Contestaţie la executare. Sentința nr. 887/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 887/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 887/2015
DOSAR NR._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr. 887
Ședința din Publică din data de 26.01.2015
INSTANȚA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. C.
GREFIER: M. F.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de contestatoarea COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA în contradictoriu cu intimatul H. D. având ca obiect: contestație la executare-întoarcere executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosar copiile dosarului de executare nr. 2537/2014.
Instanța în baza art. 104 alin 13 din Regulamentul de Ordine interioară al instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, față de lipsa părților.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța, verificând din oficiu la prima zi de înfățișare competența acestei instanțe, potrivit art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză față de dispozițiile art.650 C.p.c. după care în temeiul art. 258 C.p.c. încuviințează pentru contestatoare proba cu înscrisurile de la dosar si nemaifiind alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, constată cauza in stare de judecată si o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 la data de 01.08.2014, contestatoarea COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA în contradictoriu cu intimatul H. D., a solicitat anularea tuturor actelor de executare emise de B. D. G., L. G. și M. P., în dosarul de executare nr. 2537/2014 și întoarcerea executării silite.
În motivare, contestatoarea a arătat că prin sentința civilă numărul 7809 din data de 04.10.2013 a fost obligată la plata sumei de 150 lei cheltuieli de judecată, iar data de 29.07.2014 a primit înștiințarea de poprire pentru suma de 986, 24 lei, că anterior începerii executării silite nu a primit nici o somație de plată din partea creditorului, astfel că suma poprită este exagerată.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 711 și 714 din c.p.civ.
Intimatul a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, având în vedere faptul că debitorul nu și-a executat de bună voie obligațiile stabilite prin titlu executoriu, iar cheltuielile de executare sunt legale și temeinice.
În drept au fost invocate prevederile art. 205 din c.p.civ.
În cauză a fost încuviințată pentru părți proba cu înscrisuri.
Au fost atașate actele din dosarul de executare nr. 2537/2014 al B. D. G., L. G. și M. P. .
Analizând materialul probator administrat, instanța următoarele:
În fapt, prin sentința civilă numărul 7809 din data de 04.10.2013 definitivă la data de 23.06.2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița, contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 150 lei cheltuieli de judecată către intimat.
La data de 24.06.2014, creditorul a formulat cerere de executare silită adresată B. D. G., L. G. ȘI M. P., solicitând executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă numărul 7809 din data de 04.10.2013 definitivă la data de 23.06.2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița , fiind format dosarul de executare nr. 2537/2014.
Prin încheierea din data de 17.07.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2014, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu.
Prin încheierea din data de 24.07.2014, au fost stabilite cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite în cuantum de 836,24 lei din care 18,60 lei onorariu executor, 150 lei onorariu avocat, 667,64 alte cheltuieli ocazionate de executarea silită.
La data de 24.07.2014 au fot emise adrese de înființare a popriri la mai mulți terți popriți.
La data de 10.09.2014 a fost emisă încheierea de eliberare sume rezultate din executarea silită.
Pe fond, analizând criticile contestatoarei, instanța reține faptul că aceasta avea obligația conform art. 622alin. 1 C.pr.civ. de a-și executa de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu în sarcina sa.
Referitor la apărările contestatoarei cum că nu a existat o cerere de plată din partea creditorului, instanța reține că acestea nu sunt conforme cu jurisprudența CEDO, mai ales că aceasta este o societate SA .
De altfel, atât jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cât și cea a Curții Constituționale au statuat asupra regulii că, de principiu, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi amânată de debitor în mod unilateral, fără acordul creditorului, într-o asemenea manieră, încât dreptul câștigat să devină iluzoriu și lipsit de conținut, în caz contrar, fiind încălcate prev. art. 6 din Convenție, în condițiile în care executarea silită face parte din proces, iar creditorii sunt în situația în care, deși au obținut un titlu împotriva debitorului, nu își pot valorifica drepturile astfel dobândite.
În interpretarea art. 6 parag. 1 din Convenție, în cauzele Ouzounis vs. G. și Karahalios vs. G. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că din aceste dispoziții decurge o obligație de executare voluntară a obligațiilor stabilite în sarcina statului dacă respectiva hotărâre, independent de caracterul său executoriu în dreptul intern, nu mai poate fi supusă unor căi de atac de reformare precum apelul și recursul.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în aplicarea art. 6 parag. 1 din Convenție, unul dintre aspectele dreptului la o instanță consacrat de acest articol îl constituie dreptul de acces, de a sesiza o instanță în materie civilă. Curtea reține în cauza Hornsby vs. Grecia (hotărâre pronunțată în data de 19 martie 1997) că dreptul de acces la o instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul uneia dintre părți. Nu s-ar putea concepe ca art. 6 parag. 1 din Convenție să descrie în detaliu garanțiile de procedură - echitate, publicitate, celeritate - acordate părților dar să nu protejeze și executarea hotărârilor judecătorești. Prin urmare, executarea unei hotărâri trebuie să fie considerată ca făcând parte integrantă din „proces” în sensul art. 6 din Convenție, instanța de la Strasbourg subliniind că nu este oportun să se ceară unei persoane care a obținut o creanță împotriva statului în urma unei proceduri judiciare, să inițieze procedura executării pentru satisfacerea creanței sale. Curtea a arătat totodată că protecția efectivă a justițiabilului și restabilirea legalității implică obligația autorităților administrative (statului) de a se conforma unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva lor.
În cauzele Burdov vs. Rusia (hotărâre pronunțată în data de 07 mai 2002) și S. vs. România (hotărâre pronunțată în data de 06 septembrie 2005), Curtea a statuat că o autoritate a statutului nu ar trebui să se folosească de pretextul lipsei fondurilor pentru a nu onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească, fiecare stat având obligația să dețină un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive care îi revin. Reclamantul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri care să afecteze însăși substanța dreptului, din cauza dificultăților financiare ale statului (parag. 35 din hotărârea citată). Această neexecutare reprezintă o încălcare a art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece dreptul de a obține executarea întocmai a unei hotărâri judecătorești irevocabile face parte din conținutul dreptului la un proces echitabil. Curtea admite că întârzierea în executarea unei hotărâri judecătorești poate fi justificată în circumstanțe speciale, însă aceasta nu poate avea drept consecință o atingere adusă însăși substanței dreptului la un proces echitabil protejat de art. 6 din Convenție. Totodată, s-a arătat de către instanța de la Strasbourg că lipsa fondurilor în bugetul instituțiilor de stat nu reprezintă o justificare pentru o întârziere nerezonabilă în executarea hotărârii.
În hotărârea din 24 martie 2005, în cauza Ș. vs. Romania, Curtea Europeană a reținut că a fost încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil prin neexecutarea unei hotărâri judecătorești. În această hotărâre Curtea a reluat regulile de principiu stabilite în cauza Hornsby vs. G. (par. 23-25). Totodată, Curtea a reținut că, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi. Mai mult decât atât, instanța de la Strasbourg a observat că nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție. În aceeași cauză Curtea a constatat și încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție prin refuzul autorităților de a plăti despăgubirile recunoscute în favoarea reclamantei printr-o hotărâre judecătorească.
S-a reținut și faptul că în anumite circumstanțe, pot fi admise derogări de la regulile stabilite de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, prin hotărârea din 25 octombrie 2001, pronunțată în cauza Saggio vs. Italia, Curtea a stabilit că, în principiu, un sistem de suspendare temporară a plății creanțelor unei întreprinderi comerciale în criză, autorizată să continue activitatea sa productivă în interesul economiei naționale, nu este criticabilă în sine, având în vedere marja de apreciere autorizată de alineatul al doilea al art. 1 al Protocolului nr. 1 adițional la Convenție. Totuși, un astfel de sistem implică riscul de a impune creditorilor o sarcină excesivă în ceea ce privește posibilitatea de a recupera bunurile lor și trebuie deci prevăzute anumite garanții de procedură pentru a veghea ca această aplicare a sistemului și incidența sa asupra dreptului de proprietate al particularilor să nu fie nici arbitrare, nici imprevizibile (parag. 31 din hotărârea citată).
De asemenea, în cauza Burdov vs Rusia (hotărâre pronunțată în data de 07 mai 2002), citată și mai sus, Curtea a reținut că statul, deși nu poate invoca în principiu absența fondurilor pentru a nu îndeplini o obligație de plată a unor sume de bani stabilită printr-un titlu executoriu, dispune de un interval de timp rezonabil pentru a alege mijloacele adecvate pentru a da eficiență hotărârii prin care a fost obligat. O durată de 9 luni până la executarea unei hotărâri judecătorești nu a fost considerată a fi incompatibilă în principiu cu dispozițiile Convenției (hotărârea pronunțată în cauza Moroko vs. Rusia).
În hotărârea pronunțată în cauza Immobiliare Safi vs. Italia, Curtea a stabilit principial că suspendarea executării unei hotărâri judecătorești pe durata de timp strict necesară pentru a găsi o soluție satisfăcătoare pentru probleme de interes public poate fi justificată, în circumstanțe excepționale.
Așa cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se poate reține faptul că statul și instituțiile publice au obligația de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească prin care au fost condamnați în calitate de debitori, în acest sens având obligația de a se dota cu un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor ce le revin.
În spiritul acestei jurisprudențe constante, s-a decis că executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp; intervenția statelor în procedura de executare nu poate, în niciun caz, să repună în discuție fondul dreptului, concluzie reluată și într-o . cauze împotriva României, spre exemplu, Ruianu (hotărâre din 17.06.2003), S. P. (hotărâre din 02.06.2004), C. (hotărâre din 27.09.2007), C. O. (hotărâre din 11.10.2007); Kocsis (hotărâre din 29.11.2007).
Această jurisprudență nu poate fi interpretată în sensul că s-ar stabili în sarcina statului o obligație absolută, de executare imediată a obligațiilor ce-i incumbă potrivit unor hotărâri judecătorești, indiferent de situația concretă în care urmează a se face executarea. Anumite situații excepționale, a căror incidență să fie corespunzător fundamentată, pot justifica în unele condiții o întârziere în executarea hotărârilor judecătorești. Cu toate acestea, esențial este ca prin reglementarea adoptată să nu se impună creditorilor statului o sarcină excesivă, în sensul de a-i lipsi în concret pe o perioadă îndelungată de posibilitatea de a-și vedea realizată creanța.
În cauză, titlu executoriu a devenit executoriu la data de 04.10.2013, iar cererea a fost depusă la data de 24.06.2013, astfel că, creditorul avea suficient timp să își îndeplinească obligația.
În legătură cu cheltuielile de executare, instanța constată că sunt stabilite în conformitate cu prevederile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000. Instanța constată că onorariu de avocat nu este prea mare față de munca depusă de acesta care constă în urmărirea dosarului de executare.
În ceea ce privește cheltuielile de executare stabilite prin încheierea din dosarul 2537/2014, instanța constată că atât onorariul de executor cât și celelalte cheltuieli sunt legale și temeinice, având în vedere adresele de înființare a poprii, comunicările lor, copiile xerox, astfel că nu se impune diminuarea lor, chiar dacă debitul este mai mic.
În ceea ce privește cerere contestatoarei de întoarcere a executării silite, instanța o va respinge ca neîntemeiată, având în vedere că actele de executare nu vor fi desființate.
Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA cu sediul in Bucuresti, .. 401A, sector 1 în contradictoriu cu intimatul H. D. cu domiciliul in Josenii Bargaului, nr. 448, Județul Bistrița, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare care se depune la Judecătoria sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. CC/Dact. FM- 4 ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1159/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Pretenţii. Hotărâre din 27-01-2015, Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
