Contestaţie la executare. Sentința nr. 7151/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7151/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 7151/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.7151
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.05.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: F. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. P. Administrarea Activelor Statului în contradictoriu cu intimații Z. M., V. (fostă M.) V., S. F., Silivăștean I. D., S. V., P. T., P. M., P. E., P. F., N. A., M. M. E., M. V., M. I., M. D. M., L. E. L., I. O., H. S., H. M. F., G. G. A., G. G., F. V., E. B. A., D. M. T., D. (fostă H.) O., C. S. I., C. E., C. V., C. F., C. V., C. F., B. V., B. C. G., B. V., B. T., B. A., B. E., B. D. M., B. O., B. I., B. N. V., B. A., B. L., B. D., B. I., B. C. C., B. L., B. G., B. I. S., având ca obiect contestație la executare, suspendarea executării silite și întoarcere executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța dispune rectificarea citativului în cu privire numele corect al intimatei E. B. A..
Față de dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, instanța se declară competentă general, material și teritorial să judece pricina având în vedere prevederile art.650 alin.1 rap.la art.713 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 30 de zile.
Instanța în temeiul art. 258 raportat la art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei apreciind că este pertinentă, concludentă în soluționarea cauzei și În temeiul dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate aspectele de fapt și de drept, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.12.2014, contestatoarea A. P. Administrarea Activelor Statului a solicitat în contradictoriu cu intimații Z. M., V. (fostă M.) V., S. F., Silivăștean I. D., S. V., P. T., P. M., P. E., P. F., N. A., M. M. E., M. V., M. I., M. D. M., L. E. L., I. O., H. S., H. M. F., G. G. A., G. G., F. V., E. B. A., D. M. T., D. (fostă H.) O., C. S. I., C. E., C. V., C. F., C. V., C. F., B. V., B. C. G., B. V., B. T., B. A., B. E., B. D. M., B. O., B. I., B. N. V., B. A., B. L., B. D., B. I., B. C. C., B. L., B. G., B. I. S., anularea somației din 05.12.2014, a încheierilor de încuviințare a executării silite, a calcului debitului actualizat, de stabilire a dobânzii legale, precum și cea de stabilire a cheltuielilor de executare emise în dosarul de executare nr. 236/2014 al B. D., I. și Crafcenco și întoarcerea executării silite.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a intervenit prescripția executări silite reglementată de dispozițiile art. 405 alin. 1 C.proc.civ. întrucât termenul de 3 ani a început să curgă de la data de 20.01.2011 când a rămas definitivă sentința penală nr. 38/2011 a Tribunalului București secția a II-a și s-a împlinit la data de 20.01.2014, iar actele de executare au fost întocmite după data de 24.11.2014.
A mai susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 666-667 C.proc.civ. întrucât executorul judecătoresc nu i-a transmis o înștiințare privind începerea procedurii de executare silită însoțită de o copie a încheierii de încuviințare a executării silite, a titlului executoriu și o somație.
De asemenea, a arătat că nu a fost respectat termenul de 6 luni prevăzut de OG 22/2002, iar cheltuielile de executare trebuia să reprezinte doar contravaloarea unei notificări, iar onorariul executorului să nu depășească limita legală maximă prin aplicarea TVA-ului. Au fost contestate și celelalte cheltuieli de executare.
În dovedirea cererii ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 și urm. C.proc.civ., contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimații nu au depus întâmpinare.
A fost atașat dosarul de executare nr. 236/2014 al B. D., I. și Crafcenco.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
P. sentința penală nr. 38/20.01.2011 a Tribunalului București pronunțată în dosarul nr._/3/2006 definitivă prin decizia penală nr. 495/10.04.2014, a fost admisă în temeiul art. 14 alin. 3 lit. a rap. La art. 346 C.proc.pen., acțiunea civilă formulată în cauza penală și a fost obligat CNVM-ul în solidar cu inculpații, la plata către intimații creditori din prezenta contestație, la plata despăgubirilor civile corespunzătoare sumelor inițial investite la care se adaugă dobânzile legale aferente începând cu data de 24.05.2000 și până la data plății efective, sume ce se vor actualiza în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective (f. 319 din dosarul de executare).
La data de 02.06.2014, creditorii, prin mandatar Zus A. au formulat cerere de punere în executare a hotărârii mai sus menționate, formându-se dosarul de executare nr. 236/2014 al B. D., I. și Crafcenco.
P. încheierea din 13.06.2014 pronunțată în dosarul nr._/4/2014 al Judecătoriei sector 4 a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite.
La data de 24.11.2014 au fost emise încheierile de actualizare a debitului și de constatare a cheltuielilor de executare.
- Analizând primul motiv al contestației la executare constând în intervenirea prescripției extinctive, instanța reține că acesta este neîntemeiat întrucât nu s-a împlinit termenul de 3 ani prevăzut de art. 705 alin. 1 C.proc.civ., anterior formulării cererii de executare silită.
Conform art. 705 alin. 2 teza finală C.proc.civ., în cazul hotărârilor judecătorești, termenul începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești.
În speța de față, sentința penală nr. 38/20.01.2011 a Tribunalului București pronunțată în dosarul nr._/3/2006 a rămas definitivă prin decizia penală nr. 495/10.04.2014.
Potrivit art. 416 pct. 6 V.C.proc.pen. (art. 551 pct. 4 N. C.proc.pen) hotărârile primei instanțe rămân definitive la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârilor menționate la pct. 4.
În speță, termenul de prescripție a executării silite de 3 a început să curgă la data de 10.04.2014, data pronunțării deciziei penale nr. 495 a Curții de Apel București și nu se împlinise la data formulării cererii de executare silită, 02.06.2014.
- În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 666 alin. 2 C.proc.civ., prin necomunicarea titlului executoriu, a încheierii de încuviințare și a somației, instanța reține că această critică nu este fondată întrucât așa cum rezultă din conținutul somației emisă în temeiul art. 2 din OG 22/2002, debitoarei AAAS i-au fost comunicate titlu executoriu reprezentat de sentința penală nr. 38/20.01.2011 a Tribunalului București, cele 48 de încheieri de actualizare a creanței și de stabilire a cheltuielilor de executare din 24.11.2014 și încheierea de încuviințare a executării silite pronunțate de Judecătoria sector 4.
P. urmare, se constată că executorul judecătoresc a comunicat toate actele la care face referire art. 666 alin. 2 C.proc.civ., astfel că nu se impune aplicarea sancțiunii nulității actelor de executare.
- Motivul de nulitate al actelor de executare bazat pe nerespectarea termenului de 6 luni instituit de dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002, nu este întemeiat și nu poate fundamenta o soluție de admitere a contestației.
Debitorul are dreptul, în temeiul art. 622 alin. (1) C., de a efectua voluntar plata. De altfel, această normă juridică este configurată de legiuitor ca regulă, recurgerea la executarea silită nefiind de dorit, în condițiile în care această procedură presupune cheltuieli pentru ambele părți și necesită timp.
Plata de bună-voie presupune însă în mod practic ieșirea din pasivitate a debitorului, nefiind necesar ca creditorii să stăruie prin cereri pentru executarea voluntară a plății la care au dreptul în baza titlului executoriu.
În ceea ce privește dispozițiile conținute de art. 2 din OG nr. 22/2002, derogatorii de la dreptul comun, instanța apreciază că acestea nu sunt aplicabile în speță. În concret, contestatoarea nu a făcut dovada faptului că nu are fondurile necesare pentru achitarea creanței recunoscută prin titlul executoriu, cea ce reprezintă ipoteza normei juridice conținută de art. 2 din OG nr. 22/2002. Cu alte cuvinte, termenul de 6 luni prevăzut de OG nr. 22/2002 este un termen de grație doar în condițiile în care instituția publică face dovada că nu are fonduri și a efectuat demersuri pentru obținerea acestora.
3. În privința încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, instanța constată că nu există nici un impediment legal în emiterea acesteia anterior expirării termenului de 6 luni stabilit de OG 22/2002.
Obligația stabilită printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, conform art. 622 alin. 1 C.proc.civ., iar, în cazul în care debitorul nu execută obligația, creditorul este îndreptățit să se adreseze organului de executare competent, conform alin. 2.
Din moment ce executarea a fost demarată, cheltuielile de executare sunt cele stabilite de art. 37 din Legea nr. 188/2000 prin raportare la valoarea debitului, și nu cele aferente unei notificări, așa cum susține debitoarea.
În acest sens sunt și dispozițiile 669 al. 2 N.C.pr.civ. care stipulează faptul că, cheltuielile de executare silită sunt în sarcina debitorului urmărit, iar debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite prin titlu executoriu.
Introducerea termenului de 6 luni, prin OG nr. 22/2002 reprezintă o măsură de protecție pentru a preveni situația ca executarea să provoace disfuncționalități în activitatea unei instituții publice, fără însă a atinge dreptul creditorului de a-și realiza creanța în bune condiții.
Contestatoarea ar fi putut evita plata cheltuielilor de executare dacă și-ar fi îndeplinit obligația anterior formulării de către creditor a cererii de începere a executării silite.
Astfel, instanța reține că debitoarea are obligația de a achita cheltuielile de executare stabilite de către executorul judecătoresc după data înregistrării cererii de executare în conformitate cu dispozițiile art. 669 al. 2 N.C.pr.civ.
4. Referitor la cuantumul onorariului executorului judecătoresc, instanța constată că onorariul executorului judecătoresc se încadrează în limitele prevăzute de lege, suma incluzând și TVA.
Cu privire la adăugarea TVA, instanța reține că, potrivit art. 125 și urm. din Codul Fiscal, taxa pe valoarea adăugată este definită ca un impozit indirect, datorat la bugetul statului de către persoanele impozabile care desfășoară activități economice, constând în livrarea de bunuri, execuția unor lucrări sau prestarea unor servicii.
Această taxă se calculează asupra creșterii de valoare, adăugată de fiecare agent economic care participă la ciclul realizării unui produs sau la executarea unei lucrări, urmând a fi suportată de către consumatorul final.
În conformitate cu art. 137 alin.1 lit. a din Codul fiscal, baza pentru calcularea TVA este constituită din tot ceea ce reprezintă contrapartida obținută sau care urmează a fi obținută de către furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni.
Din analiza textelor legale amintite rezultă că nu executorul judecătoresc trebuie să suporte TVA, ci creditorul, în calitate de beneficiar al serviciului prestat, suma respectivă urmând a fi recuperată de la debitor, în baza art. 669 alin.2 Noul Cod procedură civilă.
În consecință, instanța apreciază că onorariul a fost în mod legal calculat de către executorul judecătoresc, adăugarea TVA la onorariul maximal fiind făcută pentru ca executorul să poată încasa efectiv suma respectivă, acest mod de calcul fiind în concordanță cu regulile care reglementează TVA.
În ceea ce privește încheierea de încuviințare a executării silite, instanța constată că nu s-au formulat critici distincte de nulitate a acesteia
P. aceste motive, în baza art. 711 și urm. N.C.p.civ., va fi respinsă contestația la executare ca neîntemeiată și implicit și cererea de întoarcere a executării silite tot ca neîntemeiată.
Întrucât suspendarea executării silite nu s-ar fi putut dispune decât până la soluționarea în fond a prezentei contestații la executare, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 718 al. 1 C.pr.civ., instanța va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare și cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiate privind pe contestatoarea A. P. Administrarea Activelor Statului cu sediul în București, . S., nr.50, sector 1 în contradictoriu cu intimații Z. M., V. (fostă M.) V., S. F., Silivăștean I. D., S. V., P. T., P. M., P. E., P. F., N. A., M. M. E., M. V., M. I., M. D. M., L. E. L., I. O., H. S., H. M. F., G. G. A., G. G., F. V., E. B. A., D. M. T., D. (fostă H.) O., C. S. I., C. E., C. V., C. F., C. V., C. F., B. V., B. C. G., B. V., B. T., B. A., B. E., B. D. M., B. O., B. I., B. N. V., B. A., B. L., B. D., B. I., B. C. C., B. L., B. G., B. I. S., toți prin reprezentant Zus A. cu domiciliul în Bistrița, ..14, ., jud.Bistrita-Nasaud.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Cu apel în 10 zile de la comunicare ce se depune la Judecătoria sector 4.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. V. B. A.
Red. VF/dact.A.B./5ex/ 2015
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 08/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 6432/2015. Judecătoria... → |
|---|
