Întoarcere executare. Sentința nr. 8557/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8557/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 8557/2015
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8557
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. F.
GREFIER: S. O. A.
Pe rol, pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu intimata S. DE INVESTIȚII FINANCIARE M. SA și cu terții popriți . D. C. SA, având ca obiect contestație la executare - suspendarea executării silite.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10.06.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la 25.06.2015.
INSTANȚA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.01.2014 sub nr._, astfel cum a fost precizată la 04.02.2015 (f. 128), contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu intimata S. DE INVESTIȚII FINANCIARE M. SA și cu terții popriți . D. C. SA, a formulat contestație la executare cu privire la dosarul de executare nr. 112/2013 al B.E.J S. L. M., prin care a solicitat anularea popririi asupra acțiunilor în număr de_ deținute la C. SA (înregistrată cu nr. 653/08.01.2014) și actele subsecvente, a încheierii privind actualizarea creanței nr. 112/13.06.2013 și a încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare nr. 112/21.06.2013. Totodată, contestatoarea a mai solicitat și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, precum și întoarcerea executării silite în situația admiterii contestației la executare și anularea actelor de executare contestate.
În motivarea cererii, contestatoarea a susținut că poprirea înființată asupra acțiunilor pe care le administrează la terțul poprit . nelegală, deoarece nu este proprietarul acțiunilor, această calitate aparținând Statului Român, conform art. 5 din Legea nr. 137/2002, art. 5 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 23/2004 și art. 21 alin. 1 lit. d și e din O.U.G. nr. 88/1997.
În acest sens, contestatoarea a mai învederat și prevederile art. 629 și 780 alin. 1 C.pr.civ. și art. 1718-1720 C.civ., precizând că numai Statul Român are calitatea de proprietar/administrator, iar astfel acțiunile nu pot face obiectul executării silite, A.A.A.S. fiind numai un administrator al acestora. De asemenea, s-a mai arătat că măsura dispusă de executor încalcă prevederile imperative ale O.U.G nr. 88/1997 și ale Legii nr. 137/2002 și duce la blocarea procesului de privatizare, întrucât înstrăinarea acțiunilor deținute de stat nu se poate face în afara procedurii strict reglementate de lege.
Mai mult, încalcă și prevederile art. 66 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, întrucât potrivit art. 65 din Legea nr. 31/1990 bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării în Registrul Comerțului, iar calitatea de proprietar asupra acțiunilor aparține Statului Român. Totodată, poprirea se poate înființa numai asupra acțiunilor ce s-ar cuveni acționarilor prin lichidare, iar nu și asupra acțiunilor pe care acționarii le dețin în societate.
În cauză, contestatoarea a mai invocat încălcarea dispozițiilor O.G nr. 22/2002, susținând că, în raport de prevederile art. 1 și 2 din acest act normativ, instituțiile publice nu pot face decât acele cheltuieli care au fost prevăzute în buget, iar numai după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de O.G nr. 22/2002 este posibilă declanșarea procedurii de executare silită, întrucât beneficiază de un termen de grație de 6 luni care începe să curgă de la somația comunicată de către creditor.
În ceea ce privește încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, contestatoarea a apreciat că acestea s-au stabilit nelegal, fără să se prezinte un mod de calcul al acestei sume și temeiul legal al acesteia, iar mai mult, s-au încălcat și dispozițiile din Legea nr. 188/2000, O.M.J. 2550/14.11.2006 și O.M.J.L.C. nr. 772/C/05.03.2009.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 711, 718 alin. 1 și 722 C.pr.civ., O.G nr. 22/2002, O.U.G nr. 51/1998 și Legea nr. 92/2011.
La data de 23.07.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare (f. 82-92).
În motivarea întâmpinării, intimata a susținut că în acest dosar se impune cu putere de lucru judecat sentința civilă nr. 4244/16.05.2014 pronunțată în dosarul nr._/4/2013 de către Judecătoria Sector 4.
Potrivit intimatei, în ceea ce privește poprirea asupra acțiunilor, aceasta a arătat că dispozițiile legale invocate de contestatoare nu sunt incidente în speță. Totodată, a precizat că A.A.A.S. este proprietara acțiunilor deținute la terțul poprit . cum rezultă din informațiile postate pe site-ul Bursei de Valori București și din cele furnizate de Oficiul Registrului Comerțului.
Învederând și prevederile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 26/1990 și art. 50 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, intimata a susținut că pot fi opuse terților numai actele și faptele față de care s-au efectuat formele de publicitate, iar publicitatea efectuată cu respectarea dispozițiilor legale este opozabilă inclusiv Statului.
Potrivit intimatei, Statul Român, nu numai că nu putea figura ca fiind acționar al unei societăți comerciale, dar acesta nu poate fi acționar al unei societăți comerciale decât acționând prin intermediul aparatului său instituțional, așa cum este și debitoarea, instituție abilitată în vederea deținerii calității de acționar și de exercitare a drepturilor și obligațiilor ce decurg din această calitate.
Intimata a mai învederat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a susținut că apărările contestatoarei privind dispozițiile speciale ale O.G nr. 22/2002 nu pot fi primite, întrucât debitoarea este o instituție publică și are îndatorirea de a executa de bunăvoie o hotărâre judecătorească.
Cu privire la termenul de 6 luni prevăzut de O.G nr. 22/2002, s-a susținut că acesta nu este incident dacă există fonduri pentru a se executa obligația de plată.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, s-a arătat că acestea au fost corect stabilite și respectă dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 și Ordinul M.J nr. 2550/2006.
La data de 23.07.2014, terțul poprit . depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat admiterea contestației la executare (f. 93-96).
În motivare, acest terț poprit a invocat în esență apărările contestatoarei privind poprirea asupra acțiunilor deținute la acest terț poprit, învederând și că nu are vreo obligație către contestatoare, proprietarul acțiunilor poprite fiind Statul Român, calitate consfințită de întreaga legislație din domeniul privatizării.
Terțul poprit D. C. SA nu a formulat întâmpinare.
Prin încheierea de ședință din data de 13.05.2015 instanța a respins ca neîntemeiată cererea de suspendarea executării silite (f. 195).
În urma adresei emise din oficiu de către instanță, B.E.J S. L. M. a comunicat copia certificată a dosarului de executare silită nr. 112/2013.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În urma cererii intimatei creditoare S. de Investiții Financiare M. SA adresată executorului judecătoresc la data de 31.05.2013, pe rolul B.E.J S. L. M. s-a înregistrat dosarul de executare nr. 112/2013 pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința nr._/20.09.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010.
Prin această sentință, contestatoarea A.A.A.S a fost obligată să plătească intimatei creditoare suma de 25.669,09 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate cu susținerea dosarului nr._, precum și suma de 1.643 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în dosarul în care s-a pronunțat titlul executoriu.
În cadrul dosarului de executare, la data de 13.06.2013, executorul judecătoresc a întocmit încheierea prin care a procedat la actualizarea creanței, rezultând o creanță actualizată cu indicele de inflație calculat până în mai 2013 în cuantum de 29.633,62 lei (f. 48), iar la data de 21.06.2013 a întocmit încheierea prin care a procedat la stabilirea cheltuielilor de executare în cuantum de 3.688,87 lei (f. 49).
La data de 25.06.2013, a fost emisă și somația de plată prin care i s-a pus în vedere contestatoarei să își îndeplinească obligațiile înscrise în titlul executoriu, această somație fiind comunicată debitoarei la data de 25.06.2013, așa cum reiese din aplicarea ștampilei de primire pe acest act de către contestatoare (f. 50).
Prin adresa de înființare a popririi emisă la data de 08.01.2014 către terțul poprit D. C. S.A., s-a dispus înființarea popririi asupra acțiunilor în număr de_ ale debitorului, deținute la C. SA (f. 66-67).
Analizând cu prioritate excepția autorității de lucru judecat invocată de către instanță cu privire la contestația la executare îndreptată împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 21.06.2013, instanța constată că, prin sentința civilă nr. 4244/16.05.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2013 (f. 114-115), ce a rămas definitivă prin respingerea apelului la data de 22.01.2015 (f. 169), s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea A.A.A.S. în contradictoriu cu intimata S. DE INVESTIȚII FINANCIARE M. SA, ce a fost îndreptată inclusiv împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare emise în dosarul de executare nr. 112/2013 al B.E.J S. L. M.. Astfel, din cuprinsul sentinței rezultă că instanța a mai analizat legalitatea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare emise la data de 21.06.2013 în același dosar de executare.
Potrivit art. 431 C.pr.civ., ”nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”.
A. de lucru judecat intervine atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect și este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, și se opune analizării în prezenta cauză a aspectelor deja dezlegate în mod irevocabil printr-o altă hotărâre judecătorească.
Față de cele mai sus expuse, în condițiile în care în dosarul nr._/4/2013 s-a analizat deja legalitatea încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare nr. 112/21.06.2013, instanța reține că cea de-a doua contestație la executare ce face obiectul prezentei cauze are același obiect și cauză și este între aceleași părți care au și aceeași calitate, cu privire la acest act de executare.
În consecință, instanța va admite excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu de instanță cu privire la contestația la executare îndreptată împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 21.06.2013 emise în dosarul de executare nr. 112/2013 al B.E.J. S. L. M., iar în consecință va respinge pentru autoritate de lucru judecat contestația la executare îndreptată acestui act de executare.
Analizând excepția tardivității contestației la executare îndreptate împotriva încheierii de actualizare a creanței din data de 13.06.2013, invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 714 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedură civilă, ”dacă prin lege nu se prevede altfel”, contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea însăși a primit somația sau la data când a luat la cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație, iar potrivit art. 714 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat la cunoștință de actul de executare pe care îl contestă.
În ceea ce privește încheierile emise de către executorul judecătoresc, instanța constată că s-au instituit dispoziții derogatorii de la prevederile art. 714 alin. 1 C.pr.civ. prin alin. 2 al aceluiași articol (în forma în vigoare de la momentul introducerii contestației), care stipulează astfel: ”Contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 5 zile de la comunicare”.
Astfel, instanța reține că, împotriva încheierii de actualizare a creanței din data de 13.06.2013, contestația trebuia formulată în termen de 5 zile de la comunicarea actului.
În cauza dedusă judecății, având în vedere că încheierea emisă la data de 13.06.2013 a fost comunicată contestatoarei la data de 25.06.2013, odată cu somația de plată și astfel cum reiese din cuprinsul somației de plată unde se menționează anexarea acestui act (f. 50), iar aceasta a formulat contestația la executare împotriva acesteia la data de 14.01.2014 (data poștei), instanța reține că în ceea ce privește această încheiere, contestația la executare s-a formulat cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de art. 714 alin. 2 C.pr.civ.
În consecință, instanța va admite excepția tardivității contestației la executare îndreptate împotriva încheierii de actualizare a creanței din data 13.06.2013 emise în dosarul de executare nr. 112/2013 al B.E.J. S. L. M., invocată din oficiu, și va respinge contestația la executare îndreptată împotriva acestui act ca fiind tardiv formulată.
Pe fondul cauzei cu privire la restul actelor de executare (adresa de poprire emisă la 08.01.2014 asupra acțiunilor în număr de 163.920 deținute la . actele subsecvente acesteia), instanța reține următoarele:
Analizând criticile contestatoarei întemeiate pe prevederile art. 2 din O.G nr. 22/2002, în cauza de față instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate.
Potrivit art. 2 din O.G nr. 22/2002, „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului” (s.n).
Potrivit art. 3 din aceeași ordonanță „în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.”
Analizând aceste texte legale, instanța apreciază că aceste dispoziții legale nu acordă în orice situație instituției publice beneficiul unui termen de grație de 6 luni pentru a-și îndeplini obligația stabilită prin titlul executoriu, ci numai în situația în care executarea nu poate începe sau continua din lipsă de fonduri. Acest termen de 6 luni a fost instituit pentru ca instituția publică, în situația în care nu deține fondurile necesare, să facă demersurile pentru a le obține și a-și executa obligația stabilită în sarcina sa.
Astfel, așa cum s-a expus mai sus, instanța reține faptul că în cadrul dosarului de executare ce face obiectul cauzei, executorul judecătoresc a comunicat debitoarei somația de plată la data de 25.06.2013, astfel încât contestatoarea avea posibilitatea de a face dovada lipsei de fonduri executorului judecătoresc, iar în atare situație i s-ar fi acordat posibilitatea ca în termenul de 6 luni să facă demersurile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor.
În cauza de față, instanța reține faptul că totuși contestatoarea nu a comunicat executorului judecătoresc lipsa fondurilor pentru îndeplinirea obligației de plată, neefectuând nici un demers în acest sens și în consecință nu se mai poate prevala de acordarea termenului de 6 luni.
În ceea ce privește apărările contestatoarei privind înființarea popririi asupra acțiunilor în număr de 163.920 deținute la . le apreciază ca fiind întemeiate.
Sub acest aspect, instanța constată că A. pentru Administrarea Activelor Statului este o instituție de specialitate a administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea ministrului economiei, în conformitate cu art. 1 alin. 2 din O.U.G nr. 23/2004. Potrivit art. 5 din O.U.G. nr. 23/2004, printre atribuțiile acesteia se regăsesc și acelea de administrare a participațiilor statului, în calitate de acționar/asociat, la societățile comerciale aflate în portofoliul său (lit. c), cât și vânzarea acțiunilor/părților sociale deținute de stat la societățile comerciale aflate în portofoliul său, prin metodele prevăzute în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările și completările ulterioare, și în Legea nr. 137/2002, cu modificările și completările ulterioare (lit. d). De asemenea, art. 12 alin. 1 lit. h din O.U.G. nr. 51/1998 stipulează că printre atribuțiile A.A.A.S. se regăsește și valorificarea acțiunilor deținute de stat și administrate de A.A.A.S., la valoarea de piață a acestora, rezultată din raportul dintre cerere și ofertă.
Astfel, instanța reține că din aceste dispoziții legale reiese că A.A.A.S. nu acționează în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al Statului Român.
De asemenea, calitatea de proprietar a Statului asupra acțiunilor sau părților sociale administrate de contestatoare rezultă și din dispozițiile legale din materia privatizării.
Astfel, art. 3 lit. a din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării definește societățile comerciale care fac obiectul legii ca fiind „orice societate comercială/companie națională/societate națională la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar, indiferent de actul normativ în baza căruia au fost înființate”. Totodată, art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 88/1997 prevede că actul normativ se aplică vânzării de acțiuni la societățile comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar, indiferent de numărul acțiunilor pe care le deține, inclusiv la societățile naționale, companiile naționale și celelalte societăți comerciale rezultate din reorganizarea regiilor autonome de interes național sau local.
În consecință, instanța constată că debitoarea A.A.A.S. are numai atribuții de administrare a acțiunilor deținute de Statul Român la . a fi titularul dreptului de proprietate asupra acelor acțiuni.
Conform art. 780 alin. 1 din codul de procedură civilă (în forma în vigoare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 138/2014), ”sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deținute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora in viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente”.
Astfel, în raport de considerentele de mai sus, instanța reține că nu este îndeplinită condiția raporturilor juridice în temeiul căruia terțul poprit D. C. S.A. să dețină în numele debitoarei acțiunile la . în care poprirea înființată asupra acestor acțiuni este lovită de nulitate.
În ceea ce privește apărările intimatei referitoare la împrejurarea că debitoarea este menționată ca titular al acțiunilor respective în registrele publice, instanța apreciază că, întrucât calitatea de proprietar a Statului își are izvorul în lege, iar orice persoană fizică sau juridică este datoare să cunoască legea, mențiunile la care intimata face referire nu sunt opozabile statului.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 711 alin. 1 C.pr.civ, instanța va admite în parte contestația la executare și va anula adresa de înființare a popririi asupra acțiunilor în număr de 163.920 deținute la . la data de 08.01.2014 în dosarul de executare nr. 112/2013 al B.E.J. S. L. M., precum și actele subsecvente efectuate în baza acestui act de executare.
În ceea ce privește întoarcerea executării silite, instanța va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere, întrucât, deși s-a anulat adresa de înființare a popririi mai sus menționată, totuși instanța constată că din dosarul de executare nu reiese că s-ar fi procedat și la vânzarea acțiunilor poprite.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu de instanță cu privire la contestația la executare îndreptată împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 21.06.2013 emise în dosarul de executare nr. 112/2013 al B.E.J. S. L. M..
Respinge pentru autoritate de lucru judecat contestația la executare îndreptată împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 21.06.2013 emise în dosarul de executare nr. 112/2013 al B.E.J. S. L. M..
Admite excepția tardivității contestației la executare îndreptate împotriva încheierii de actualizare a creanței din data de 13.06.2013 emise în dosarul de executare nr. 112/2013 al B.E.J. S. L. M., invocată din oficiu.
Respinge ca tardiv formulată contestația la executare îndreptată împotriva încheierii de actualizare a creanței din data de 13.06.2013 emise în dosarul de executare nr. 112/2013 al B.E.J. S. L. M..
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în București, .. Ș. nr. 50, sector 1, în contradictoriu cu intimata S. DE INVESTIȚII FINANCIARE M. SA, cu sediul în Bacău, .. 94C, județ Bacău, având C.I.F. RO_, și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. ”L. G.”, în Bacău, .. 94C, ., jud. Bacău, și cu terții popriți .>, cu sediul în B., ., nr. 3, jud. B., și D. C. SA, cu sediul în București, .. 34-36, ., sector 2.
Anulează adresa de înființare a popririi asupra acțiunilor în număr de 163.920 deținute la . la data de 08.01.2014 în dosarul de executare nr. 112/2013 al B.E.J. S. L. M., precum și actele subsecvente efectuate în baza acestui act de executare.
Respinge ca neîntemeiată cererea de întoarcere a executării silite.
Cu drept de apel în 10 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. F. S. O.A.
Red./Dact. Jud. M.F./6ex./
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8558/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8555/2015. Judecătoria... → |
|---|
