Întoarcere executare. Sentința nr. 849/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 849/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 849/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 849
Ședința publică de la data de 26 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: MĂNESCU MARIA-RAMONA
GREFIER: P. C.
Pe rol, se află soluționarea cauzei civile formulată de contestatorul COMPANIA NAȚIONALĂ PENTRU AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA în contradictoriu cu intimata Z. Ș. având ca obiect: contestație la executare-suspendarea executării silite-întoarcere executare.
Dezbaterile și cuvântul pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26.01.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 19.05.2014, sub dosar nr._, contestatoarea COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA în contradictoriu cu intimata Z. Ș., a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea executării silite efectuate de B. D. G., L. G. ȘI M. P. în dosarul de executare nr.1124/2014, anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București la data de 10.04.2014, în dosarul nr._, anularea încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare silită emisă de B. D. G., L. G. ȘI M. P. în dosarul de executare nr. 1102/2014, repunerea părților în situația anterioară executării silite, precum și suspendarea executării silite, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că Sentința Civilă nr. 1886/11.11.2013, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2010 nu este irevocabilă, pe rolul Curții de Apel București aflându-se judecarea recursului formulat împotriva acestei sentințe.
Instanța de fond a hotărât că raporturile juridice de drept substanțial încheiate între părți sunt reglementate de Legea nr. 198/2004, această lege constituind și temeiul de drept al acțiunii creditoarei.
Or, legea specială în materia exproprierii prevede obligația expropriatorului de a achita despăgubirile stabilite pe cale judiciară în temeiul cererii formulate de persoane îndreptățită, având anexată Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii.
În acest sens, potrivit art. 5, alin.8 din Legea nr. 198/2004, ,, Despăgubirea va fi eliberată în baza cererii formulate în acest sens, însoțită de acte autentice sau de hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii ori, după caz, de declarația autentică de acceptare a cuantumului despăgubirii prevăzute în hotărârea de stabilire a despăgubirii.”
Legea nr. 198/2004 a fost abrogată prin art. 35, alin.1, lit. c din Legea nr. 255/2010, iar prevederile art. 5, alin.8 din Legea nr. 198/2004 au fost preluate integral de art. 19, alin.11 din Legea nr. 255/2010.
Prin urmare, atâta timp cât nu există o hotărâre definitivă și irevocabilă nu este posibilă emiterea unui titlul executoriu cu privire la suma aferentă despăgubirilor, iar suma reprezentând despăgubiri devine exigibilă după soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/3/2010.
În concluzia, executarea silită a fost demarată pentru o creanță care nu era exigibilă, cu încălcarea dispozițiilor art. 662 C.proc.civilă.
În al doilea rând, contestatoarea a arătat că intimata ar fi fost nevoită să solicite plata sumei stabilite prin hotărâre numai în cazul în care contestatoarea nu și-ar fi îndeplinit obligația care îi incumbă în cursul termenului de grație de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG nr.22/2002.
Potrivit art. 2. din OG nr.22/2002, ,,Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Prin urmare, în privința contestatoarei, în ceea ce privește obligația de achitare a debitului principal și a cheltuielilor de judecată, este incident termenul legal de grație de 6 luni, care curge de la data la care debitorul a primit somația de plată, comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
În drept, au fost invocate prevederile art. 711 și urm. C.proc.civ.,718, 722 NCPC, Legea nr. 198/2004, Legea nr. 255/2010.
Contestatorul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza art. 223 Noul C.proc.civ..
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în baza art. 30 din OUG nr. 80/2013, și de plata cauțiunii, în baza art. 7 și art. 8 din Legea nr. 92/2011.
Contestatoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Contestatoarea a depus la dosar un set de înscrisuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 411, alin.2 NCPC.
La data de 21.11.2014, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat în esență că toate actele de executare efectuate în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința Civilă nr. 1886/11.11.2013, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2010 în baza încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr. 1102/2014, sunt temeinice și legale.
Mai mult, prin Decizia nr. 1345 din data de 29.09.2014, pronunțată de Curtea de Apel București a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de contestatoare.
În drept, au fost invocate art. 204, art. 633, pct.2 NCPC.
Contestatoarea a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza art. 223, alin.3 NCPC.
La data de 10.12.2014, contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare și cerere precizatoare a contestației la executare, prin care a solicitat instanței să dispună anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare emisă de B. D. G., L. G. ȘI M. P. în dosarul de executare nr.1124/2014, anularea executării silite cu privire la suma de 4.987, 33 de RON, reprezentând cheltuieli de executare, precum și să dispună repunerea părților în situația anterioară.
În motivarea cererii precizatoare, contestatoarea a arătat în esență faptul că la data declanșării executării silite în cadrul dosarului nr. 1102/2014, hotărârea judecătorească pronunțată în dosarul nr._/3/2010 nu era irevocabilă.
Instanța de fond a hotărât că raporturile juridice de drept substanțial încheiate între părți sunt reglementate de Legea nr. 198/2004, această lege constituind și temeiul de drept al acțiunii creditoarei.
Or, legea specială în materia exproprierii prevede obligația expropriatorului de a achita despăgubirile stabilite pe cale judiciară în temeiul cererii formulate de persoane îndreptățită, având anexată Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii.
În acest sens, potrivit art. 5, alin.8 din Legea nr. 198/2004, ,, Despăgubirea va fi eliberată în baza cererii formulate în acest sens, însoțită de acte autentice sau de hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii ori, după caz, de declarația autentică de acceptare a cuantumului despăgubirii prevăzute în hotărârea de stabilire a despăgubirii.”
Legea nr. 198/2004 a fost abrogată prin art. 35, alin.1, lit. c din Legea nr. 255/2010, iar prevederile art. 5, alin.8 din Legea nr. 198/2004 au fost preluate integral de art. 19, alin.11 din Legea nr. 255/2010.
Prin urmare, atâta timp cât nu există o hotărâre definitivă și irevocabilă nu este posibilă emiterea unui titlul executoriu cu privire la suma aferentă despăgubirilor, iar suma reprezentând despăgubiri devine exigibilă după soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/3/2010.
După pronunțarea Sentinței Civile nr. 1886/11.11.2013, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2010, intimata nu s-a adresat instituției contestatoare pentru a solita achitarea benevolă a sumelor dispuse de instanță cu titlu de despăgubiri și cheltuieli de judecată.
În al doilea rând, contestatoarea a arătat că intimata ar fi fost nevoită să solicite plata sumei stabilite prin hotărâre numai în cazul în care contestatoarea nu și-ar fi îndeplinit obligația care îi incumbă în cursul termenului de grație de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG nr.22/2002.
Intimata a trecut direct la executarea silită, fără a solicita relații de la contestatoare. Contestatoarea a recepționat din partea executorului judecătoresc direct în data de 12.05.2014 înștiințarea privind măsura popririi, suma fiind ulterior poprită din conturile acesteia.
În drept, au fost invocate art. 201, alin.1 C.proc.civ, art. 711 și urm. C.proc.civilă, art. 718, art. 722 NCPC, Legea nr. 198/2004, Legea nr. 255/2010.
Ca urmare a adresei instanței, au fost înaintate la dosar actele din dosarul de executare nr.1102/2014.
Instanța a administrat în soluționarea cererii proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Sentința Civilă nr. 1886/11.11.2013, pronunțată de Tribunalul București-Secția a V-a Civilăîn dosarul nr._/3/2010, irevocabilă prin Decizia nr. 1345 din data de 29.09.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, instanța de judecată a obligat pârâtul Statul Român prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România să achite reclamantei Z. Ș. suma de 11.035, 47 de RON, reprezentând despăgubiri totale, precum și suma de 5758 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Creditoarea a formulat la data de 27.03.2014 cerere de executare silită adresată B. D. G., L. G. ȘI M. P., fiind format dosarul de executare nr. 1102/2014, dosar deschis prin încheierea emisă la data de 27.03.2014.
Prin încheierea din data de 10.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, a fost încuviințată executarea silită în dosarul de executare nr. 1102/2014.
Prin încheierea de calcul a cheltuielilor de executare din data de 30.04.2014, au fost calculate cheltuieli de executare în cuantum total de 5.563, 13 RON.
La data de 30.04.2014, au fost emise adresele de înființare a popririi, prin care s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor contestatoarei deschise la terții popriți menționați în adresele de înființare a popririi, până la concurența creanței în valoare de 22.356 RON.
La data de 20.05.2014, terțul poprit BRD GROUPE SOCIETE GENERALE SA a achitat suma de 22.356 RON, motiv pentru care la data de 06.06.2014 a fost întocmită încheierea nr. 1102 privind eliberarea sumei consemnate prin înființarea popririi, iar la data de 06.06.2014 fost întocmită încheierea de încetare a executării silite.
Apărarea contestatoarei în sensul că Sentința Civilă nr. 1886/11.11.2013, pronunțată de Tribunalul București-Secția a V-a Civilăîn dosarul nr._/3/2010 nu era irevocabilă la data înființării popririi este nefondată.
Potrivit art. 632 NCPC, ,,Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.
(2) Constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare”.
Art. 633 NCPC prevede faptul că ,, Sunt hotărâri executorii: hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, ori cele în legătură cu care părțile au convenit să exercite direct recursul, potrivit art. 459 alin. (2)”.
În conformitate cu dispozițiile art. 377, alin.1 C.proc.civilă ,, Sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile date în primă instanță, potrivit legii, fără drept de apel”.
În conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 76/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă ,,Dispozițiile Codului de procedură civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de procedură civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost învestite cu formula executorie”.
Prin urmare, Sentința Civilă nr. 1886/11.11.2013, pronunțată de Tribunalul București-Secția a V-a Civilăîn dosarul nr._/3/2010, fiind spusă căii de atac a recursului, și constituind deci o hotărâre definitivă, putea fi pusă în executare fără învestirea cu formulă executorie și fără ca, creditoarea să aștepte soluționarea căii de atac a recursului.
În ceea ce privește susținerile contestatoarei în sensul că intimata avea obligația de a urma procedura de plată a despăgubirilor, astfel cum aceasta era reglementată prin Legea nr. 198/2004, în prezent abrogată, și respectiv prin Legea nr. 255/2010, instanța reține că aceste susțineri sunt nefondate, întrucât intimata, la data formulării cererii de executare silită, se afla în posesia unui titlu executoriu, reprezentat printr-o hotărâre judecătorească definitivă care stabilea în sarcina contestatoarei o obligație de plată a unei sume determinate
În conformitate cu dispozițiile art. 622 NCPC, ,, Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. (2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.
Având în vedere că sunt îndeplinite ambele condiții prevăzute de art. 622 NCPC, respectiv creditoarea deține împotriva debitoarei un titlu executoriu care prevede o obligație de plată, iar debitoarea nu a îndeplinit de bunăvoie obligația stabilită în sarcina acesteia prin titlul executoriu, rezultă că în mod legal creditoarea a formulat cerere de executare silită.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 623 NCPC, ,, Executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepția celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene și bugetului Comunității Europene a Energiei Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel”.
Prin urmare, dispozițiile Legii nr. nr. 198/2004 și cele ale Legii nr. 255/2010 nu pot înlătura de la aplicare prevederile Codului de Procedură Civilă privind executarea silită a creanțelor, întrucât executarea silită reprezintă o fază a procesului civil, iar creditoarea are dreptul de a obține realizarea integrală a creanței sale, inclusiv prin procedura executării silite.
Mai mult decât atât, titlul executoriu reprezentat prin Sentința Civilă nr. 1886/11.11.2013, pronunțată de Tribunalul București-Secția a V-a Civilăîn dosarul nr._/3/2010 a devenit definitivă și susceptibilă de executare începând cu data de 11.11.2013, iar cererea de executare silită a fost formulată la data de 27.03.2014, interval de timp rezonabil în care debitoarea nu a efectuat nici un demers pentru punerea în executare de bunăvoie a hotărârii. Prin urmare, contestatoarea nu își poate invoca propria culpă privind neexecutarea obligației de plată pentru ca ulterior, în cadrul contestației la executare, contestatoarea să invoce nulitatea actelor de executare ca urmare a nerespectării procedurii instituite de o lege specială, atitudinea contestatoarei de neexecutare a obligației de plată conducând la formularea cererii de executare silită.
Obligația de plată avută față de creditoare îi era cunoscută debitoarei câtă vreme aceasta a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească pronunțată într-un proces în care debitoarea a fost parte, hotărâre care, de altfel, i-a și fost comunicată. Debitoarea nu s-ar putea considera surprinsă de începerea executării silite împotriva sa și de înființarea în cadrul acesteia a măsurii popririi asupra conturilor sale. Potrivit dispozițiilor art. 622 Noul C.pr.civ., este cea care trebuie să aibă inițiativa executării voluntare a obligației stabilite în sarcina sa printr-un titlu executoriu.
În ceea ce privește apărarea contestatoarei privind încălcarea dispozițiilor OG nr. 22/2002, instanța reține că potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002, ,,Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului, iar potrivit art. 3 din același act normativ ,,În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Textul legal invocat prevede că doar în cazul lipsei de fonduri, care conduce la neînceperea sau la necontinuarea executării silite de bunăvoie, există un termen de 6 luni în care debitorul are obligația de a găsi resursele financiare necesare acoperirii debitului, termenul de 6 luni neavând natura juridică a unui termen de grație sau a unei proceduri prealabile.
Pentru a beneficia de dispozițiile de favoare ale Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 110/2007, respectiv de termenul de 6 luni pentru efectuarea plății stabilit de art. 2 din actul normativ menționat, contestatoarea trebuia să facă dovada că neexecutarea până în prezent a obligației de plată stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu din cauză s-a datorat lipsei de fonduri, întrucât conform aceluiași articol, procedura specială reglementată de actul normativ în discuție nu se aplică automat tuturor debitorilor instituții publice, ci numai acelor debitori instituții publice care nu au putut începe sau continua executarea obligației de plată din cauza lipsei de fonduri, sarcina probei incumbându-le acestora. Or, în prezenta cauză, contestatoarea nu a făcut această dovadă, nu a adus la cunoștința executorului judecătoresc, deși avea cunoștință de obligația de plată, despre o eventuală imposibilitate de executare a obligației, ca urmare a lipsei fondurilor. Mai mult decât atât, ulterior înființării popririi, debitul în valoare de 22.356, 60 de RON a fost consemnat la dispoziția executorului judecătoresc, ceea ce dovedește faptul că, contestatoarea dispunea de fondurile necesare executării obligației stabilite prin titlul executoriu.
Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 30.04.2014 are caracter legal. În conformitate cu dispozițiile art. 669 NCPC, cheltuielile de executare sunt în sarcina debitoarei, care nu și-a executat de bunăvoie obligația de plată.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, în cuantum de 2.082, 39 RON, instanța reține că prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 30.04.2014, onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 39, alin.1, lit. a din Legea nr. 188/2000, la 10% din valoarea debitului, la care a fost adăugată cota de TVA de 24%.
Onorariul executorului judecătoresc este proporțional cu valoarea debitului care face obiectul executării silite, cu durata procedurii de executare și complexitatea actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc. Onorariul executorului judecătoresc se determină raportat la întreaga activitate de executare silită pe care o presupune pentru executor deschiderea unui dosar execuțional și reprezintă prețul muncii fizice și intelectuale depuse de executor în timpul executării silite.
În ceea ce privește celelalte cheltuieli de executare, prin Hotărârea UNEJ nr. 1/2013 a fost abrogată Anexa nr.1 la Statutul Uniunii Naționale de Executori Judecătorești din data de 03.09.2010, începând cu data de 25.06.2013, prin anexa respectivă fiind stabilit un plafon maxim al cheltuielilor efectuate de executorii judecătorești pentru actele de executare. Aceste cheltuieli au un cuantum cert, lichid și exigibil și au fost stabilite de executorul judecătoresc printr-o încheiere care constituie titlu executoriu. Potrivit art. 669, alin.3 NCPC, ,, 3) Sunt cheltuieli de executare: 1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite; 2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3. onorariul avocatului în faza de executare silită; 4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului; 5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită;6. cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite”.
Este nefondată solicitarea contestatoarei având ca obiect anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București la data de 10.04.2014 în dosarul nr._ . Astfel, potrivit dispozițiilor art. 711, alin.3 Noul Cod de Procedură Civilă ,, De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale”. Încheierea din data de 10.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr. _ , prin care a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată cu respectarea condițiilor legale prevăzute de art. 665 NCPC.
De asemenea, adresele de înființare a popririi au fost emise cu respectarea dispozițiilor art. 780 Noul C.proc.civ., neexistând motive de nulitate în privința acestora.
În concluzie, față de aspectele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată
În ceea ce privește cerere contestatoarei având ca obiect suspendarea executării silite, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 718, alin.1 NCPC ,, Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată”. Executarea silită poate fi suspendată până la soluționarea contestației la executare, și întrucât contestația la executare a fost soluționată prin prezenta sentință, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
În ceea ce privește cererea contestatoarei având ca obiect întoarcerea executării silite, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 722 NCPC, ,,În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia”. Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă concluzia că pentru a se dispune întoarcerea executării silite trebuie îndeplinită condiția desființării titlului executoriu sau a executării silite, această condiție nefiind îndeplinită în speță, întrucât titlul executoriu nu a fost desființat, iar actele de executare contestate nu au fost desființate de instanța de executare, fiind menținute, motiv pentru care instanța va respinge cererea având ca obiect întoarcerea executării silite, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare, formulată de contestatoarea COMPANIA NAȚIONALĂ PENTRU AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul în București, .. 38, sector 1 și cu sediul procesual ales la SCA C. P. și Asociații din București ..20, sector 1, în contradictoriu cu intimata Z. Ș., cu domiciliul în București, ., sector 4, ca neîntemeiată.
Respinge cererea având ca obiect suspendarea executării silite, ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea având ca obiect întoarcerea executării silite, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, cerere de apel care se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M.-R. P. C.
Red./Dact. Jud. M.M.R.. / 4 ex./ 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 845/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 23-01-2015,... → |
|---|
