Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7994/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7994/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 7994/2015
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7994
Ședința din Camera de Consiliu din 15.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – C. C.
GREFIER – M. F.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul II L. P. în contradictoriu cu pârâtul ZÂVELCĂ N., având ca obiect:cerere de valoare redusă.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța în temeiul art. 1.027 raportat la art. 107 Cod procedură civilă, constată că este competentă material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, în temeiul art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind probe de administrat, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea pronunțării.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.03.2015 sub nr._, reclamantul II L. P. l-a chemat în judecată pe ZÂVELCĂ N. pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 800 lei debit principal, precum si la plata penalitatilor de intarziere in cuantum de 0,3% din valoarea debitului restant, pentru fiecare zi de intarziere incepand cu data de 25.02.2014. De asemenea, reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că intre parti a fost incheiat contractul de vanzare-cumparare cu plata in rate nr. 69 din data de 15.04.2013, debitorul trebuind sa plateasca pretul vanzarii in rate lunare, că mai are de achitat suma de 800 lei la care se adauga daune moratorii in valoare de 840 lei, conform notei de calcul anexate.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1025 si urm. C.proc.civ.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri si a depus la dosarul cauzei contractul de vanzare-cumparare cu plata in rate nr. 69 din data de 15.04.2013, nota de calcul penalitati.
Cererea a fost legal timbrată cu 50 lei taxa judiciară de timbru.
Pârâtul, legal citat cu copie de pe formularul de cerere stabilit prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 359/C/2013, potrivit art. 1028 alin. 2 C.proc.civ., nu a depus formularul de răspuns.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile de la dosar, apreciind-o ca fiind pertinentă, utilă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
În fapt, între parti s-a încheiat contractul de vanzare-cumparare cu plata in rate nr. 69 din data de 15.04.2013; in temeiul contractului mentionat anterior a fost emisa de catre reclamanta factura nr. 521 din data de 15.04.2013, in valoare de 2260 lei.
Instanța constată că prezenta cerere este formulată pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă și reține că în conformitate cu art. 1025 C.proc.civ prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10 000 lei la data sesizării instanței.
Din analiza textului legal menționat, rezultă stabilirea domeniului de aplicare pentru procedura cu privire la cererile de valoare redusă, legiuitorul prevăzând, pe lângă condițiile generale pentru exercitarea oricărei acțiuni în justiție, îndeplinirea cumulativă a unor cerințe speciale. Astfel, este necesar ca acțiunea promovată să fie evaluabilă în bani și, în principiu, să aibă ca obiect o sumă de bani, iar suma pe care reclamantul o solicită pe calea acestei acțiuni speciale, să nu depășească, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, suma de 10.000 lei.
Instanța reține că cererea astfel cum a fost formulată îndeplinește condițiile de a fi soluționată în baza procedurii simplificate privind cererile de valoare redusă.
Față de împrejurarea că respectivul contract dintre părți s-a încheiat la data de 15.04.2013, instanța reține că raportului juridic dedus judecății îi este aplicabil Noul Cod Civil.
Instanța reține că art. 1.270 C.civ. consacră principiul forței obligatorii a contractului (pacta sunt servanda), dispunând în acest sens: “contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, iar potrivit art. 1.170 „părțile trebuie să acționeze cu bună credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale”.
În acest sens, instanța reține că în prezenta cauză s-au desfășurat relații comerciale în urma cărora pârâții și-au asumat obligația de a achita contravaloarea facturii emise pentru produsele cumparate.
Instanța reține că obligațiile bănești (astfel cum este cazul în speță) pot fi executate întotdeauna în natură. În acest sens, instanța apreciază că, în cazul unei acțiuni ce are ca obiect plata unei sume de bani ce reprezintă obiectul unei obligații contractuale, trebuie să analizeze dacă există o creanță certă, lichidă și exigibilă a reclamantului împotriva pârâtului.
Asa cum rezultă din art. 662 alin 2 C.p.c., o creanță este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși înscrisul constatator semnat de părți. Potrivit art. 662 alin 3 C.proc.civ. creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Totodată, potrivit art. 662 alin. 4 C.proc.civ. o creanță este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Astfel, instanța constată că, în raport de prevederile art. 662 alin. 2, 3 și 4 C.p.c., creanța reclamantei este certă, rezultând din contractul incheiat intre parti si factura emisa in baza contractului, este lichidă, fiind stabilită în bani prin factura emisa și exigibilă, deoarece s-a împlinit data scadentă.
Instanța are în vedere că, potrivit regulilor aplicabile în materia răspunderii civile contractuale, în cazul obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că mai întâi creditorul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea.
Instanța reține că pârâtul nu a negat raportul juridic obligațional stabilit între părți și nici nu a dovedit stingerea obligațiilor prin vreunul din modurile reglementate de lege. În speță, reclamanta a făcut, așadar, dovada existenței creanței prin factura mai sus arătata, în timp ce pârâții nu au dovedit îndeplinirea obligației de plată.
Referitor la cererea de acordare a penalităților de întârziere, instanța subliniază că nerespectarea obligațiilor contractuale asumate atrage răspunderea pârâtei.
Potrivit art. III.1 din contractul incheiat intre parti, acestia au convenit ca, in cazul neplatii benevole sau a platii cu intarziere a ratelor, astfel cum au fost convenite, cumparatorii vor plati penalitati de intarziere denumite in continuare daune moratorii de 2% pentru fiecare zi de intarziere, daunele moratorii putand depasi cuantumul debitului restant.
Analizând acest capăt de cerere, instanța constată că penalitățile de întârziere, echivalând cu o clauză penală, au fost inserate în contractul încheiat între părți care, potrivit principiului de drept pacta sunt servanta, reprezintă legea părților și trebuie respectat întocmai și cu bună-credință. Clauza penală este o convenție prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale.
Prin urmare, instanța reține că și această creanță este certă, lichidă și exigibilă.
În consecință, având în vedere considerentele expuse, în baza art. 1.030 C.proc.civ., instanța va admite cererea și va obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 800 lei reprezentând contravaloare marfă și la plata penalităților de întârziere de 0,35 % calculate de la data de 25.02.2014 și până la plata integrală a debitului.
În conformitate cu art. 1.031 alin. 1 rap. la art. 451 alin. 1 și art. 452 C.proc.civ, constatând culpa procesuală a pârâtul în ceea ce privește prezentul litigiu, instanța ii va obliga la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul L. P. cu domiciliul in . în contradictoriu cu pârâtul ZÂVELCĂ N. cu domiciliul in Bucuresti, ., ., .
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 800 lei reprezentând contravaloare marfă și la plata penalităților de întârziere de 0,35 % calculate de la data de 25.02.2014 și până la plata integrală a debitului.
Obligă pârâții să achite reclamantei suma de 400 lei taxă judiciară și onorariu avocat.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.06.2015 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. C.C./Dact F.M.-4 ex
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7852/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 7942/2015. Judecătoria... → |
|---|
