Contestaţie la executare. Sentința nr. 845/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 845/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 845/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 845
Ședința publică de la data de 26 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: MĂNESCU MARIA-RAMONA
GREFIER: P. C.
Pe rol, se află soluționarea cauzei civile formulată de contestatorul A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, în contradictoriu cu intimata B. D., având ca obiect: contestație la executare- suspendarea executării silite.
Dezbaterile și cuvântul pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26.01.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 01.04.2014, sub dosar nr._ , contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR în contradictoriu cu intimata B. D., a solicitat instanței suspendarea executării silite, anularea executării silite dispuse în dosarul nr. 02/A/2014 al B. B. C. ȘI M. A.-M., anularea încheierii privind cuantumul cheltuielilor de executare încheiate la data de 19.03.2014, anularea încheierii pronunțate la data de 24.01.2014, de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, de încuviințare a executării silite.
În motivarea contestației, s-a arătat că în fapt, la data de 12.09.2013, Instituția Prefectului-Județul Bistrița-Năsăud-Comisia Pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a emis pe numele petentei Hotărârea nr. 5/24.04.2007, prin care s-a stabilit cu titlu de despăgubiri suma de 74.054 RON.
Contestatoarea a mai precizat că prin somația de plată emisă la data de 19.03.2014, în dosarul nr. 02/A/2014 B. B. C. ȘI M. A.-M. a înștiințat contestatoarea despre obligația de restituire către creditoare a sumei de 112.557, 34 de RON, din care suma de 93.137, 72 RON reprezentând creanța, și suma de 19.419, 62 RON reprezentând cheltuieli de executare, creanța actualizată de 93.137, 72 RON fiind stabilită prin încheierea de actualizare, pentru perioada decembrie 2008-februarie 2014.
A mai precizat contestatoarea că la data de 12.03.2014, a fost publicată în Monitorul Oficial al României OUG nr.10/2014, potrivit căreia ,, Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006”.
Contestatoarea a precizat că modalitatea de plată a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 este prevăzută de art. 18, alin. 5 din HG nr.1120/2006, respectiv ,,Compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
(6) Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior”.
Prin urmare, potrivit art. 18, alin. 5 din HG nr.1120/2006, achitarea acestor compensații este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație. Prin folosirea sintagmelor ,,În funcție de disponibilitățile bănești”, sau ,,în limita sumelor aprobate anual cu această destinație prin bugetul de stat legiuitorul a prevăzut tocmai acea situație în care sumele alocate prin bugetul de stat nu sunt suficiente pentru acoperirea despăgubirilor acordate potrivit legii.
În ceea ce privește modalitatea de actualizare cu indicele de inflație, prin art. 18, alin.6 din HG nr. 1120/2006 se prevede faptul că ,,Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior”.
Tinand cont de existenta numarului foarte mare de popriri dispuse in cadrul executarilor silite, consecinta inevitabila va fi blocarea conturilor ANRP, iar acesta institutie va fi pusa in imposibilitatea de a plati voluntar despagubirile de care beneficiaza persoanele indreptatite in temeiul legii nr 9/1998 si legii nr 290/2003.
În aceste condiții, se impune a se constatat că în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabili în momentul de față în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este de natură să afecteze principiul egalității de tratament recunoscut atât în plan intern, cât și în plan european.În al doilea rând, din rațiuni financiare, creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condiții de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența CEDO.
Contestatoarea a mai învederat instanței faptul că onorariul de avocat în cuantum de 11.500 de RON este exagerat de mare față de munca îndeplinită, cu atât mai mult cu cât actele de executare sunt îndeplinite de către executorul judecătoresc. Acordarea de cheltuieli cu titlu de onorariu de avocat presupune dovada efectuării de către acesta a unor diligențe suplimentare, care nu au fost dovedite.
Art. 453 Noul C.proc.civilă reglementează posibilitatea diminuării cheltuielilor, ori de câte ori judecătorul va constata motivat că acestea sunt nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Cu toate acestea, raportul juridic dintre avocat și clientul său nu este stânjenit în nici un fel, deoarece activitatea instanței se limitează la reducerea corespunzătoare a cheltuielilor de judecată și nu a onorariului propriu-zis.
CEDO a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea acestor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.711 și urm. C.proc.civilă, Legea nr.290/2013, actualizată prin Legea nr. 171/2006, HG nr.1120/2006, modificată prin HG nr. 57/2008.
Contestatoarea a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza art. 223, alin.3 Noul C.proc.civ.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în baza art. 30 din OUG nr. 80/2013, fiind scutită de plata cauțiunii în baza art. 7 din OG nr.22/2002.
La data de 10.11.2014, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat în esență faptul că deține un titlu executoriu împotriva contestatoarei, reprezentat de Hotărârea nr. 5/24.04.2007, creanța este certă, lichidă și exigibilă, iar dispoziția cuprinsă în titlu poate fi adusă la îndeplinire pe calea executării silite.
Aceasta a mai arătat că dispozițiile OUG nr. 10/2014 sunt inaplicabile în cauză, întrucât această ordonanță a intrat în vigoare la data de 14.03.2014, iar Hotărârea nr. 5 a fost emisă în anul 2007, cu aproape 7 ani înaintea apariției ordonanței. Ordonanța face referire la plata voluntară, și nu la materia executării silite. Creanța a fost calculată corect, în conformitate cu prevederile art. 628, alin.2 C.proc.civilă și Decizia nr. XXI din data de 19.03.2007, pronunțată de ÎCCJ.
A mai precizat intimata faptul că onorariul de avocat este justificat, având în vedere vechimea creanței și mărimea acesteia, respectiv de 10 ori mai mare decât onorariul de avocat. Onorariul de avocat a fost convenit pentru ca prestația avocatului să se exercite în toate fazele procesului civil, atât în fața executorului judecătoresc, cât și în etapa contestației la executare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1516, alin.2, pct.1, art. 1518, alin.1, art. 1520 C.civil, 205 NCPC, art. 8 din HG nr. 361/2005, HG nr.1120/2006, art.11, alin.2, art. 20, alin.2, art. 44 din Constituție, art.1, Protocolul 1 adițional la Convenție.
Ca urmare a adresei instanței, au fost înaintate toate actele din dosarul de executare nr. 02/A/2014.
Instanța a administrat în soluționarea cererii proba cu înscrisuri.
Analizand actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Hotărârea nr.5 din data de 24.04.2007, emisă de Instituția Prefectului-Județul Bistrița-Năsăud-Comisia Pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, au fost acordate compensații bănești în valoare totală de 74.054 RON către doamna B. D..
La data de 09.01.2014, creditoarea a formulat cerere de executare silită adresată B. B. C. ȘI M. A.-M., fiind format dosarul de executare nr.02/A/2014, dosar care a fost deschis prin încheierea din data de 09.01.2014.
Prin încheierea din data de 24.01.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu.
Prin încheierea de actualizare a debitului emisă la data de 19.03.2014, a fost calculată creanța actualizată cu indicele de inflație pentru perioada decembrie 2008-februarie 2014, rezultând suma de 93.137, 72 de RON.
Prin încheierea din data de 19.03.2014, au fost stabilite cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite în cuantum de 19.419, 62 RON, din care 7.641, 82 RON, onorariul executorului judecătoresc și suma de 11.500 RON, reprezentând onorariul avocatului.
Prin somația emisă la data de 19.03.2014, s-a pus în vedere debitoarei să achite creditoarei suma totală de 112.557, 34 de RON, din care suma de 93.137, 72 de RON, reprezentând debit și suma de 19.419, 62 RON, reprezentând cheltuielile de executare, somația, încheierea de actualizare a debitului, încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare și titlul executoriu fiind comunicate debitoarei la data de 28.03.2014.
La data de 24.03.2014, a fost emisă adresa de înființare a popririi către terțul poprit Direcția de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București, prin care s-a dispus înființarea popririi până la concurența sumei totale de 112.557, 34 de RON, reprezentând debit, conform titlului executoriu și cheltuieli de executare, contestatoarea fiind înștiințată cu privire la înființarea popririi la data de 01.04.2014.
În conformitate cu dispozițiile art.18, alin.5 din HG nr.1120/2006, ,,Compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
(6) Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior.”
Instanța reține că deși de la data emiterii Hotărârii nr.5 din data de 24.04.2007 și până la data soluționării prezentei contestații la executare au trecut mai mult de 7 ani, contestatoarea nu a făcut dovada achitării sumelor prevăzute în titlul executoriu, nu a achitat niciuna dintre tranșe, și nu a făcut nici dovada că a efectuat diligențe în vederea achitării acestor sume.
Actualizarea creanței a fost în mod legal realizată prin încheierea de actualizare a debitului emisă la data de 19.03.2014, pentru perioada decembrie 2008-februarie 2014. Principiul reparării integrale a prejudiciului, în spiritul căruia au fost elaborate normele prin care sunt reglementate compensațiile cuvenite persoanelor care au avut pierderi patrimoniale impune ca sumele stabilite să corespundă valorii reale a bunurilor ce fac obiectul acestora. Contestatoarea se află în culpă, întrucât nu a achitat suma stabilită prin titlul executoriu, astfel încât întreaga creanță este exigibilă.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 628, alin.3 NCPC, potrivit cărora ,,Dacă prin titlul executoriu nu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte asemenea sume care să poată fi stabilite potrivit alin. (2), executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei. În cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri”.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei în sensul că, compensațiile bănești se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, instanța reține că, contestatoarea avea obligația de a solicita ordonatorilor principali de credite virarea unor sume suplimentare în vederea achitării obligațiilor de plată, cu atât mai mult cu cât de la data comunicării hotărârii nr.5 din data de 24.04.2007 și până în anul 2014 a avut la dispoziție un interval de timp rezonabil de 7 ani.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din OG nr. 22/2002, ,, Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
Contestatoarea nu își poate invoca propria culpă privind neexecutarea obligației de plată, invocând imposibilitatea acesteia de a plăti voluntar într-un termen rezonabil despăgubirile de care beneficiază persoanele îndreptățite ca urmare a lipsei disponibilităților bănești ale statului. Lipsa fondurilor nu poate fi imputată intimatei, beneficiară a unui act administrativ care constituie titlu executoriu.
Invocarea lipsei de fonduri pentru a nu executa obligația de plată este de natură a afecta dreptul de proprietate al creditorilor, drept garantat de art.1, Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În temeiul Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, și al Legii nr. 393/2006, statul român s-a obligat să plătească foștilor proprietari și moștenitorilor acestora compensații bănești pentru anumite imobile abandonate pe foste teritorii ale României, în urma modificării granițelor survenite înainte și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Astfel, deciziile definitive de plată a despăgubirilor (concretizate fie în hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea celor trei acte normative precizate, fie în deciziile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, fie în hotărârile judecătorești definitive prin care s-a exercitat controlul judecătoresc asupra actelor administrative de plată a despăgubirilor) au generat un drept de creanță asupra statului care beneficiază de protecție constituțională, în condițiile art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală, dând naștere în patrimoniul persoanelor îndreptățite la despăgubiri, unui "bun", în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.
În ipoteza în care autoritățile sunt obligate să acționeze în vederea executării unui titlu executoriu și manifestă abstențiune, această conduită este apreciată ca angajând răspunderea statului, obligația statului de a asigura celeritatea procedurilor judiciare fiind una de rezultat.
Pentru deplina protecție a drepturilor creditorului care a obținut o creanță împotriva statului, statul, prin autoritățile sale, trebuie să ia toate măsurile necesare executării, iar sistemul bugetar al statului, lipsa de fonduri sau a altor resurse nu îl pot scuti pe acesta de obligația sa, în baza Convenției, de a garanta fiecărei persoane dreptul la executarea unui titlu executoriu într-un interval de timp rezonabil.
Statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie titlurile executorii, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art.6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite (a se vedea cauza Ruianu contra României, Pini și Bertani, Manera și Atripaldi contra României, Ș. contra României, V. I. contra României, S. P. contra României).
În consecință, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere. Cu atât mai mult, statul nu poate impune limitări ale executării silite și nu poate institui norme care să ducă la amânarea realizării creanței pe care o persoană o are împotriva sa, aceasta constituind o ingerință în dreptul său la recunoașterea bunurilor.
Nu subzista punctul de vedere al contestatoarei in sensul ca Statul R. beneficiază de un termen rezonabil pentru achitarea compensațiilor bănești ținând cont de circumstanțele date. Este adevărat ca CEDO a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație însa acest principiu trebuie aplicat in funcție de situația particulara.
Cu privire la invocarea dispozițiilor OUG nr. 10/2014, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 2 din OUG nr.10/2014, în forma în vigoare la data efectuării actelor de executare, ,, Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393”.
Dispoziția legală mai sus enunțată se referă la suspendarea plății voluntare a despăgubirilor, și nu la suspendarea executării silite.
În ceea ce privește încheierea din data de 19.03.2014, prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, instanța reține că onorariul executorului judecătoresc de 7.641, 82 RON a fost în mod legal stabilit, în conformitate cu dispozițiile art. 39, alin.1, lit. c din Legea nr. 188/2000, la care a fost adăugată cota de TVA de 24%.
În ceea ce privește onorariul avocatului, în cuantum de 11.500 de RON, instanța reține că este întemeiat motivul de contestație la executare în sensul că onorariul avocatului este disproporționat față de activitățile efectiv întreprinse de acesta.
Posibilitatea instanței de judecată de a cenzura cheltuielile de executare este expres prevăzută de dispozițiile art. 669, alin.4 NCPC, care prevede că ,, Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni.”.Conform dispozițiilor art. 451, alin.2 NCPC, ,, Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său”.
Demersurile în această fază sunt realizate de organul de executare, iar avocatului creditorului nu îi revine sarcina de a efectua în concret actele de executare.
Astfel, onorariul avocatului într-un cuantum ridicat în această fază nu este justificat de specificul activităților de executare silită, în care executorul judecătoresc este cel care instrumentează dosarul de executare cu toate demersurile adiacente: deschidere dosar, înaintarea cererii de executare silită instanței în vederea încuviințării, demersuri pentru aflarea veniturilor debitorului, înființarea popririi, distribuirea sumelor achitate, ridicarea popririi și, în final, închiderea dosarului de executare.
Astfel, ținând seama de activitatea efectiv depusă în cadrul executării silite, de nivelul onorariului executorului, de valoarea creanței, și având în vedere principiile expuse mai sus, instanța urmează să diminueze onorariul avocatului de la suma de 11.500 RON la suma de 5.000 de RON. Această sumă este stabilită având în vedere cu precădere cuantumul onorariului executorului de 7.641, 82 RON, care nu poate fi inferior celui de avocat, față de argumentele expuse.
Instanța subliniază că această diminuare nu afectează raporturile juridice dintre părțile contractului de asistență juridică, ci doar obligația debitoarei contestatoare de a plăti acest onorariu. De asemenea, instanța arată că argumentele expuse au în vedere strict activitatea desfășurată de avocat pe parcursul derulării executării silite, iar nu și serviciile de asistență juridică oferite clientului în cadrul litigiilor în această fază (validări de poprire, contestații la executare), pentru care partea poate solicita cheltuieli de judecată, chiar în cadrul acestor proceduri, în situația în care contestatorul parte adversă cade în pretenții.
Este nefondată solicitarea contestatoarei având ca obiect anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr_ . Astfel, potrivit dispozițiilor art. 711, alin.3 Noul Cod de Procedură Civilă ,, De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale”. Încheierea din data de 24.01.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ , prin care a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată cu respectarea condițiilor legale prevăzute de art. 665 NCPC.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța va admite în parte contestația la executare, urmând a anula în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 19.03.2014, somația emisă la data de 19.03.2014, și adresa de înființare a popririi din data de 24.03.2014,acte emise de B. B. C. ȘI M. A.-M. în dosarul de executare nr.02/A/2014, în sensul că suma reprezentând onorariul de avocat se reduce de la suma de 11.500 RON la suma de 5.000 de RON, iar somația și adresa de înființare a popririi au ca obiect suma de totală 106.057, 34 RON, din care suma de 93.137, 72 RON reprezintă debit, iar suma de 12.919, 62 RON reprezintă cheltuieli de executare.
În ceea ce privește cerere contestatoarei având ca obiect suspendarea executării silite, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 718, alin.1 NCPC ,, Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată”. Executarea silită poate fi suspendată până la soluționarea contestației la executare, și întrucât contestația la executare a fost soluționată prin prezenta sentință, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare. formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Florească, nr.202, sector 1, în contradictoriu cu intimata B. D., cu domiciliul în Bistrița, ..13, .- Năsăud și cu domiciliul ales la Cabinet avocat P. M. cu sediul în București, .. 125, sector 1.
Anulează în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 19.03.2014, somația emisă la data de 19.03.2014, și adresa de înființare a popririi din data de 24.03.2014,acte emise de B. B. C. ȘI M. A.-M. în dosarul de executare nr.02/A/2014, în sensul că suma reprezentând onorariul de avocat se reduce de la suma de 11.500 RON la suma de 5.000 de RON, iar somația și adresa de înființare a popririi au ca obiect suma de totală 106.057, 34 RON, din care suma de 93.137, 72 RON reprezintă debit, iar suma de 12.919, 62 RON reprezintă cheltuieli de executare.
Respinge cererea având ca obiect suspendarea executării silite, ca fiind rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M.-R. P. C.
Red./Dact. Jud. M.M.R.. / 5 ex./ 2014
| ← Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc.... | Întoarcere executare. Sentința nr. 849/2015. Judecătoria... → |
|---|
