Obligaţie de a face. Încheierea nr. 26/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 26/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 3804/2015
ROMÂNIA
DOSAR NR._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 26.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. B.
GREFIER - R. N.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul pârât M. M. N. în contradictoriu cu pârâta reclamantă P. R. M., chemații în garanție C. D. S. și D. R. și titularul dreptului F. G. N., având ca obiect obligație de a face și pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul pârât personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, pârâta reclamantă, personal și asistată de avocat U. F., cu împuternicire avocațială la dosar, chematul în garanție D. R., personal, lipsind C. D. S. și F. G. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul pârâtei reclamante depune la dosar dovada citării prin ziar a lui F. G. N..
Instanța procedează la luarea interogatoriilor lui M. M. N., F. G. N. și D. R., acestea fiind atașate dosarului cauzei, după semnare.
Instanța constată că la data de 18.11.2014 s-a încuviințat pentru reclamantă interogatoriul lui F. G. N. și pentru pârâtă, proba cu interogatoriul celorlalte părți.
Instanța constată că F. G. N. și C. D. S. nu s-au prezentat pentru a le fi luat interogatoriul la acest termen, fără motive temeinice.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei și cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Reclamantul prin avocat solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive întrucât contractul a fost încheiat între reclamant și pârâtă, F. G. N. acționând ca un mandatar pentru pârâtă, la momentul încheierii contractului el având cartea de identitate a acesteia. Solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă de timbru.
Pârâta prin avocat arată cu privire la excepție că reclamantul a arătat la un termen anterior că nu este necesară expertiză pentru semnătura de pe contract și că F. G. N. a semnat contractul ca și cumpărător. Solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei. Arată că reclamantul a avut reprezentarea faptului că încheie contractul cu F. G. N., nu cu P. R. M.. Solicită respingerea susținerilor apărătorului reclamantului întrucât ele se contrazic cu ce a susținut reclamantul. Solicită respingerea acțiunii pe fond. Arată că autoturismul trebuia cerut de la F. G. N.. Arată că părțile au ținut în afara procesului legătura între ele. Solicită cheltuieli de judecată, costurile citării prin publicitate. Cu privire la cererea de chemare în garanție a lui C. D. S., solicită admiterea acesteia, arătând că acesta avea cunoștință de contractul încheiat cu pârâta, iar soția lui C. D. S. a fost cea care a distrus acest înscris. Cu privire la chemarea în garanție a lui D. R., solicită admiterea acesteia și restituirea celor 18 rate lunare a câte 500 lei, având în vedere că acesta recunoaște că s-au plătit niște sume de bani, fără a fi însă vreodată eliberată o chitanță. Cu privire la cererea de arătare a titularului dreptului, solicită admiterea, arătând că F. G. N. este cel ce a încheiat contractul. Solicită admiterea și a cererii reconvenționale, așa cum a fost formulată. Solicită cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru și cheltuielile de citare prin publicitate.
Chematul în garanție D. R. arată că solicită respingerea chemării sale în garanție. Arată că pârâta a plătit de bună voie ratele prețului și că nu au existat neînțelegeri pe acest aspect. Arată că în rest nu are nimic de solicitat în cauză.
Reclamantul prin avocat arată că mandatul presupune ca mandatarul să semneze un act juridic în numele și pe seama mandantului. Pârâta a declarat că a restituit o plată datorată și că este căsătorită cu F. G. N., iar aceasta nu putea înstrăina mașina dacă nu era parte în contract. Solicită respingerea cererilor de chemare în garanție și a celei de arătare a titularului dreptului ca inadmisibilă.
Pârâta prin avocat arată că reclamantul a recunoscut că F. G. N. întârziase cu plata ratelor, iar legat de cartea de identitate a pârâtei, care se afla în posesia lui F. G. N., arată că aceasta a fost o greșeală a pârâtei, astfel că ulterior a fost pusă în situația de a plăti ea ratele, fiind angajata ginerelui reclamantului.
Reclamantul personal arată că pârâta a achitat 14 rate de preț prin intermediul ginerelui și apoi 7 rate a câte 3.000 lei prin intermediul lui F. G. N., iar acesta a reușit să ia cartea de identitate a mașinii, precum și autoturismul, cu care a dispărut, fără să mai plătească restul prețului.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează să amâne pronunțarea, motiv pentru care
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 06.03.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
DOSAR NR._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 06.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. B.
GREFIER - R. N.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează să amâne pronunțarea, motiv pentru care
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 13.03.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
DOSAR NR._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 13.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. B.
GREFIER - R. N.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează să amâne pronunțarea, motiv pentru care
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 20.03.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
DOSAR NR._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 20.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. B.
GREFIER - R. N.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează să amâne pronunțarea, motiv pentru care
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 27.03.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
ROMÂNIA
Dosar nr._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3804
Ședința publică de la 27.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte –M. B.
Grefier – R. N.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul pârât M. M. N. în contradictoriu cu pârâta reclamantă P. R. M., chemații în garanție C. D. S. și D. R. și titularul dreptului F. G. N., având ca obiect obligație de a face și pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26.02.2015 când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 06.03.2015, 13.03.2015, 20.03.2015 și 27.03.2015, când în aceeași compunere a hotărât.
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.01.2013 sub nr._, astfel cum a fost precizată la data de 07.11.2013, reclamantul M. M. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta P. R. M., rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 06.07.2009 între părți, având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra autoturismului marca Seat Toledo cu nr. de înmatriculare_ și număr de identificare VSSZZZ1LZZD273604, obligarea pârâtei la restituirea autoturismului, precum și la plata sumei de 670 lei, reprezentând contravaloare amenzi contravenționale pentru nerespectarea regulilor de circulație, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 06.07.2009 a încheiat cu pârâta contractul de vânzare-cumpărare anexat, prin care a vândut pârâtei autoturismul sus-menționat, pentru prețul de_ lei, din care se va achita lunar câte 500 lei până la achitarea efectivă a sumei. Reclamantul a mai arătat că la data semnării contractului de vânzare-cumpărare a înmânat pârâtei autoturismul, cheile, cartea mașinii, aceasta folosind autoturismul din momentul semnării contractului. Reclamantul a susținut că în data de 20.03.2011, recunoscând că sunt în urmă cu plata ratelor aferente vânzării autoturismului, soțul pârâtei a semnat o declarație în formă olografă prin care se angaja că va achita restul sumei de 5200 lei, în rate lunare a câte 300 lei, începând cu luna mai 2011, în caz contrar neachitarea ratelor va atrage de la sine restituirea autoturismului către reclamant. Reclamantul a mai arătat că nici până în prezent pârâta nu a achitat integral această ultimă sumă, ci potrivit înscrisului intitulat „declarație” a achitat doar 7 rate a câte 300 lei, rămânând un rest de plată în valoare de 3100 lei, astfel că solicită restituirea autoturismului și obligarea pârâtei la plata amenzilor de circulație ce au fost aplicate pe numele său, ca urmare a folosirii autoturismului de către pârâtă. S-a precizat că solicitarea de a restitui vehiculul este efectul rezoluțiunii contractului, în temeiul căruia părțile sunt obligate să înapoieze prestațiile efectuate, respectiv să opereze repunerea în situația anterioară încheierii contractului. În privința tranșelor din preț achitat reclamantul a arătat că nu înțelege să le înapoieze în baza principiului repunerii părților în situația anterioară, deoarece începând cu luna iulie 2009 acestea i se cuvin cu titlu de contravaloare a dreptului de folosință asupra vehiculului.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 969 C.civ., art. 109 C.proc.civ.
În susținerea cererii, reclamantul a depus în copii certificate pentru conformitate cu originalul: contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din 06.07.2009, declarație olografă, adresă Direcția Venituri Buget Local.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 658 lei și timbru judiciar de 1,5 lei.
Pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 5000 lei, reprezentând parte din suma achitată de pârâtă în cuantum de 9000 lei, precum și la plata sumei de 100 lei, achitată de pârâtă ca urmare a întocmirii actelor de înstrăinare a mașinii către numitul C. D. S., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâta a arătat că mașina a fost înstrăinată de reclamant numitului F. G. N. la data de 06.07.2009. Pârâta a precizat că la acea dată a fost de acord ca prietenul său de atunci, F. G. N. să îi folosească cartea de identitate pentru că a primit asigurări verbale de la acesta că este vorba doar de acte provizorii, iar cele definitive se vor face la data când F. G. N. avea să obțină cartea de identitate, care-i expirase. S-a mai arătat că actul prezentat de reclamant a fost întocmit de reclamant și F. G. N., fără ca pârâta să fie de față și să semneze actul. Pârâta a mai arătat că, întrucât a fost angajată la . Impex SRL, care aparținea numitului D. R., ginerele reclamantului, pârâta a plătit pentru autoturism, lunar reținându-i-se din salariul de 600 lei suma de 500 lei pentru autoturism. Pârâta a susținut că timp de 18 luni a plătit suma totală de 9000 lei, banii fiind încasați de ginerele reclamantului. Pârâta a susținut că declarația de la dosar din 20.03.2011 a fost semnată tot de F. G. N.. A mai susținut că în data de 12.12.2011, ca urmare a problemelor financiare pe care le avea pârâta, F. G. N. a vândut mașina numitului C. D. S., în schimbul sumei de 1000 Euro, banii fiind încasați de fostul său prieten, aspect care a fost adus la cunoștința reclamantului și cu care acesta a fost de acord. În ceea ce privește solicitarea reclamantului de a i se restitui autoturismul, pârâta a considerat că reclamantul trebuie să se adreseze numitului C. D. S., deoarece acesta a preluat mașina și lui F. G. N., care a încheiat actul de vânzare-cumpărare cu reclamantul. Referitor la plata sumelor achitate de reclamant reprezentând amenzi de circulație, a considerat că reclamantul trebuie se se îndrepte împotriva celui care avea mașina în funcție de data comiterii abaterii și nu împotriva pârâtei, care nu are carnet de conducere și nu a condus niciodată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205, 209 C.pr.civ., art. 1166 și 1170 N.C.civ.
Cererea reconvențională a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 420 lei.
Totodată, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a numiților C. D. S. – cel care a cumpărat mașina de la F. G. N., cunoscând că mai sunt de achitat niște bani reclamantului - și D. R. – cel care îi oprea pârâtei 500 lei pe lună pentru a achita mașina și care este ginerele reclamantului – precum și cerere de arătare a titularului dreptului împotriva numitului F. G. N., cel care s-a comportat ca fiind proprietarul mașinii chiar dacă în acte apare pe numele pârâtei.
Prin cererea de chemare în garanție a numitului C. D. S., pârâta a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli referitoare la actul de cumpărare a mașinii ce a fost achiziționată de acesta de la F. G. N..
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 1357 și urm. N.c.civ., 60-63 C.proc.civ.
Prin cererea de chemare în garanție a numitului D. R., pârâta a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 2000 lei, sumă ce a fost plătită de pârâtă acestuia în contul mașinii și care trebuia plătită de F. G. N., cel care a cumpărat mașina de la reclamant.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 1214 și urm., art. 1357 și urm. N.c.civ., art. 60-63 C.proc.civ.
Prin cererea de arătare a titularului dreptului împotriva numitului F. G. N., pârâta a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli pe care le-a suportat pârâta și care s-au constituit în beneficii pentru acesta când a cumpărat mașina de la reclamant.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 1214 și urm., 1357 și urm. N.C.civ., art. 64-66 C.proc.civ.
Pârâta a achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum de 222 lei pentru cererile de chemare în garanție și cererea de arătare a titularului dreptului.
Reclamantul a depus întâmpinare la cererea reconvențională prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată.
În motivare, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, a arătat că a încheiat cu aceasta contractul de vânzare-cumpărare din 06.07.2009, semnat de pârâtă, iar pârâta a afirmat că a plătit mașina o perioadă de timp, fiindu-i reținuți banii din salariu, astfel încât s-a făcut dovada acordului de voință în privința vânzării mașinii către pârâtă. Referitor la suma de 5000 lei solicitată de pârâtă, a susținut că nu se justifică restituirea acestei sume, întrucât alături de restul din preț reprezintă contravaloarea dreptului de folosință de care pârâta a beneficiat. Pârâta nu a făcut dovada faptului că mașina nu mai este în patrimoniul ei, neprezentând niciun document din care să reiasă că ar fi vândut ulterior autovehiculul, acesta fiind în prezent înregistrat pe numele reclamantului în evidențele fiscale și cele ale poliției. Referitor la capătul doi al cererii reconvenționale a susținut că spezele încheierii unui contract de vânzare-cumpărare sunt în sarcina cumpărătorului, sau conform înțelegerii părților, iar nu a unui terț.
Chemații în garanție D. R. și C. D. S. și titularul dreptului F. G. N., deși legal citați, acesta din urmă prin publicitate conform art. 95 C.proc.civ., nu au formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 22.10.2014, reclamantul a mai depus la dosar un set de înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul (f. 111-116).
La termenul de judecată din data de 19.11.2014, reclamantul, personal, a arătat că pârâta P. R. M. și F. G. N. s-au prezentat ca soți atunci când au cumpărat mașina iar ratele prețului de până la 9000 lei au fost plătite de pârâtă, prin intermediul ginerelui reclamantului. Totodată, a arătat că, contractul de vânzare-cumpărare a fost semnat de F. G. N., dar cu cartea de identitate a pârâtei.
La același termen de judecată, instanța a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, invocată de aceasta, a încuviințat pentru reclamant, pârâtă și chematul în garanție D. R. proba cu înscrisuri, pentru reclamant și proba cu interogatoriul titularului dreptului F. G. N., iar pentru pârâtă și proba cu interogatoriul reclamantului, a chemaților în garanție și a titularului dreptului.
La termenul de judecată din 26.02.2015, instanța a procedat la luarea interogatoriilor reclamantului și chematului în garanție D. R., propuse de pârâtă. Totodată, a constatat că, chematul în garanție C. D. S. și titularul dreptului F. G. N. nu s-au prezentat în fața instanței pentru luarea interogatoriului fără motive temeinice.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanțe reține următoarele:
Conform contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 06.07.2009 (f. 3), reclamantul M. M. N., a vândut autovehiculul marca Seat Toledo, cu nr. de înmatriculare_ și număr de identificare VSSZZZ1LZZD273604 către pârâta P. R. M., în schimbul prețului de_ lei, ce urma a fi plătit în rate lunare de câte 500 lei fiecare. Din susținerile părților din cererea de chemare în judecată și întâmpinare, rezultă că din prețul total al autoturismului, pârâta a achitat suma de aproximativ 9000 lei (8900 lei conform susținerilor reclamantului, respectiv 9000 lei, conform susținerilor pârâtei).
În temeiul art. 137 alin. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. R. M., instanța reține că aceasta este neîntemeiată, urmând a o respinge pentru următoarele motive:
Pentru ca o persoană să fie parte în proces trebuie îndeplinită condiția ca acea persoană să aibă calitate procesuală (legitimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea. Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâților și subiecții pasivi ai raportului juridic dedus judecății.
Întrucât reclamantul este cel care declanșează procedura judiciară, lui îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâților (a se vedea art. 112 C.pr.civ.). Pentru că instanța este interesată în pronunțarea unei soluții legale, temeinice, este datoare să verifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă.
Analizând cererea formulată, din perspectiva condițiilor generale pe care trebuie să le îndeplinească cererea adresată instanței de judecată, verificând calitatea procesuală pasivă a pârâților prin prisma circumstanțelor de fapt ale speței, dispozițiilor legale incidente și considerațiilor teoretice expuse la începutul acestor considerente, instanța constată că pârâta P. R. M. are calitate procesuală activă, excepția invocată de aceasta fiind neîntemeiată.
Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în considerare faptul că în cadrul unei acțiuni în rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare pentru un autoturism, precum în cauza de față, calitatea procesuală pasivă aparține părții contractante – vânzător sau cumpărător – care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale în mod culpabil. Or, în speță, din probele administrate, reiese că reclamantul M. M. N. a intrat în raporturi juridice contractuale cu pârâta P. R. M., conform contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din 06.07.2009, și nu cu numitul F. G. N., indicat de pârâtă ca titular al dreptului.
Deși contractul de vânzare-cumpărare a fost semnat la rubrica ”cumpărător” de către numitul F. G. N., astfel cum a recunoscut reclamantul la termenul din 19.11.2014, totuși din susținerile pârâtei din cuprinsul întâmpinării, rezultă că numitul F. G. N., care era prietenul pârâtei la acea dată, a acționat în calitate de mandatar al acesteia. În acest sens, pârâta a afirmat că i-a înmânat numitului F. G. N. cartea de identitate în vederea încheierii contractului. Deși pârâta a susținut că la momentul înmânării cărții de identitate a fost asigurată de numitul F. G. N. că este vorba doar de acte provizorii, iar cele definitive se vor face la data când F. G. N. avea să obțină cartea de identitate, care-i expirase, totuși din împrejurarea executării parțiale de către pârâtă a obligației de plată a ratelor din prețul autoturismului cumpărat, conform susținerilor acesteia și astfel cum rezultă și din celelalte probe administrate în cauză, rezultă existența mandatului tacit acordat de pârâta P. R. M. numitului F. G. N. în vederea achiziționării autoturismului sus-menționat, conform art. 1533 C.civ. 1864. Sub acest aspect, instanța constată că, deși pârâta a susținut că ratele din prețul autoturismului îi erau reținute din salariul pe care îl obținea de la firma chematului în garanție D. R., ginerele reclamantului, pârâta nu a făcut dovada că ratele respective ar fi fost reținute împotriva voinței acesteia. În subsidiar, în situația din probele administrate în cauză nu ar rezulta existența mandatului tacit acordat de pârâtă numitului F. G. N. în vederea achiziționării autoturismului, în cauză ar fi îndeplinite condițiile mandatului aparent, actul de vânzare-cumpărare fiind încheiat de mandatarul F. G. N. cu depășirea împuternicirii acordate de pârâtă, iar reclamantul M. M. N. contractând cu credința scuzabilă și legitimă că mandatarul are puteri de reprezentare. Astfel, pârâta a recunoscut că numitul F. G. N. a acționat ca mandatar al acesteia, însă a susținut că mandatul s-a limitat la încheierea unor acte provizorii, ceea ce ar exclude încheierea unui contract de vânzare-cumpărare. Cu toate acestea, mandatarul F. G. N. a încheiat contractul de vânzare-cumpărare sus-menționat, acționând astfel cu depășirea puterii de reprezentare, iar în cauză nu s-a făcut dovada relei-credințe a reclamantului vânzător, respectiv a faptului că acesta ar fi avut cunoștință de depășirea puterii de reprezentare, buna-credință a acestuia prezumându-se potrivit art. 1899 alin. 2 C.civ. 1864. Sub acest aspect, instanța are în vedere și faptul că, din moment ce contractul de vânzare-cumpărare pentru un autoturism este un contract consensual, nu era necesară prezentarea de către mandatar a unei procuri autentice acordată acestuia pentru cumpărarea autoturismului. Deoarece mandatul aparent produce efecte între părțile contractului ca și cum mandatarul aparent ar fi avut puteri de reprezentare, rezultă încheierea între reclamantul M. M. N., în calitate de vânzător, și pârâta P. R. M., în calitate de cumpărător, a contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 06.07.2009.
În ceea ce privește susținerea pârâtei în sensul vânzării ulterioare a autoturismului către chematul în garanție C. D. S., instanța constată că prin probele administrate în cauză pârâta nu a făcut dovada acestei susțineri. În ceea ce privește interogatoriul propus de pârâtă pentru chematul în garanție C. D. S., deși neprezentarea la interogatoriu poate fi considerată drept o mărturisire deplină sau ca un început de dovadă scrisă în folosul părții potrivnice, conform art. 225 C.proc.civ., nu există o obligație pentru instanță în acest sens. Or, în condițiile în care susținerea pârâtei în sensul înstrăinării ulterioare a autoturismului către numitul C. D. S. nu este confirmată de niciun alt mijloc de probă administrat în cauză, instanța nu consideră neprezentarea chematului în garanție drept o recunoaștere a pretențiilor pârâtei. În plus, chiar dacă aceste susțineri ale pârâtei ar fi fost dovedite, tot pârâta era cea care avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, întrucât reclamantul M. M. N. nu se afla în raporturi contractuale cu chematul în garanție C. D. S., ci cu pârâta, de la care era îndreptățit să solicite și contravaloarea amenzilor de circulație achitate pentru contravenții săvârșite ulterior înstrăinării autoturismului, urmând ca eventual pârâta să aibă drept de regres împotriva persoanei căreia i-a vândut autovehiculul pentru suma aferentă perioadei ulterioare vânzării.
Pentru aceste motive, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtulei P. R. M., ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța reține că vânzarea-cumpărarea unui autoturism reprezintă un contract consensual, perfectat în mod valabil prin simplul acord de voință al părților, în conformitate cu dispozițiile art. 1295 Cod civil.
Formalitatea încheierii la sediul organului de poliție a unui contract tip de vânzare-cumpărare nu afectează caracterul consensual al vânzării, valabil încheiată prin convenția anterioară a părților, ci este destinată exclusiv realizării operațiunii de radiere a autovehiculului de pe numele vânzătorului și înmatriculării acestuia pe numele cumpărătorului.
Potrivit art. 1020 C.civ. 1864, condiția rezolutorie este subînțeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice în cazul în care una dintre părți nu își îndeplinește angajamentul său.
În cazul contractului de vânzare-cumpărare cu plata prețului în rate, transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului de la creditor la debitor se produce “uno ictu”, nu succesiv, iar plata prețului în rate reprezintă doar o modalitate de executare a unei prestații unice, anume plata prețului, astfel că în caz de neexecutare contractul se desființează și bunul se redobândește cu efect retroactiv, iar eventualul preț achitat parțial se restituie, în temeiul principiului repunerii părților în situația anterioară încheierii contractului.
Instanța va avea în vedere faptul că rezoluțiunea, ca sancțiune civilă, este o formă de manifestare a executării silite prin echivalent, adică este o formă specifică de răspundere contractuală. Pentru a putea opera desființarea contractului prin rezoluțiune este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții: să existe o neexecutare, chiar și parțială, dar suficient de importantă a obligației debitorului; neexecutarea să se datoreze culpei debitorului; debitorul să fi fost pus în întârziere.
Instanța reține că, din probele administrate în cauză a reieșit că pârâta nu și-a îndeplinit, în mod substanțial, obligația asumată privind plata prețului autoturismului de_ lei, achitând doar suma de aproximativ 9000 lei, astfel cum s-a reținut mai sus, deși ratele contractuale au devenit scadente anterior introducerii acțiunii. Instanța mai reține și caracterul culpabil al neexecutării obligațiilor contractuale față de reclamantă. Culpa pârâtei în neexecutarea obligației de a achita integral ratele prețului autoturismului cumpărat, se prezumă în conformitate cu art. 1082 C.Civ. 1864, această prezumție nefiind combătută în cauza de față prin justificarea unei cauze străine, neimputabile care să fi determinat neexecutarea contractului. În același timp, pârâta a fost pusă în întârziere în privința obligației asumate prin introducerea prezentei cereri de chemare în judecată.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 1020-1021 C.civ.1864 coroborat cu art. 1073 teza I C.civ.1864, constatând culpa pârâtei P. R. M. în neexecutarea obligațiilor asumate față de reclamantul M. M. N., instanța va dispune rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 06.07.2009.
Ca efect al rezoluțiunii, contractul de vânzare-cumpărare este considerat desființat cu efect retroactiv, de la data încheierii sale, astfel că, în temeiul principiului repunerii părților în situația anterioară încheierii contractului, instanța o va obliga pe pârâtă să restituie reclamantului autoturismul marca Seat Toledo, cu nr. de înmatriculare_ și număr de identificare VSSZZZ1LZZD273604. Totodată, va dispune obligarea reclamantului la restituirea către pârâtă a sumei de 5000 lei, reprezentând contravaloare preț parțial achitat de aceasta din urmă. Sub acest aspect, instanța nu poate reține susținerile reclamantului în sensul nerestituirii ratelor de preț achitate de pârâtă și a considerării acestora drept contravaloare a lipsei de folosință a autoturismului pentru perioada de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, întrucât restituirea ratelor din preț achitate trebuie dispusă ca urmare a efectului retroactiv al desființării contractului de vânzare-cumpărare, iar pe de altă parte reclamantul nu a formulat în cauză un capăt de cerere separat privind obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință a autoturismului pentru a putea opera o eventuală compensare a ratelor de preț achitate cu lipsa de folosință a imobilului. În ceea ce privește cuantumul ratelor din preț la a căror restituire va fi obligat reclamantul, instanța va avea în vedere suma solicitată de pârâtă prin cererea reconvențională, de 5000 lei, și principiul disponibilității, prevăzut de art. 129 alin. 6 C.proc.civ.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata contravalorii amenzilor de circulație în cuantum de 670 lei, aplicate reclamantului după înstrăinarea autoturismului către pârâtă, instanța reține că potrivit sumarului de plată din 04.01.2013 (f. 32) emis de DVBL Sector 2, reclamantului i-au fost imputate două amenzi contravenționale în cuantum de 670 lei pentru două procese-verbale contravenție emise în anul 2012. Însă prin probele administrate în cauză reclamantul nu a făcut dovada achitării amenzilor a căror recuperare o urmărește, anterior introducerii cererii, depunând doar chitanța de la fila 112 din dosar, însă care privește un alt proces-verbal de contravenție decât cele menționate în sumarul de plată din 04.01.2013, pe care și-a întemeiat cererea reclamantul, acesta neformulând o modificare propriu-zisă a cererii prin solicitarea sumei de 500 lei, achitată prin chitanța de la fila 112 din dosar. În plus, reclamantul nu a depus la dosar cele două procese-verbale de contravenție încheiate pe numele acestuia și menționate în sumarul de plată din 04.01.2013, astfel încât nu se poate stabili nici măcar dacă acele amenzi au fost aplicate pentru conducerea autoturismului cu nr. de înmatriculare_, ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din 06.07.2009. În consecință, instanța urmează să respingă capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii amenzilor de circulație în cuantum de 670 lei, ca neîntemeiat.
De asemenea, în ceea ce privește solicitarea formulată de pârâtă prin cererea reconvențională privind obligarea reclamantului la plata sumei de 100 lei, achitată de pârâtă ca urmare a întocmirii actelor de înstrăinare a mașinii către numitul C. D. S., instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată, întrucât pârâta nu a făcut dovada înstrăinării ulterioare a autoturismului către C. D. S., astfel cum s-a reținut mai sus, și nici a achitării sumei de 100 lei, solicitată prin cererea reconvențională. Însă, chiar și în situația în care pârâta ar fi făcut dovada acestor aspecte, nu era îndreptățită să obțină de la reclamantul M. M. N. cheltuielile privind întocmirea actelor de înstrăinare a autoturismului către C. D. S., întrucât reclamantul era terț față de respectivul contract, iar cheltuielile vânzării sunt în sarcina cumpărătorului, în lipsă de stipulație contrară, conform art. 1305 C.civ. 1864.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să admită în parte cererea de chemare în judecată și cererea reconvențională, să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 06.07.2009, cu consecința obligării pârâtei să restituie reclamantului autoturismul marca Seat Toledo, cu nr. de înmatriculare_ și număr de identificare VSSZZZ1LZZD273604, și a obligării reclamantului să restituie pârâtei suma de 5000 lei, reprezentând contravaloare preț parțial achitat, urmând a respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata contravalorii amenzilor de circulație în cuantum de 670 lei și cererea pârâtei privind obligarea reclamantului la plata sumei de 100 lei, achitată de pârâtă ca urmare a întocmirii actelor de înstrăinare a mașinii către numitul C. D. S..
Referitor la cererile părților de acordare a cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 274 C.proc.civ., raportat la modul de soluționare a acțiunii, instanța constată că atât reclamantul, cât și pârâta se află în culpă procesuală, pârâta cu privire la partea din cererea de chemare în judecată admisă și partea din cererea reconvențională respinsă, iar reclamantul cu privire la partea din cererea reconvențională admisă și partea din cererea reconvențională respinsă, putând astfel fi obligați la plata cheltuielilor de judecată doar parțial, în limita pretențiilor admise, respectiv respinse. În consecință, în temeiul art. 274 și 276 C.proc.civ., instanța urmează să admită în parte cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și să oblige pârâta la plata către reclamant a sumei de 591 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă capătului de cerere privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 06.07.2009. În temeiul acelorași texte de lege, instanța urmează să admită în parte și cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată și să oblige reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 411 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă capătului de cerere reconvențională privind restituirea prețului parțial achitat de 5000 lei. Totodată, văzând dispozițiile art. 276 C.proc.civ., instanța urmează să compenseze în parte cheltuielile de judecată și în final să oblige pârâta la plata către reclamant a sumei de 180 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Sub aspectul cheltuielilor de judecată solicitate de pârâtă, instanța nu avea în vedere chitanțele și bonurile fiscale depuse de pârâtă la data de 04.03.2015, întrucât acestea au fost depuse după închiderea dezbaterilor și reținerea cauzei spre soluționare.
În ceea ce privește cererea pârâtei de chemare în garanție a numitului C. D. S., pentru obligarea acestuia la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli referitoare la actul de cumpărare a mașinii ce a fost achiziționată de acesta de la F. G. N., în temeiul art. 60-63 C.proc.civ., instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată, întrucât prin probele administrate în cauză pârâta nu a făcut dovada susținerilor sale privind vânzarea ulterioară a autoturismului către chematul în garanție și efectuarea cheltuielilor referitoare la pretinsul act de vânzare. În ceea ce privește interogatoriul propus de pârâtă pentru chematul în garanție C. D. S., deși neprezentarea la interogatoriu poate fi considerată drept o mărturisire deplină sau ca un început de dovadă scrisă în folosul părții potrivnice, conform art. 225 C.proc.civ., nu există o obligație pentru instanță în acest sens. Or, în condițiile în care susținerea pârâtei în sensul înstrăinării ulterioare a autoturismului către numitul C. D. S. nu este confirmată de niciun alt mijloc de probă administrat în cauză, instanța nu consideră neprezentarea chematului în garanție drept o recunoaștere a pretențiilor pârâtei. Întrucât cererea de chemare în garanție urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, aceeași este soluția și în privința cererii de obligare a chematului în garanție la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește cererea pârâtei de chemare în garanție a numitului D. R. pentru obligarea acestuia la plata sumei de 2000 lei, sumă ce a fost plătită de pârâtă acestuia în contul mașinii, în temeiul art. 60-63 C.proc.civ., instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că numitul D. R. nu era beneficiarul ratelor din prețul autoturismului achitate de pârâtă, ci doar un intermediar, în calitate de administrator al societății unde lucra pârâta, beneficiarul adevărat al sumelor plătite de pârâtă fiind vânzătorul autoturismului, reclamantul M. M. N., de la care pârâta era îndreptățită să obțină restituirea ratelor din preț achitate, ca urmare a rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare, însă prin cererea reconvențională formulată, pârâta a solicitat doar restituirea parțială a ratelor achitate, în sumă de 5000 lei. Întrucât cererea de chemare în garanție urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, aceeași este soluția și în privința cererii de obligare a chematului în garanție la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârâtă împotriva numitului F. G. N., în temeiul art. 64-66 C.proc.civ., instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată, întrucât din probele administrate în cauză a rezultat că pârâta a fost cumpărătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ de la reclamant, iar numitul F. G. N. a acționat doar în calitate de mandatar al pârâtei. Prin urmare, eventualele cheltuieli pe care le-a suportat pârâta pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 06.07.2009 reprezentau obligația acesteia, în temeiul art. 1305 C.civ., și nu obligația mandatarului F. G. N.. În ceea ce privește interogatoriul propus de pârâtă pentru titularul dreptului F. G. N., deși neprezentarea la interogatoriu poate fi considerată drept o mărturisire deplină sau ca un început de dovadă scrisă în folosul părții potrivnice, conform art. 225 C.proc.civ., nu există o obligație pentru instanță în acest sens. Or, în condițiile în care susținerea pârâtei în sensul că titularul dreptului de proprietate asupra autoturismului ar fi numitul F. G. N., nu este confirmată de alte mijloace de probă administrate în cauză, instanța nu consideră neprezentarea titularului drept o recunoaștere a pretențiilor pârâtei. În plus, instanța constată că în cadrul interogatoriului propus numitului F. G. N., pârâta nu a formulat nicio întrebare care să tindă la recunoașterea faptului că numitul F. G. N. ar fi cumpărătorul autoturismului nr. de înmatriculare_, ci doar a faptului că acesta a semnat contractul de vânzare-cumpărare cu reclamantul, însă acest aspect nu se contesta în speță, instanța reținând că numitul F. G. N. a acționat în calitate de mandatar al pârâtei P. R. M., cumpărătorul autoturismului. Întrucât cererea de arătare a titularului dreptului urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, aceeași este soluția și în privința cererii de obligare a titularului dreptului indicat de pâtâtă la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, invocată de aceasta, ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul-pârât M. M. N. cu domiciliul în sector 2, București, .. 109, . cu pârâta-reclamantă P. R. M. cu domiciliul în București, sector 3, ., nr. 1, ., . obiect obligație de a face și pretenții.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă P. R. M. în contradictoriu cu reclamantul-pârât M. M. N..
Dispune rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 06.07.2009.
Obligă pe pârâtă să restituie reclamantului autoturismul marca Seat Toledo, cu nr. de înmatriculare_ și număr de identificare VSSZZZ1LZZD273604.
Obligă pe reclamant să restituie pârâtei suma de 5000 lei, reprezentând contravaloare preț parțial achitat.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta P. R. M. în contradictoriu cu chematul în garanție D. R., cu domiciliul în sector 2, București, .. 119, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta P. R. M. în contradictoriu cu chematul în garanție C. D. S., cu domiciliul în sector 2, București, ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârâta P. R. M. în contradictoriu cu titularul dreptului F. G. N., cu ultimul domiciliul cunoscut în București, sector 3, ., ., . în București, sector 1, .. 2, citat prin publicitate.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 591 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă pe reclamant să plătească pârâtei suma de 411 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Compensează în parte cheltuielile de judecată și în final obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 180 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.03.2015.
Președinte, Grefier,
M. B. R. N.
Red. M.B./Dact. M.B. și R.N./7 ex./2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6259/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 4381/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
