Pretenţii. Sentința nr. 1130/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1130/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 1130/2015
ROMÂNIA
DOSAR NR._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1130
Ședința publică din data de 28.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte – M. C.
Grefier - veronica burcin
Pe rol pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A. NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR (A.N.S.V.S.A.) în contradictoriu cu pârâții V. N., M. A. H., A. L. și ȘULCU G., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 21.01.2015, încheierea de ședință de la acea dată, făcând parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 28.01.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._ la data de 23.04.2013, reclamanta A. NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR (A.N.S.V.S.A.) a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâților V. N., M. A. H., A. L. și ȘULCU G. la plata sumei de 30.072,82 lei reprezentând prejudiciu cauzat acesteia prin fapta culpabilă a pârâților.
În motivarea cererii, reclamanta a menționat că, în perioada 02.04-06.07.2012, respectiv 11.06-06.07.2012, Curtea de Conturi a Româniaei, Departamentul III a efectuat auditul financiar al contului de execuție pe anul 2011 la A. Națională Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.
Cu această ocazie, auditorii publici externi din cadrul Departamentului III al Cuilii de Conturi au întocmit Procesul-verbal de constatare nr._/06.07.2012, în care s-au reținut o . neregularități și deficiențe, printre care și efectuarea de către A.N.S.V.S.A. a unei plăți către o persoană juridică în cuantum de 26.897,36 lei pentru materiale pe care instituția publică nu le-a primit și nu le-a folosit, la care se adaugă suma de 3.130,46 lei reprezentând daune moratorii stabilite in sarcina ANSVSA de către judecată.
Curtea de Conturi a României a emis Decizia nr. 11/26.07.2012, reținând această faptă punctul 4 iar, iar la pct. II. 2 a decis:”Se vor iniția demersurile legale pentru recuperarea sumei de 30.027,82 lei reprezentând mărfuri plătite de unitate, neprimite și nerecepționate în gestiunea acesteia (26.897,36 lei) și daune moratorii sarcina ANSVSA de către instanța de judecată (3.130,46), pe toate căile inclusiv de la persoanele care aveau atribuții și competențe prevăzute în acest sens prin fisa postului dacă va fi cazul”
În vederea asigurării punerii în executare a Deciziei nr.l 1/26.07.2012 a Departamentului III al Curții României privind abaterile de la legalitate și regularitate consemnate în Procesul verbal, prin Ordinul nr. 88/04.12.2012 emis de Președintele A.N.S.V.S.A., a fost constituită comisia de punere în executare a acestei decizii, care a avut ca atribuții stabilirea persoanelor răspunzătoare de abaterile de legalitate și regularitate constatate și consemnate în Procesul verbal nr._/06.07.2012 și Decizia 11/26.07.2012.
În baza Ordinului nr. 88/04.12.2012 emis de Președintele A.N.S.V.S.A., Comisia de punere în Deciziei Curții de Conturi a întocmit Raportul nr. 15/04.01._, care a fost înaintat - Secretar de Stat al A.N.S.V.S.A. în vederea luării măsurilor care .> În urma analizării Raportului nr. 15/04.01.2013, Președintele A.N.S.V.S.A a emis Ordinul 15/06.02.2013 pentru convocarea Comisiei de punere în executare a Deciziei nr. 11/26.07.2012 stabilind la art. 1 alin.2 ca soluția Comisiei, cu privire la abaterile menționate la pct, 1 și 4 din Raportul nr.15/04.01.2013 să fie prevăzută într-un nou raport, iar evenlualele puncte de vedere să fie consemnate în note separate.
Potrivit acestor dispoziții, Comisia de punere în executare a Deciziei nr. 11/26.07.2012, convocată în baza Ordinului nr.l5/06.02.2013 emis de Președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor a stabilit, prin Raportul nr.21/08.02.2013, că persoanele responsabile pentru prejudiciului prevăzut la pct. 4 din Decizia nr. 11/26.07.2012, sunt următoarele persoane: L. A.-director economic, V. N. - director adjunct adjunct economic, M. A. H.-șef Birou investiții, achiziții, administrativ și patrimoniu și Sulcu G.-consilier în cadrul Biroului investiții, achiziții, administrativ și patrimoniu.
Tot prin Raportul nr. 21/08.02.2013, Comisia de punere in executare a Deciziei nr. 11/26.07.2012 a stabilit ca pentru recuperarea sumei de 30.072,82 lei, A.N.S. V.S.A., prin Direcția Juridică, Litigii, Resurse Umane să demareze procedura legală pentru recuperarea sumelor astfel:
-suma de 2.411,24 lei reprezentând contravaloare parțială a facturii fiscale nr._/21.12.2009, la care se adaugă 280,63 lei reprezentând daune moratorii se va recupera de la dna. L. A., V. N. și M. A. H.;
-suma de 5 089.79 lei reprezentând contravaloarea facturi, fiscale nr._/05.02.2010, la care se adaugă daune moratorii în cuantum de 592,38 lei se va recupera de la M. A. H. și Șulcu G.;
- suma de 19.396 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr._/24.02.2010, nr._/16.03.2010, la care se adaugă daune moratorii în cuantum de 2.257 lei se va recupera de la M. A. H..
Față de cele arătate, se desprinde cooncluzia că suma de 2.692,04 lei se va recupera în solidar de la pârâții L. A., V. N. și M. A. H., suma de 5682,17 lei se va recupera în solidar de la pârâții M. A. H. și Șulcu G., iar suma de 21.653 lei se va recupera de la dl. M. A. H..
Arată că pârâții nu mai sunt angajați ai reclamantei, cu excepția pârâtei V. N., astfel încât consideră că recuperarea prejudiciului poate fi realizată prin acțiunea întemeiată pe art.1357-1359 Cod civil.
Consideră că termenul de presctipție începe să curgă de la data la care a luat cunoștință de prejudiciu prin Decizia nr.11/26.07.2012 a curții de Conturi.
În drept au fost invocate dispozițiile art.1357-1359 cod civil (art.998-999 vechiul Cod civil).
Reclamanta a atașat la cerere Ordinul nr. 88/04.12.2012 emis de Președintele A.N.S.V.S.A.-filele 7-8,Raport Comisia constituită în baza Ordinului nr.88/04.11.2012-f.9-13, Ordin pentru convocarea Comisiei de punere în executare a Deciziei nr.11/26.07.2012 a Departamentului III al Curții de Conturi-f.14-15, Raport al Comisiei constituită în baza Ordinului nr.15/06.02.2013-f.16-18, punct de vedere referitor la raportul Comisiei constituită în baza Ordinului nr.15/2013-f.19-23.
La data de 27.02.2014, prin Serviciul Registratură, pârâtul M. A. H. a depus întîmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării cererii și excepția prescripției dreptului material la acțiune raportat la termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958 și momentul curgerii termenului de prescripție, de la data săvârșirii faptelor, raportat la dispozițiile art.7 din același act normativ.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, considerând că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale. Arată că raportul de serviciu al său a încetat la data de 22.10.2010. Consideră că nu a săvârșit nicio faptă ilicită care să aducă atingere obligațiiilor de serviciu. Pretinsa faptă trebuie analizată în raport de obligațiile sale stabilite prin fișs postului, însă fișa postului nu există.
Mai arată că reclamanta avea obligația să achite către . prestația efectuată, deoarece produsele au fost livrate și acceptate, fapt confirmat de procesul-verbal de predare-primire din data de 21.12.2009.
Arată că el nu era însărcinat cu plata facturilor fiscale, această atribuție aparținand altor persoane.
În drept a invocat dispozițiile art.205 C.pr.civ.
La data de 03.03.2014, prin Serviciul Registratură, pârâta A. L. a depus întîmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că prin acțiunea depusă nu a fost identificată nicio faptă ilicită de care ar fi vinovată și nu este precizată nici forma vinovăției. Mai arată că, din înscrisurile depuse, nu rezultă că a produs prejudiciul.
Menționează că nu rezultă modul prin care comisia de punere în executare a deciziei a stabilit cuantificarea și repartizarea prejudiciului constatat de Curtea de Conturi, cum s-a ajuns la conclzia că ea împreună cu celelalte persoane indocate sunt vinovate de faptele descrise.
Precizează că nu se indică care atribuții din fișa postului au fost încălcate.
În drept a invocat dispozițiile art.205 C.pr.civ. și art.6 CEDO.
La data de 26.02.2014, prin fax, a depus întîmpinare pârâta V. N., prin care a a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că în timpul efectuării auditului financiar, auditorii i-au solicitat note de relații în legătură cu 4 facturi emise de furnizorul . în condițiile în care bunurile au fost confirmate de primire. Prin nota de relații nr._12 auditorii publici externi i-au solicitat lămuriri și cu privire ka motivul pentru care a fost stornată suma de 2.411,24 lei din valoarea de 17.403,35 lei cuprinsă în facura nr._-23.12.2009. A arătat că facturile nu au fost înregistrate în evidențele fiscale deoarece nu a fost parcursă faza de lichidare a cheltuielilor în conformitate cu OMF nr.1792-2002, iar referitor la cea de a doua întrebare a răspuns doamna S. D..
Consideră că faptele nu au fost săvârșite de ea. Consideră că nu este vinovată de fapte față de faptul că nu a efectuat stornările.
Prin hotărâre judecătorească suma afost înregistrată și plătită persoanei juridice ca urmare a constatării recepției acestor materiale ce au fost folosite de reclamantă.
În drept au fost învocate dispozițiile art.205 C.pr.civ., art.1357-1371, 1349 alin.(1) și (2) C.pr.civ.
La data de 03.03.2014, prin Serviciul Registratură, pârâtul Sulcu G. a depus întîmpinare, prin care a arătat că la data de 11.01.2011 a încetat raportul de serviciu al al său cu reclamanta. Mai arată că nu are cunoștință de faptele ce i se impută.
La data de 28.03.2014, prin Serviciul Registratură, reclamanta a depus răspuns la întîmpinare, prin care a arătat că cererea sa este scutită de taxa de timbru. În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, arată că dreptul la acțiune a început să curgă de la data de 26.07.2012 când a luat la cunoștință de Decizia nr.11/26.07.2012 a Curții de Conturi.
Pe fond a arătat că apreciază îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și solicită admiterea acțiunii.
Excepția netimbrării cererii de chemare în judecată invocată de paratul M. A. H. a fost respinsă prin încheierea din data de 20.05.2014, iar excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de același parat a fost unită cu fondul cauzei la același termen.
La termenul de judecată din data de 17.06.2014, pârâta V. N. a depus note de ședință prin care a solicitat respingerea acțiunii, în principal ca inadmisibilă, iar, subsidiar ca neîntemeiată.
A arătat că înțelege să invoce excepția inadmisibilității acțiunii în condițiile în care există o procedură specială, derogatorie, pentru atragerea răspunderii funcționarului public. În acest sens face referire la dispizițiile art.84 și 85 din Legea nr.188/1999.
De asemenea a arătat că înțelege să invoce și excepția puterii de lucru judecat, facând referire la dispozițiile art.430 C.pr.civ.și la hotărâri judecătorești pronunțate de alte instanțe cu privire la problema de drept pusă în discuție, respectiv inadmisibilitatea cererilor întemeiate pe dispozițiile art.998-999 C.civ. când se urmărește atragerea răspunderii civile a funcționarului public.
Cu privire la fondul cauzei consideră acțiunea neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 21.02.2015 pârâtul M. A. H. a arătat că înțelege să invoce și indamisibilitatea acțiunii, iar pârâta A. L. a arătat că înțelege să invoce excepțiile inadmisibilității acțiunii, puterii de lucru judecat, și prescripției dreptului material la acțiune.
Sub aspect probatoriu, a fost administrată proba cu înscrisuri, pentru toate părțile. Pârâtul M. A. H. a renunțat, la termenul din data de 21.01.2015, la proba cu interogatoriul reclamantei și proba testimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamantă, în calitate de achizitor și ., în calitate de furnizor, a fost încheiat contractul nr.06/10.06.2009 f.278-281, al cărui obiect l-a constituit livrarea unor produse în valoare totală de 37.195,83 lei.
Prin sentința civilă nr._/01.11.2011 pronunțată de Judecătoria A. în Dosarul nr._ -f.312-314, instanța a obligat-o pe reclamanta din prezenta cauză la plata sumei de 26.897,36 lei- cu titlu de preț neachitat. Prin aceiași sentință reclamanta a fost obligată și la plata sumei de 1.869,65 lei cu titlu de daune moratorii calculate până la data de 28.03.2011, cu mențiunea că acestea, în cuantum egal cu dobânda legală sunt datorate în continuare până la plata debitului.
În perioada 02.04-06.07.2012 și 11.06._12, Curtea de Conturi a României - Departamentul III a efectuat auditul financiar al contului de execuție pe anul 2011 la A. Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor. Cu această ocazie, Curtea de Conturi a României a întocmit procesul-verbal de constatare din 06 iulie 2012 prin care au fost constatate o . abateri-f.230-277.
Ca urmare, Curtea de Conturi a României, în conformitate cu prevederile Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a emis Decizia nr. 11/26.07.2011, prin care a stabilit în sarcina A.N.S.V.S.A. obligația recuperării prejudiciului creat-f.32-36.
La punctul 4 din această decizie, Curtea de Conturi a României a reținut că nu au fost inițiate măsuri legale de recuperare a sumei de 30.027,82 lei reprezentand mărfuri plătite unui furnizor dar neprimite și nerecepționate în gestiunea unității (26.897,36 lei) și daune moratorii stabilite în sarcina ANSVSA de instanța de judecată(3.130,46 lei). Conform datelor, informațiilor și documentelor puse la dispoziție, mărfurile facturate de furnizor nu au fost primite și recepționate în gestiunea instituției, situație în care a fost refuzată plata acestora.
În baza sentinței pronunțate de instanța de judecată s-a constatat că mărfurile au fost facturate de furnizor și preluate de reprezentantul ANSVSA, astfel că refuzul pentru decontarea acestora a fost considerat nejustificat.
În vederea asigurării punerii în executare a Deciziei nr.11/26.07.2011, a fost constituită comisia de executare a Deciziei, numită prin Ordinul Președintelui ANSVSA nr.88/04.12.2012-f.7-8, comisie care a întocmit un raport-15/15.04.2013-f.39-43, care a fost înaintat Președintelui - Secretar de Stat al A.N.S.V.S.A. în vederea luării măsurilor care se impun-f.9-13.
În urma analizării acestui raport, Președintele ANSVSA a emis Ordinul 15/06.02.2013-f.44-45, prin care a convocat Comisia constituită prin Ordinul Președintelui ANSVSA nr.82/2012 pentru a stabili soluția propusă spre adoptare Președintelui ANSVSA cu privire la abaterea menționată la punctul 1 și cu privire la cea menționată la pct.4 din Raportul nr.15/04.01.2013 al Comisiei respective.
Prin raportul nr.21/08.02.2013-f.46-53, Comisia constituită în baza Ordinului nr.15/06.02.2013 a constatat că recuperarea prejudiciului de 30.072,82 lei se va face de la A. L., V. N., M. A. H. și Șulcu G..
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, potrivit art.248 C.pr.civ., instanța constată următoarele :
Cu privire la excepția puterii de lucru judecat, instanța constată că autoritatea de lucru judecat, „res iudicata pro veritate habetur ”, este reglementată în art. 432 C.proc.civ., ca o excepție de fond, peremptorie și absolută.
Pentru a exista putere de lucru judecat, trebuie să există triplă identitate, de părți, de obiect și de cauză, triplă identitate ce nu este îndeplinită în cauză prin raportare la litigiile anterioare invocate de pârâtă. Astfel, instanta retine că în prezenta cauză sunt alte părți decât cele care s-au judecat în dosarul Inaltei Curți de Casație și Justiție soluționată prin decizia civilă nr. 4643/11.10.2011, de dosarul nr._/301/2012 al Judecătoriei Sectorului 3 București în care s-a pronunțat sentința nr._/20.11.2012, de dosarul nr._/301/2012 al Judecătoriei Sectorului 3 București, de dosarul nr._/300/2012 al Judecătoriei Sectorului 2 București, de dosarul nr._/3/2009 al Curții de Apel București în care s-a pronunțat sentința civilă nr.977/09.02.2011, iar obiectul cauzei nr._/4/2012, aflată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București este diferit de cel indicat în prezenta acțiune, motiv pentru care va respinge exceptia puterii de lucru judecat, ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de pârâții Macu A. H., A. L. și V. N., instanța reține următoarele:
Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamanta a solicitat în temeiul art. 1357-1359 C.civ. (art. 998-999 Vechiul Cod Civil), antrenarea răspunderii delictuale a pârâților recuperarea prejudiciului de 30.072,82 lei.
Potrivit art. 84 din Legea nr. 188 republicată, din 8 decembrie 1999 privind Statutul funcționarilor publici: Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează; b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Art. 85 din același act normativ prevede că repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive. Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ. Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Din examinarea dispozițiilor legale menționate, rezultă că prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici s-au reglementat cadrul juridic, condițiile și procedura angajării răspunderii acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile provocate cu vinovăție instituțiilor sau autorităților publice în care își desfășoară activitatea.
Fiind vorba de o lege specială, cu aplicabilitate numai în cazul răspunderii funcționarilor publici, nu există un drept de opțiune între aceste norme și cele cu caracter general, care privesc angajarea răspunderii civile delictuale a oricărei persoane indiferente de calitatea acesteia, deci care nu este funcționar public sau pentru care nu există norme legale speciale de angajare a răspunderii, potrivit principiului “specialia generalibus derogant”.
Instanța reține că pârâta V. N. are calitatea de funcționar public, fiindu-i deci aplicabile dispozițiile art. 84 si art 85 din Legea nr. 188/1999, situație în care procedura de recuperare a prejudiciului din prezenta cauză presupune emiterea ordinului sau a dispoziției de imputare și nu promovarea unei acțiuni civile în pretenții întemeiată pe art. 998-999 C.civ., acțiune care este inadmisibilă.
Inadmisibilitatea reprezintă acea situație în care reclamantul fie folosește o cale procedurală neprevăzută de lege, fie folosește într-un mod nepermis o cale prevăzută de lege, A.N.S.V.S.A. aflându-se în cea de-a doua situație întrucât calea comună îi este interzisă câtă vreme există o procedură special reglementată pentru funcționarii publici.
Prin urmare, instanța va admite excepția inadmisibilității, excepție invocată de pârâta V. N. și va respinge acțiunea ca atare față de aceasta.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii față de ceilalți pârâții, instanța o consideră neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare.
Astfel, pârâtul M. A. H. a arătat, prin întimpinare, că raportul de serviciu al său a încetat la data de 22.10.2010, iar acțiunea a fost formulată la data de 23.04.2013.
Prin raportul nr.21/08.02.2013-f.46-53, Comisia constituită în baza Ordinului nr.15/06.02.2013 a constatat că recuperarea prejudiciului de 30.072,82 lei se va face de la A. L., V. N., M. A. H. și Șulcu G..
Data când a fost produsă paguba efectiv nu are relevanță în cauză, având în vedere că la acea dată nu se cunoștea existența prejudiciului sau a persoanele vinovate pentru ca instituția să facă demersuri pentru recuperarea prejudiciului.
Prin urmare, față de data Deciziei Curții de Conturi nr.11/26.07.2012 și ținând cont că pârâtul nu mai avea calitatea de funcționar public la acea dată, excepția inadmisibilității față de acest pârât apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
În ceea ce îl privește pe pârâtul Șulcu G., raporturile de serviciu ale acestuia au încetat la data de 10.01.2011, astfel încât atât la data Deciziei Curții de Conturi nr.11/26.07.2012 acesta nu mai avea calitatea de funcționar public.
În aceleași condiții și excepția inadmisibilității invocată de pârâta A. L. este neîntemeiată, aceasta nefăcând dovada că la data Deciziei Curții de Conturi nr.11/26.07.2012 mai era funcționar public.
Cu privire la exceptia prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul M. A. H. și pârâta A. L., instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958 aplicabil în speță, termenul de prescripție este de 3 ani. Față de faptul că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe răspundere civilă delictuală, termenul de prescripție începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
În speță, reclamanta a cunoscut de existența pagubei prin Decizia nr.11/26.07.2012 când s-a constata paguba în patrimoniul instituției.
Față de acest aspect, cererea depusă la instanță la data de 23.04.2013 apare introdusă în cadrul termenului de prescripție.
Pe fondul cauzei, în drept, potrivit art. 103 din Legea nr.71/2011 obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor, astfel încât se vor aplica dispozițiile vechiului Cod civil.
Potrivit art. 998 Cod civil orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, să îl repare.
Conform art. 999 Cod civil omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.
Din prevederile legale enunțate mai sus rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
În ceea ce privește existența unui prejudiciu, această condiție este îndeplinită cât timp prin Decizia nr.11/26.07.2012 s-a reținut existența unui prejudiciu creat bugetului reclamantei în sumă de 30.027,82 lei și s-a recomandat recuperarea prejudiciului de la persoanele din cadrul instituției care nu au respectat prevederile legale și procedurile administrative.
De altfel, și prin sentința civilă nr.573/06.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr._ s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă prin care s-a solicitat anularea încheierii nr.120 pronunțată de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi și admiterea contestației formulate împotriva deciziei nr.11/26.07.2012-f.96-97, vol.II.
În ceea ce privește existența faptei ilicite, instanța reține că, la efectuarea controlului, Curtea de Conturi a constatat că bunurile materiale în valoare totală de 26.897,36 lei facturate reclamantei de . în perioada decembrie 2009-martie 2010 nu au fost înregistrate în evidența financiar contabilă a instituției în conformitate cu prevederile OMFP nr.1917/2005 și nici în evidența tehnic-operativă. Entitatea nu a procedat la întocmirea documentelor justificative prevăzute de OMFP nr.3512/2008.
Facturile emise de furnizor au fost semnate de primire de doi salariații ai reclamantei, care nu au făcut dovada recepției bunurilor prin întocmirea Notelor de recepție și constatare diferențe (cod 14-3-1A) și înregistrarea acestora în Fișele de magazie (cod 14-3-8).
Din raportul nr.21/08.02.2013 emis de Comisia constituită în baza Ordinului nr.15/2013, nu rezultă însă care este fapta ilicită reținută în sarcina pârâților M. A. H., A. L. și Șulcu G..
Astfel, reclamanta nu a indicat în concret, pentru fiecare pârât care din faptele reținute prin Decizia Curții de Conturi nr.11/26.07.2012 a fost săvârșite de fiecare pârât, respectiv care din atribuțiile din fișa postului sau atribuții de serviciu stabilite prin ordine au fost încălcate de fiecare pârât.
Aceste fapte nu pot fi identificate nici de instanță, în baza probelor administrate, având în vedere că potrivit Regulamentului de Organizare și Funcționare al Autorității Naționale Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor atribuțiile Direcției Buget, Finanțe, Investiții, Achiziții, Patrimoniu și Administrativ erau comune pentru fiecare din cele trei Servicii din componența acesteia, astfel încât reclamanta trebuia să stabilească în concret, pentru fiecare pârât ce atribuție trebuia să îndeplinească și că atribuțiile trebuiau îndeplinite de aceștia, iar în fața instanței să propună probe din care să rezulte acest aspect.
De asemenea, reclamanta ar fi trebuit să precizeze dacă atribuțiile de serviciu ale pârâților au fost stabilite și prin alte Ordine ale Președintelui ANSVSA, aspect neindicat în cauză.
Astfel, deși paratul M. A., împreună cu pârâtul Șulcu G. a semnat de primire un număr de 5 facturi fiscale, printre care și cele a căror contravaloare o solicită reclamanta, reclamanta nu a făcut dovada că aceștia aveau obligația recepționării bunurilor primite conform facturilor fiscale emise de furnizor prin întocmirea notelor de recepție și constatare de diferențe și înregistrarea acestora în fișele de magazie, precum și atribuția exclusivă a acestora.
În ceea ce privește înregistrarea în evidența financiar contabilă a instituției în conformitate cu prevederile OMFP nr.1917/2005 și evidența tehnic-operativă a facturilor emise în perioada decembrie 2009-martie 2010, din actele depuse nu rezultă atribuția exclusivă a pârâtei A. L. în această activitate.
De asemenea, din probele administrate, nu rezultă vinovăția pârâților, element esențial pentru stabilirea răspunderii civile delictuale a pârâților.
Nefiind stabilite în conctre faptele săvârșite de fiecare pârât nu se poate stabili nici legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Având în vedere cele precizate, instanța apreciază că nu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale în sarcina pârâților, motiv pentru care va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
În consecință, în baza art.453 Cod de procedură civilă, va obliga reclamanta către pârâta A. L. la plata sumei de 1116 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, la plata către pârâta V. N. a sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, precum și la plata către pârâtul M. A. H. a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția puterii de lucru judecat invocată de pârâții V. N. și A. L. ca neîntemeiată.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de pârâții M. A. H. și A. L. ca neîntemeiată.
Respinge exceptia prescripției dreptului material la acțiune, excepție invocată de pârâții M. A. H. și A. L. ca neîntemeiată.
Admite excepția inadmisibilității, excepție invocată de pârâta V. N. (CNP_) și va respinge acțiunea față de aceasta, cu domiciliul în București, .. 56-58, sector 4, ca inadmisibilă.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR (A.N.S.V.S.A.), având CUI_ și sediul în București, Piața Presei Libere nr. 1, Corp D1, sector 1 față de pârâții M. A. H. (CNP_), cu domiciliul în București, .. 103, ., ., sector 4, A. L. (CNP_), cu domiciliul în București, .. 98, ., ., sector 3 și Șulcu G., cu domiciliul în București, Calea Giulești nr. 60, ., ., sector 5, ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta la plata către pârâta A. L. a sumei de 1116 lei cheltuieli de judecată, la plata către pârâta V. N. a sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată, precum și la plata către pârâtul M. A. H. a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.01.2015
PREȘEDINTE,GREFIER,
M. C. V. B.
Red./Tehnored. Jud. M.C./7 ex.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 1054/2015. Judecătoria SECTORUL... | Validare poprire. Sentința nr. 1041/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
