.G. nr. 22/2002, neavând astfel caracterul unui act începător de executare, în condițiile în care prin aceasta nici nu s-a indicat că s-ar fi format dosar de executare în acest sens și că s-ar fi declanșat executarea silită. De asemenea, instanța are în vedere că la momentul emiterii somației nici nu se obținuse încuviințarea executării silite.
În atare situație, instanța apreciază că termenul de 15 zile, prevăzut de art. 714 alin. 1 din codul de procedură civilă (în forma anterioară modificărilor aduse prin LEgea nr. 138/2014) pentru contestarea executării silite înseși, nu a început să curgă de la data comunicării somației mai sus menționate, ci de la data comunicării adresei de înștiințare a popririi - 03.06.2014 (f. 40).
În raport de această dată și având în vedere că prezenta contestație la executare a fost introdusă la data de 30.05.2014, instanța apreciază că s-a formulat în termenul de 15 zile prevăzut de art. 714 alin. 1 C.pr.civ., care nici nu începuse a curge la acel moment, motiv pentru care instanța va respinge ca neîntemeiată excepția de tardivitate invocată.
Pe fondul cauzei, contrar susținerilor intimatei, instanța apreciază că și în măsura în care s-a recuperat debitul executat silit, în cadrul contestației la executare se poate analiza legalitatea actelor de executare silită, întrucât aceasta trebuie analizată în raport de momentul emiterii actelor de executare, iar nu în raport de împrejurări ulteriore emiterii acestora. Dacă s-ar reține susținerile intimatului cu privire la rămânerea fără obiect a cauzei, aceasta ar presupune încălcarea dreptului la apărare al debitorului care ar putea fi executat în mod nelegal până la momentul soluționării contestației la executare. Mai mult, pentru a se obține întoarcerea executării silite, oricum debitorul ar trebui să obțină în prealabil desființarea actelor de executare nelegale, așa cum rezultă din prevederile art. 722-723 C.pr.civ.
Analizând criticile contestatorului, instanța reține faptul că acesta avea obligația, conform art. 622alin. 1 C.pr.civ., de a-și executa de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu în sarcina sa, nefiind necesar ca intimatul creditor să formuleze o cerere în acest sens sau să facă dovada că debitorul a refuzat punerea în executare a titlului executoriu, în condițiile în care nicio prevedere legală nu dispune în acest sens.
Referitor la apărările contestatorului privind nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, instanța constată că art. 2 din O.G. nr. 22/2002 prevede următoarele: „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”
Potrivit art. 3 din aceeași ordonanță „în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.”
Analizând aceste texte legale, instanța apreciază că aceste dispoziții legale nu acordă în orice situație instituției publice beneficiul unui termen de grație de 6 luni pentru a-și îndeplini obligația stabilită prin titlul executoriu, ci numai în situația în care executarea nu poate începe sau continua din lipsă de fonduri. Acest termen de 6 luni a fost instituit pentru ca instituția publică, în situația în care nu deține fondurile necesare, să facă demersurile pentru a le obține și a-și executa obligația stabilită în sarcina sa.
Astfel, executorul judecătoresc are obligația de a emite somația de plată în prealabil, iar debitorul are obligația ca, într-un termen rezonabil de la momentul primirii somației de plată, să înștiințeze executorul judecătoresc despre lipsa de fonduri necesare plății și de a-i comunica dovezi în acest sens, pentru a putea beneficia de termenul de 6 luni în care trebuie să facă demersurile necesare alocării fondurilor și plății.
În cauza de față, instanța reține că executorul judecătoresc a emis somația de plată și a comunicat-o contestatoarei la data de 06.05.2014, iar numai dacă debitorul înștiința executorul judecătoresc despre lipsa de fonduri și îi înainta dovezi privind lipsa de fonduri executorului judecătoresc într-un termen rezonabil, s-ar fi putut pune în discuție posibilitatea acordării unui termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor.
Instanța mai reține că debitorul nu a acționat în acest sens, iar astfel instanța nu va reține apărările acesteia privind nerespectarea dispozițiilor O.G nr. 22/2002.
Mai mult, chiar dacă debitorului i s-ar fi acordat un termen de 6 luni pentru a-și aduce la îndeplinire obligațiile de plată, instanța apreciază că oricum acesta trebuie să suporte cheltuielile de executare generate ca urmare a faptului că nu și-a executat de bunăvoie obligațiile conform art. 622alin. 1 C.pr.civ. Dispozițiile art. 669alin. 2 C.pr.civ. stipulează în esență faptul că sunt în sarcina debitorului urmărit cheltuielile de executare stabilite sau efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite prin titlul executoriu.
În ceea ce privește apărările debitorului privind actualizarea creanței, instanța constată că în prezenta cauză contestatorul nu a solicitat și anularea încheierii de actualizare a creanței din data de 16.05.2014, astfel că aceasta nu face obiectul cauzei și nu pot fi analizate nici criticile contestatorului sub acest aspect.
Cu toate acestea instanța apreciază că oricum aceste critici ar fi și neîntemeiate.
În acest sens, instanța constată că dispozițiile art. 628 alin. 3 C.pr.civ. stipulează următoarele:”dacă prin titlul executoriu nu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte asemenea sume care sa poată fi stabilite potrivit alin. (2), executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei. În cazul in care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri”.
Astfel, instanța reține că, și în ipoteza în care prin titlul executoriu pus în executare nu s-a dispus actualizarea creanței, totuși executorul judecătoresc avea posibilitatea a proceda la actualizarea creanței cu rata inflației.
De asemenea, împrejurarea că debitorul ar fi putut beneficia de termenul de grație de 6 luni nu presupune că acesta nu trebuie să suporte actualizarea creanței în acea perioadă.
În ceea ce privește cuantumul al onorariul executorului judecătoresc, incluzând TVA, instanța constată că potrivit art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/2000, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele:„… d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite…”.
În raport de aceste dispoziții legale, instanța constată că, în raport de creanța actualizată în cuantum de 606.963,97 lei, limita maximă a onorariului executorului judecătoresc era de 11.369,63 lei, la care se adaugă TVA de 2.728,71 lei, rezultând astfel o limită maximă de 14.098,34 lei pentru onorariul executorului, care include și TVA, mai mare decât suma stabilită de executor cu titlu de onorariu (14.000 lei).
Referitor la adăugarea TVA la cuantumul onorariului maximal al executorului judecătoresc, instanța constată că potrivit art. 125 din Codul Fiscal, taxa pe valoarea adăugată (TVA) este definită ca un impozit indirect, datorat la bugetul statului de către persoanele impozabile care desfășoară activități economice, constând în livrarea de bunuri, execuția unor lucrări sau prestarea unor servicii.
Această taxă se calculează asupra creșterii de valoare, adăugată de fiecare agent economic care participă la ciclul realizării unui produs sau la executarea unei lucrări, urmând a fi suportată de către consumatorul final.
În conformitate cu art. 137 alin. 1 lit. a din Codul fiscal, baza pentru calcularea TVA este constituită din tot ceea ce reprezintă contrapartida obținută sau care urmează a fi obținută de către furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni.
Din analiza textelor legale amintite instanța reține că nu executorul judecătoresc trebuie să suporte TVA, ci creditorul, în calitate de beneficiar al serviciului prestat, suma respectivă urmând a fi recuperată de la debitor, în baza art. 669 alin. 2 C.pr.civ.
Astfel, dacă executorul judecătoresc ar trebui să includă TVA în onorariul maxim stabilit de lege, s-ar ajunge în situația în care acesta ar încasa veniturile maximale permise de lege, diminuate cu valoarea TVA - ului, lipsind astfel de eficiență juridică prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006 și ale art. 39 din Legea nr. 188/2000 prin care au fost stabilite limitele onorariului. De asemenea s-ar ajunge la o discriminare între executorii judecătorești și celelalte categorii de persoane impozabile plătitoare de TVA.
Pe cale de consecință, față de considerentele mai sus expuse și întrucât nu există motive de nelegalitate a actelor de executare contestate care să fie analizate din oficiu de instanță, în temeiul art. 711 alin. 1 C.pr.civ., instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite, instanța reține că, potrivit art. 722 alin. 1 C.pr.civ., ,,în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului”.
Întrucât în cauza de față nu s-a dispus anularea titlului executoriu sau a actelor de executare, instanța va respinge cererea contestatorului de repunere în situația anterioară, ca neîntemeiată.
Întrucât măsura suspendării executării silite nu s-ar fi putut dispune decât până la soluționarea în fond a contestației la executare, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 718 alin. 1 C.pr.civ., instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția tardivității contestației la executare îndreptate împotriva executării silite înseși.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul M. FINANȚELOR PUBLICE prin reprezentant Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, cu sediul în București, ., sector 2, în contradictoriu cu intimata I. M. C., CNP:_, cu domiciliul în București, ., ., ., sector 6, și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. ”Motatu A.”, în București, ., ., ., sector 6.
Respinge ca neîntemeiată cerere de întoarcere a executării silite.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în 10 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. F. S. O.A.
Red./Dact. Jud. M.F./4ex./
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8487/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Întoarcere executare. Sentința nr. 8557/2015. Judecătoria... → |
|---|
