Obligaţie de a face. Sentința nr. 10/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 10897/2015
ROMÂNIA
DOSAR NR._ /2015
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la 10.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte –M. B.
Grefier – R. N.
Pe rol judecarea acțiunii civile formulată de contestatoarea POLIȚIA L. SECTOR 4 în contradictoriu cu pârâtul V. N., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei pe lista de amânări fără discuții, au răspuns pârâtul prin avocat, lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea de înscrisuri din partea contestatoarei, după care:
Apărătorul pârâtei solicită amânarea cauzei și acordarea a încă unui termen de judecată pentru obținerea autorizației de construire.
Instanța procedează la comunicarea unui exemplar al înscrisurilor depuse de către reclamantă către apărătorul pârâtului și lasă cauza la ordine având în vedere că motivul de amânare invocat comportă discuții.
La a doua strigare a cauzei au răspuns aceleași părți.
Apărătorul pârâtului arată că autorizația de construire nu a fost eliberată. Solicită amânarea cauzei pentru a lămuri problema suprapunerii rezultată din extrasul de carte funciară depus de contestatoare.
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul pârâtului având în vedere că suprapunerea din extrasul de carte funciară nu face obiectul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Apărătorul pârâtului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul art. 255 și 258 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Pârâtul prin avocat solicită respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar dovada efectuării acestora. La interpelarea instanței, pârâtul prin avocat arată că nu a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19.12.2014 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, sub nr._, reclamanta Poliția L. Sector 4 București a chemat în judecată pe pârâtul V. N., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâtul să intre în legalitate prin desființarea lucrărilor executate ilegal și aducerea imobilului situat în București, ., nr. 28, sector 4, la starea inițială, iar în cazul în care pârâtul nu se va conforma în termen măsurilor dispuse de instanță, să autorizeze Primarul Sectorului 4 București să aducă imobilul situat în București, ., nr. 28, la starea inițială prin desființarea construcției executare ilegal, descrise în procesul-verbal de constatare a contravenției SDCAS nr. 35 încheiat la data de 26.05.2014.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr. 35 încheiat la data de 26.05.2014, de către inspectorii din cadrul Direcției Inspecție și Control, Serviciul Disciplină în Construcții și Afișaj Stradal, s-a constatat că pârâtul, fără autorizație de construcție, a executat lucrări de construcții, constând în edificarea unei împrejmuiri pe limita dreaptă a proprietății pe o lungime de aproximativ 25 ml, realizată din stâlpi metalici cu pahare beton și plasă metalică la imobilul situat la adresa menționată anterior. Reclamanta a menționat faptul că lucrările au fost executate în perioada cuprinsă între luna martie 2014 și sunt în stare finalizată 100%. S-a mai menționat că prin procesul-verbal pârâtului i s-a pus în vedere ca, până la data de 01.10.2014 să obțină autorizația de construcție sau, în caz contrar, desființarea și aducerea imobilului la starea inițială prin dezafectarea lucrărilor executate ilegal, până la termenul limită stabilit, însă pârâtul nu s-a conformat măsurilor dispuse în subsidiarul procesului-verbal de constatare a contravenției.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 194 și urm. C.proc.civ., art. 26 alin. 1 lit. a și art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 35 încheiat la data de 26.05.2014, chitanță, încheiere și extras de carte funciară, CI.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.
La data de 24.03.2015, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a arătat că în luna martie 2014 a efectuat mici reparații la împrejmuiri, care nu au dus la schimbarea formei acestora și nici a meterialelor din care erau executate și pentru care a întrebat în prealabil la Primăria Sectorului 4 dacă sunt necesare autorizații, răspunsul primit fiind negatv. Pârâtul a susținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. a, b și h din Legea nr. 50/1991, prevederi care permit să se execute, fără autorizație de construire, lucrări care nu modifică structura de rezistență, caracteristicile inițiale ale construcțiilor sub aspectul arhitectural al acestora. Pârâtul a mai susținut că după încheierea procesului-verbal a achitat amenda și a demarat procedurile necesare pentru obținerea autorizației de construire, astfel că măsura subsidiară a dezafectării lucrărilor a rămas fără obiect.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 2 și 11 din Legea nr. 50/1991, art. 205 C.proc.civ.
La termenul de judecată din data de 05.06.2015, instanța a încuviințat cererea pârâtului de amânare a cauzei pentru obținerea autorizației de construire.
La termenul de judecată din 10.09.2015, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, în cadrul căreia pârâtul a depus la dosar certificat de urbanism nr. 393/_/22.04.2015, adresă, aviz nr. 458/14.05.2015, schițe, iar reclamanta a mai depus la dosar adrese și extras de carte funciară.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 35 încheiat la data de 26.05.2014, încheiat de un agent constatator din cadrul Poliției Locale Sector 4 - Direcția Inspecție și Control, s-a constatat că pârâtul V. N. a efectuat lucrări de construcții constând în edificarea unei împrejmuiri pe limita dreaptă a proprietății pe o lungime de aproximativ 25 ml, realizată din stâlpi metalici cu pahare beton și plasă metalică la imobilul situat la adresa din ., nr. 28, sector 4, lucrările fiind executate fără a deține autorizație de construire în luna martie 2014 și fiind finalizate 100% la data controlului. S-a reținut prin procesul verbal că această faptă constituie contravenția prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. a din legea nr. 50/1991 republicată, pârâtul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei.
Prin același proces-verbal s-a stabilit obligația pârâtului de a intra în legalitate prin obținerea autorizației de construire pentru lucrările executate, iar în caz contrar dezafectarea lucrărilor de construcții nelegal executate și aducerea imobilului la starea inițială, până la data de 01.10.2014.
Procesul-verbal de contravenție a fost semnat de pârâtul V. N., iar la interpelarea instanței, pârâtul, prin apărător, a precizat că nu a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție.
În drept, instanța reține că potrivit art. 32 din Legea nr.50/1991, în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:
a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;
b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.
Potrivit alin. 2 al aceluiași text de lege, în cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1)., iar conform alin. 3 în cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.
Așadar, dispozițiile art. 32 din Legea nr. 50/1991 îndrituiesc reclamantul să solicite instanței, iar instanța să dispună obligarea pârâtului să desființeze pe cont propriu lucrările realizate fără autorizație de construire și, în subsidiar, autorizarea reclamantului de a aduce la îndeplinire, pe cheltuiala pârâtului, măsura desființării, dacă cel din urmă nu se conformează în termen măsurii.
Potrivit art. 1529 C.civ., în vigoare la data încheierii procesului-verbal, ,,în cazul neexecutării obligației de a nu face, creditorul poate cere instanței încuviințarea să înlăture ori să ridice ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligației, pe cheltuiala debitorului, în limita stabilită prin hotărâre judecătorească”.
Potrivit art.1528 alin. 1 C.civ., ,,în cazul neexecutării unei obligații de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuși ori să facă să fie executată obligația”.
Reținând pe de o parte că potrivit art.37 din OG nr.2/2001 procesul verbal neatacat în termenul prevăzut la art.31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate, iar pe de altă parte că pârâtul nu s-a conformat celor dispuse în sarcina sa prin procesul verbal de constatare a contravenției, precum și faptul că instanța a fost sesizată pentru a dispune desființarea lucrărilor executate fără autorizație de construcție, respectiv readucerea imobilului la starea inițială, în speță fiind incident cazul prevăzut de art.28 alin.1 din Legea nr.50/1991 referitor la desființarea construcțiilor realizate nelegal, instanța apreciază că cererea reclamantului este întemeiată. Astfel, instanța constată că pârâtul nu a dovedit . Legii nr. 50/1991 prin obținerea autorizației de construire sau desființarea lucrărilor executate și aducerea imobilului la starea inițială până la expirarea termenului stabilit prin procesul-verbal, ca de altfel nici până la data pronunțări prezentei sentințe.
Susținerile pârâtului din întâmpinare – referitoare la faptul că nu era necesară obținerea autorizației de construire pentru lucrările executate, conform art. 11 alin. 1 lit. a, b și h din Legea nr. 50/1991, sens în care a primit confirmări de la Primăria Sectorului 4 București anterior executării lucrărilor – sunt lipsite de relevanță în prezenta cauză în condițiile în care acestea țin de temeinicia faptei reținute în sarcina sa prin procesul-verbal și puteau fi analizate numai pe calea plângerii contravenționale împotriva procesului-verbal, nefăcând obiectul de analiză a instanței sesizate cu cererea de obligare la desființarea lucrărilor realizate nelegal, conform art. 32 din Legea nr. 50/1991.Așadar, se reține că instanța nu analizează în prezenta cauză legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pentru contestarea căruia O.G. 2/2001 prevede o procedură specială și un termen de decădere în care trebuie formulată plângerea. În plus, instanța reține că pârâtul nu a făcut dovada susținerilor sale în sensul că anterior efectuării lucrărilor ar fi primit confirmări de la reprezentanții Primăriei Sectorului 4 că nu era necesară obținerea autorizației de construire pentru lucrările respective.
În subsidiar, dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 se referă la reparații la împrejmuiri, atunci când nu se schimbă forma acestora și materialele din care sunt executate, însă în speță pârâtul a fost sancționat contravențional pentru edificarea unei împrejmuiri, nefăcând dovada susținerilor sale în sensul că lucrările executate ar fi constat doar în repararea împrejmuirii deja existente.
De asemenea, instanța nu poate reține susținerile pârâtului în sensul că măsura subsidiară a dezafectării lucrărilor ar fi rămas fără obiect, întrucât pârâtul a demarat procedurile necesare în vederea obținerii autorizației de construire. Astfel, potrivit art. 2 alin. 21 din Legea nr. 50/1991, indicat și de pârât prin întâmpinare, Procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcții începe odată cu depunerea cererii pentru emiterea certificatului de urbanism în scopul obținerii, ca act final, a autorizației de construire. În plus, potrivit procesului-verbal de contravenție . nr. 35/26.05.2014, s-a stabilit obligația pârâtului de a intra în legalitate prin obținerea autorizației de construire pentru lucrările executate. Așadar, numai în situația în care pârâtul ar fi obținut autorizația de construire pentru lucrările menționate în procesul-verbal se putea vorbi de rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată. Or, până la data închiderii dezbaterilor, pârâtul nu a făcut dovada obținerii autorizației de construire, depunând doar un certificat de urbanism, insuficient pentru a considera că acțiunea a rămas fără obiect.
Având în vedere aceste considerentele de fapt și de drept reținute anterior, în temeiul dispozițiilor art.1528-1529 cod civil și art. 32 din Legea nr.50/1991, republicată, instanța apreciază întemeiată acțiunea, urmează să o admită, și să dispună obligarea pârâtului să desființeze lucrările de construcție executate fără a deține autorizație de construire la imobilul situat în București, ., nr. 28, sector 4, identificate potrivit procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 35/26.05.2014, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
De asemenea, în baza art. 32. alin. 3 din Legea 50/1991, instanța va autoriza Primarul Sectorului 4 București ca, în cazul în care pârâtul nu se conformează în termen măsurii dispuse, să aducă la îndeplinire măsura pe cheltuiala pârâtului.
În temeiul dispozițiilor art. 453 alin.1 Cod procedură civilă, instanța va lua act că reclamanta și intervenienta nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea POLIȚIA L. SECTOR 4 cu sediul în sector 4, ., în contradictoriu cu pârâtul V. N., cu domiciliul în sector 4, ., ., . obiect obligație de a face.
Obligă pârâtul să desființeze lucrările de construcție executate fără a deține autorizație de construire la imobilul situat în București, ., nr. 28, sector 4, identificate potrivit procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 35/26.05.2014, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Autorizează Primarul Sectorului 4 București ca, în cazul în care pârâtul nu se conformează în termen măsurii dispuse, să aducă la îndeplinire măsura pe cheltuiala pârâtului.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. M. N. R.
Red. M.B./Dact. M.B. și N.R./4 ex./2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9869/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 21-09-2015,... → |
|---|
