Întoarcere executare. Sentința nr. 07/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 07/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 14938/2015
Dosar nr._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 07.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. C.
GREFIER – F. M.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI-A.A.A.S. în contradictoriu cu intimatul P. G. si terțul poprit A. DE T. SI contabilitate PUBLICĂ BUCURESTI având ca obiect: contestație la executare-suspendarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța în baza art. 104 alin 13 din Regulamentul de Ordine interioară al instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, față de lipsa părților.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-au depus la dosar copiile certificate ale dosarului de executare nr. 8/2011.
Instanța invocă excepția tardivității introducerii contestației la executare însăși, reținând cauza in pronunțare asupra excepției si asupra fondului cauzei.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.08.2015, contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI-A.A.A.S. în contradictoriu cu intimatul P. G. si terțul poprit A. DE T. SI contabilitate PUBLICĂ BUCURESTI a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare efectuate de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P., în dosarul de executare silită nr. 8/2011, constând în înființarea popririi conform adresei de încunoștințare a înființării popririi înregistrată la A.A.A.S. sub nr._/31.07.2015, procesul verbal de cheltuieli de executare din data de 28.07.2015, solicitând instanței: suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, conform art. 403 alin 1 C.pr.civ; anularea formelor de executare și întoarcerea executării silite, conform art. 4011 și urm. C.pr.civ.
În esență, contestatoarea susține următoarele: în ceea ce privește măsura suspendării executării silite, aceasta este justificată în special de faptul că, creditorul, fiind persoană fizică, solvabilitatea în viitor a acestuia nu poate fi garantată ceea ce ar îngreuna demersurile AAAS de recuperare a sumelor executate silit fără temei; de asemenea, ca urmare a numărului mare de executări silite, se va produce un prejudiciu greu de recuperat iar instituția ar rămâne fără fondurile de bani necesare funcționării.
În ceea ce privește executarea silită, actele de executare efectuate în dosarul de executare nr.8/2011 sunt lovite de sancțiunea nulității, motivat de următoarele considerente: onorariul perceput de executor s-a calculat cu nerespectarea dispozițiilor Legii 188/2000, nu există încuviințarea executării silite de către instanța competentă, se contestă valoarea despăgubirilor, mai ales că nu se poate verifica dacă executorul judecătoresc a ținut cont și de valoare unităților răscumpărate.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 387, art. 411, art. 399 și urm., art. 403 alin 1 și urm., art. 404 și urm., art. 452 C.pr.civ ; Legea 92/2011, OG 22/2002, OUG 51/1998, OUG 23/2004.
Prezenta cerere este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar și a cauțiunii, potrivit prevederilor art. 86 din OUG nr. 51/1998, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 43/2005, coroborate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 92/2011.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a contestației la executare.
În drept, intimatul au invocat prevederile art. 114 ind. 1 alin.2 și 115 din C.p.civ.
La solicitarea instanței, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P., a transmis la dosarul cauzei, copie a dosarului de executare silită nr.8/2011..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Sentința penală nr. 423/20.03.2007, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2006 s-a dispus obligarea inculpaților, în solidar cu părțile responsabile civilmente . SOV INVEST SA, ., COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE și A. la plata despăgubirilor civile către un număr de 130.798 părți civile, constituite în această calitate procesuală pe parcursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, la nivelul sumelor efectiv învestite, indexate cu rata inflației, începând de la data de 24 mai 2000 și până la achitarea lor, conform numărului de unități de fond învestite de fiecare parte civilă, executarea făcându-se pe baza prezentării certificatului de investitor în original și după anularea acestuia, în dispozitivul sentinței civile mai sus menționate fiind menționați și intimații creditori din prezenta cauză, această sentință, definitivă prin decizia penală nr. 2098/04.06.2009, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, cu modificări, atât în recurs cât și în apel prin Decizia Penală nr. 164/A/18.06.2008, a Curții de Apel București-Secția a II-a Penală și P. cauze cu minori și Familie fiind învestită cu formulă executorie.
Creditorul, la data de 05.01.2011, s-a adresat cu cerere de executare silită către B. D. GONT, L. GONT, M. P. fiind întocmit dosarul de executare nr. 8/2011
Prin încheierea din data de 27.01.2011 pronunțata de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr _ a fost încuviințată executarea silită a debitoarei COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE, la cererea creditorului, în baza titlului executoriu reprezentat prin Sentința penală nr. 423/20.03.2007, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2006.
În cadrul dosarului de executare a fost efectuată o expertiză contabilă de către expert B. F. prin care s-a stabilit valoarea debitului.
Prin somația emisă la data de 02.11.2011, în temeiul art. 2 din O.G nr. 22/2002 CNVM a fost somată să ia măsurile ce se impun pentru alocarea și plata sumei de 7630,72 lei (debit și cheltuieli de executare) ce-i incumbă în baza titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 4534/28.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în favoarea creditorului intimat, somația, copia titlului, copia procesului verbal de stabilire cheltuieli de executare și raportul de expertiză fiind comunicate la data de 07.11.2011, conform dovezii de comunicare aflată la fila 80 din dosar. .
La data de 21.03.2013 a fost emisă o altă somație, la 19.08.2013 a fot emisă o adresă de poprire la Activitate de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București.
La data de 20.05.2015 a fost emisă o somație către AAAS.
La data de 10.06.2015 s-au actualizat creanța până la data de 31.05.2015 stabilindu-se suma de 7322 lei, iar prin procesul verbal de cheltuieli de executare suplimentare s-a stabilit că suplimentar față de suma de 7630,72 lei, contestatoarea are de achitat suma de 800 lei reprezentând actualizare creanță pe perioada decembrie 2010-aprilie 2015 și suma de 99.21 lei onorariu executor.
La data de 28.07.2015 s-a emis adresă de înființare a popririi la Activitate de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București.
Referitor la excepția tardivității introducerii contestației la executare însăși, instanța constată că aceasta este întemeiată și va respinge contestația la executare însăși ca tardiv formulată.
Astfel, contestarea modului de calcul a debitului, respectiv a unităților de fond, reprezintă o veritabilă contestație la executare însăși care putea fi invocată în termen de 15 zile de la primirea somației din_.2011, adică la data de 07.11.2011, conform dovezii de comunicare aflată la fila 80 din dosar, conform art. 401 alin.1 lit. c din C.p.civ.
Instanța constată că Legea nr. 113/2013 prevede următoarele: ”Art. II. - (1) A. pentru Administrarea Activelor Statului preia fără plată toate drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, rezultate din actele juridice prin care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a fost obligată, ca parte responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri către investitorii la Fondul Național de Investiții. (2) A. pentru Administrarea Activelor Statului se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și dobândește calitatea procesuală pe care aceasta o are, la data intrării în vigoare a prezentei legi, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită. (3) Executarea obligațiilor de plată ale Autorității pentru Administrarea Activelor Statului prevăzute la alin. (1) se asigură din veniturile bugetului de venituri și cheltuieli aferente activității de privatizare și de valorificare a activelor statului.”
În raport de aceste dispoziții legale, instanța apreciază că, deși a intervenit subrogarea Autorității pentru Administrarea Activelor Statului în drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare cu privire la executarea silită efectuată și contestată în prezenta cauză, totuși aceasta nu afectează legalitatea actelor de executare emise înainte de . Legii nr. 113/2013 și nu presupune faptul că trebuie să se efectueze din nou acte de executare silită împotriva contestatoarei.
Astfel, instanța apreciază că actele de executare comunicate anterior Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare îi sunt opozabile și contestatoarei A. pentru Administrarea Activelor Statului, iar subrogarea prevăzută de dispozițiile legale mai sus menționate nu presupune nicidecum repunerea în termenul de formulare a contestației la executarea silită însăși, așa cum se interpretează implicit de contestatoare, întrucât aceasta preia procedura din stadiul în care se află.
De aceea, instanța constată că apărările referitoare la procesul verbal de stabilire a debitului, respectiv calcularea unităților de fond investite și valoarea acestora nu mai pot fi analizate în prezenta contestație, ci doar o dată cu somația din 29.06.2012, situația fiind aceeași și în cheltuielilor de executare.
Instanța reține că această executare datează de mai mulți ani și au fost emise mai multe acte de executare, înștiințări de popriri, chiar somația din data de 02.11.2011, 20.05.2015, iar contestatoarea nu a comunicat executorului judecătoresc după primirea acestora faptul că este în imposibilitatea de a-și îndeplini obligația stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu ca urmare a lipsei de fonduri. Obligația de plată avută față de creditori îi era cunoscută debitorului câtă vreme aceasta a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească pronunțată într-un proces în care debitorul a fost parte, hotărâre care, de altfel, i-a și fost comunicată. Debitorul nu s-ar putea considera surprins de începerea executării silite împotriva sa și de înființarea în cadrul acesteia a măsurii popririi asupra conturilor sale. Potrivit dispozițiilor art. 3731 alin.1 C.pr.civ., este cel care trebuie să aibă inițiativa executării voluntare a obligației stabilite în sarcina sa printr-un titlu executoriu.
Referitor la apărările contestatoarei privind procesul verbal de cheltuieli de executare suplimentar, instanța constată că acesta este legal și temeinic, având în vedere că s-a adăugat suma de 800 lei reprezentând actualizare creanță pe perioada decembrie 2010-aprilie 2015 și suma de 99.21 lei onorariu executor.
Instanța va respinge apărarea debitoarei potrivit căreia cheltuielile de executare încalcă dispozițiile Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/14.11.2006.
Retinem că onorariul perceput de executorul judecătoresc respectă prevederile art. 37, alin. 1, lit. d din Legea nr. 188/2000 și ale Ordinului nr. 2550/2006, 1) 10 din valoarea creanței.
Potrivit art. 371 ind. 7C.proc.civ., ,,Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. P. actele sau activitățile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor.
Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.
Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. P. sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul-verbal constituie titlu executoriu”.
Deși dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 nu prevăd în mod expres necesitatea adăugării TVA datorate de executorul judecătoresc bugetului de stat la cuantumul onorariului stabilit conform legii, potrivit art. 127 și art. 129 alin. 3 din Codul fiscal, taxa pe valoare adăugată reprezintă un impozit indirect și este datorată de persoana impozabilă (inclusiv de persoanele ce exercită profesii liberale, în anumite condiții) în toate cazurile în care se prestează un serviciu, taxa fiind inclusă în tariful final practicat de prestator pentru a fi suportată în final de beneficiarul serviciului. În consecință, beneficiarul serviciului prestat (în speță executarea silită), respectiv creditorul care solicită prestarea serviciului de către executor, este cel care în conformitate cu dispozițiile legale, va suporta în final și costul TVA datorate de prestatorul de servicii (executor) către bugetul de stat. În aceste condiții, TVA reprezintă pentru creditorul urmăritor o cheltuială efectuată în cursul executării silite.
Serviciul prestat de executorul judecătoresc fiind încadrat din punct de vedere contabil în categoria prestărilor de servicii pentru care se datorează taxa pe valoare adăugată în procent de 24%, în mod legal executorul judecătoresc a calculat TVA la cheltuielile de executare, suma constituind taxă pe valoare adăugată urmând a fi virată de executor la bugetul statului. Ca urmare a achitării acestei obligații fiscale, suma ce va rămâne efectiv executorului judecătoresc cu titlu de onorariu este doar maximul prevăzut de art.37 alin.1 lit. d din Legea nr.188/2000.
Având în vedere dispozițiile art. 3711 alin. 3 și cele ale art. 3717 alin. 2 C.proc.civ, potrivit cărora cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, acesta va trebui să plătească creditorului toate cheltuielile de executare, inclusiv TVA inclus în tariful final al executorului judecătoresc. Instanța apreciază că nu ar fi fost necesară o prevedere distinctă în Legea 188/2000 cu privire la necesitatea calculării TVA și adăugării acestuia la onorariul calculat potrivit plafoanelor menționate în actul normativ, deoarece nu toate persoanele care desfășoară o profesie liberală datorează TVA, existând un regim special de scutire de plata taxei în anumite condiții stabilite de Codul fiscal, iar pe de altă parte deoarece Legea 188/2000 face referire la onorariul la care are dreptul executorul judecătoresc, fiind evident că acesta este îndreptățit la suma integrală calculată potrivit plafoanelor legale, și nu la o sumă mai mică.
P. considerentele expuse mai sus și având în vedere că nu au fost invocate alte motive de nulitate, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cerere contestatoarei având ca obiect suspendarea executării silite, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 403 C.proc.civ., ,,Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel”. Executarea silită poate fi suspendată până la soluționarea contestației la executare, și întrucât contestația la executare a fost soluționată prin prezenta sentință, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
Față de faptul că actele de executare nu vor fi anulate, instanța va respinge cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 alin.1 din c.p.civ., va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite excepția tardivității introducerii contestației la executare însăși și respinge contestația la executare însăși ca tardiv formulată.
Respinge în rest contestația la executare formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI-A.A.A.S. cu sediul in București, ., nr. 50, sector 1 în contradictoriu cu intimatul P. G. cu domiciliul in Râmnicu V., .. 3, ., . si terțul poprit A. DE T. SI CONTABILITATE PUBLICĂ BUCURESTI cu sediul in București, Splaiul Unirii, nr. 6-8, sector 4, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.12.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.CC/Dact FM -5 ex
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 08/2015. Judecătoria... → |
|---|
