Contestaţie la executare. Sentința nr. 9639/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9639/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 16-07-2015 în dosarul nr. 9639/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.9639
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.07.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: F. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află soluționarea cererii privind pe contestatorul C. I. De Avocat „V. C. M.” în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-au depus de către B. T. G. și M. I. actele de executare emise după data de 07.05.2015, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 150 lei achitată de către contestator, precum și întâmpinare formulată de către intimată, după care:
Instanța ia act de depunerea de către contestatoare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 150 lei.
Instanța în temeiul art. 258 raportat la art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că este pertinentă, concludentă în soluționarea cauzei.
În temeiul dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, instanța constatând că au fost lămurite toate aspectele de fapt și de drept, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea inițială înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.02.2015 și cererea adițională (f. 63), contestatorul C. I. de Avocat " V. C. M." a solicitat în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri București anularea procesului verbal de contravenție . nr._.12.2011, anularea adresei de înființare a popririi 24.02.2015, a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din 22.01.2015, dar și a procesului verbal de sechestru din 19.05.2015 emise în dosarul de executare nr. 4141/T/2014 al B. T. G. și M. I., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a susținut că procesul verbal de contravenție în baza căruia s-a pornit executarea silită este lovit de nulitatea absolută întrucât lipsește semnătura olografă a agentului constatator, iar semnătura electronică nu este validă așa cum s-a reținut și prin decizia nr. 6/2015 a ICCJ pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii. De asemenea, a mai arătat că nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni și că a fost încheiat la aproximativ 6 luni de la data săvârșirii contravenției deși prin Legea 144/2012 de modificare a OG 15/2002 s-a redus termenul de prescripție al executării sancțiunilor contravenționale în sensul că procesul verbal trebuia întocmit și comunicat contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției.
Au fost contestate și cheltuielile de executare apreciindu-se că sunt disproporționate față de obiectul cererii.
În dovedirea cererii ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 16, art. 17, art. 13 din OG 2/2001, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu suma de 65 lei.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată (f. 21) arătând că procesul-verbal de contravenție a fost emis în termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, iar comunicarea acestuia s-a realizat potrivit prevederilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001, în termenul de o lună de la momentul aplicării sancțiunii, așa cum prevedea și art. 8 alin. 1 și 3 din OG 15/2002 în forma în vigoare la momentul săvârșirii contravenției. S-a mai arătat că motivele legate de generarea și semnarea electronică a procesului verbal de contravenție nu pot fi invocate direct în contestația la executare, ci ele putea fi invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 C.proc.civ.
Intimata a mai arătat că momentul epuizării contravenției continue în reprezintă anul 2011, iar organul emitent al procesului verbal de constatare a contravenției a emis actul sancționator în conformitate cu dispozițiile în vigoare la acea dată, înainte de apariția deciziei nr. 6/2015. Deși s-au invocat dispozițiile Legii nr. 144/2012 acestea nu sunt incidente întrucât contestatorul nu a formulat plângere contravențională, nefiind contestat procesul verbal.
Au fost depuse înscrisuri.
A fost atașat dosarul de executare nr. 4141/T/2014 al B. T. G. și M. I..
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
Creditoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri București a formulat cerere de punere în executare a titlului reprezentat de procesul verbal de contravenție . nr._.12.2011 împotriva debitorului C. I. de Avocat " V. C. M." pentru o creanță de 28 euro (tarif de despăgubire stabilit în baza art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002), formându-se dosarul de executare nr. 4141/T/2014 al B. T. G. și M. I. .
După obținerea încuviințării executării silite de la Judecătoria Sectorului 4 București, executorul judecătoresc a emis adresa de înființare a popririi și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, iar, ulterior, la data de 19.05.2015, procesul verbal de sechestru a autoturismului marca Ford Focus.
Analizând mai întâi motivele referitoare la plângerea contravențională, instanța reține că:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._.12.2011 întocmit de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA –CNADR SA, petentul C. I. de Avocat " V. C. M." a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei și cu aplicarea tarifului de despăgubire în valoare de 28 euro, în temeiul art. 8 alin. 1 și alin. 3 din OG 15/2002, pentru că în data de 15.06.2011, autoturismul cu numărul de înmatriculare_ aparținând petentului a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Instanța reține în primul rând că procesul verbal a fost comunicat prin afișare la sediul petentului la data de 04.01.2012 în prezența unui martor fără ca anterior acestei comunicări, să fi existat o comunicare prin poștă cu aviz de primire.
Or, această comunicare nu îndeplinește cerințele legii, respectiv dispozițiile art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. 1, art. 25 alin. 2 și art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, în acest pronunțându-se și decizia în interesul legii nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul verbal încheiat de funcționarul poștal.
În consecință, instanța apreciază că plângerea a fost formulată în termenul de 15 zile stabilit de art. 31 din OG nr.2/2001 ce a fost calculat începând de la data comunicării către petent a procesului verbal de contravenție de către B. T. G. și M. I. ca urmare a începerii executării silite în temeiul acestui proces verbal.
Instanța apreciază că termenul de formulare a plângerii contravenționale nu a început să curgă de la data comunicării procesului verbal prin afișare la sediul petentului întrucât o astfel de comunicare nu îndeplinește condițiile impuse de decizia în interesul legii mai sus menționate, fiind lovită de nulitate.
Prin urmare, instanța apreciază că plângerea a fost formulată în termen.
În al doilea rând, se poate observa că procesul verbal este nul absolut pentru lipsa semnăturii agentului constatator față de interpretarea dată prin decizia nr. 6/16.02.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel, s-a apreciat că semnătura electronică nu se poate atașa decât unui înscris în formă electronică, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 4 din Legea 455/2001, neputând fi aplicată pe un înscris aflat pe suport de hârtie. Astfel, un act comunicat celeilalte părți pe suport de hârtie fără semnătura originală a celui de la care emană nu poate avea decât valoarea unei copii a înscrisului electronic.
Semnătura electronică atașată unui înscris în format electronic pentru care forma scrisă este cerută de lege ad validitatem îndeplinește aceeași funcție întocmai semnăturii olografe pe înscrisul pe suport hârtie și, în plus, aduce garanții suplimentare de unicitate, identitate securitate, integritate, neputând fi repudiată de autorul său. Însă, aceste funcții nu sunt recunoscute decât atunci când înscrisul căruia i se atașează este transmis și primit de către destinatarul comunicării tot în format electronic.
Astfel, modalitatea de semnare a procesului verbal utilizată de agentul constatator din cadrul intimatei CNADR constituie o lipsă a semnăturii agentului constatator care atrage sancțiunea nulității absolute a actului în condițiile art. 17 din OG 2/2001.
Față de toate aceste motive analizate mai sus, instanța apreciază că procesul verbal este nul pentru aceste motiv de nelegalitate, nemaifiind necesară analizarea celorlalte motive invocate, motiv pentru care va admite plângerea contravențională, va anula procesul verbal de contravenție și va exonera petentul de plata amenzii în cuantum de 250 lei și a tarifului de despăgubire de 28 euro.
Analizând motivele de nelegalitate a executării silite, instanța constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 37 din O.G nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31 din aceeași ordonanță, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Totodată, executarea sancțiunii contravenționale se face în condițiile prevăzute de art. 39 din O.G nr. 2/2001 și în raport de dispozițiile prevăzute pentru executarea creanțelor fiscale.
Potrivit art. 27 din O.G nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
În cauza de față, instanța reține faptul că pentru procesele verbale de contravenție în cauză, intimata nu a făcut dovada comunicării către contravenientul contestator prin poștă cu aviz de primire, ci a depus la dosar numai procesele verbale de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului-verbal de contravenție prin afișare (f. 32).
Instanța constată că așa cum s-a reținut și prin decizia nr. 10/10.06.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Astfel, comunicarea procesului-verbal de contravenție se realizează prin afișare numai dacă există dovada faptului că modalitatea comunicării prin scrisoare recomandată nu a putut fi îndeplinită, iar în condițiile în care nu există dovada faptului că s-a procedat, în prealabil, la comunicarea procesului-verbal prin scrisoare recomandată, instanța reține că modalitatea de comunicare prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului nu este suficientă pentru a se considera că procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenția a fost îndeplinită legal.
În consecință, întrucât la dosar intimata a depus numai dovada comunicării prin afișare, iar nu și dovada comunicării prin poștă, cu aviz de primire, instanța apreciază că procedura de comunicare nu a fost realizată conform normelor legale mai sus menționate.
În această situație, instanța reține că, în raport de prevederile art. 37 din O.G nr. 2/2001, întrucât procesele verbale de contravenție nu au fost comunicate contestatoarei în mod legal la momentul declanșării executării silite, nu expirase termenul de contestare prevăzut la art. 31 din aceeași ordonanță, iar astfel, instanța reține că acest titlu de creanță nu devenise titlu executoriu pentru a putea fi pus în executare în condițiile prevăzute de art. 39 din O.G nr. 2/2001.
Referitor la prescripția executării sancțiunii stabilite prin titlul executoriu, instanța reține că potrivit art. 14 alin. 1 din OG 2
/2001, executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Instanța constată că la dosar intimata a depus doar dovada comunicării prin afișare, motiv pentru care apreciază că procedura de comunicare nu a fost realizată conform normelor legale, procesul verbal nefiind comunicat inițial prin poștă cu confirmare de primire, ci, de la bun început, agentul constatator a dispus comunicarea prin afișare, încălcând dispozițiile legale mai sus menționate.
Prin urmare, procesul verbal nefiind comunicat în mod legal în termenul de o lună stabilit de art. 27 din OG 2/2001, atunci intervine prescripția executării sancțiunii aplicate prin procesul verbal în condițiile art. 14 alin. 1 din OG 2/2001.
Așadar, față de considerentele mai sus expuse, instanța reține că executarea silită este nelegală față de lipsa titlului executoriu și/sau intervenirea prescripției executării silite, situație în care se impune anularea actelor de executare emise nelegal.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 712 alin. 1 C.proc.civ, instanța va admite contestația la executare și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din 22.01.2015, adresa de înființare a popririi din 24.02.2015 și procesul verbal din 19.02.2015 emise în dosarul de executare nr. 4141/T/2014 al B. T. G. și M. I..
În privința cererii de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru aferentă contestației la executare, instanța constată că această cerere este neîntemeiată întrucât potrivit art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013, taxa judiciară de timbru se restituie, la cerere, în cazul în care contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.
Așadar, există două reglementări legale privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru,astfel: una cu caracter general prevăzută de art. 453 C.p.civ. care instituie faptul că taxa judiciară de timbru ca o cheltuială de judecată este suportată de partea care a căzut în pretenții și una cu caracter special prevăzută de art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013 care instituie faptul că în cazul admiterii contestației la executare, taxa judiciară de timbru se restituie contestatorului, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești și nu poatet fi obligată intimata la plata acestei taxe de timbru.
Conform principiului specialia generalibus derogant, norma specială este cea care derogă de la norma generală și că norma specială este de strictă interpretare la cazul respectiv. Mai mult, o normă generală nu poate înlătura de la aplicare o norma specială.
Așadar, contestatorul nu are o opțiune între cele două căi, ci este ținut de a alege aplicarea normei speciale, respectiv aceea de a i se restitui taxa judiciară de timbru în cazul admiterii contestației la executare, iar nu obligarea intimatei la plata acesteia, putând formula o cerere separată de restituire a taxei de timbru în termen de 1 an de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În ceea ce prrivește taxa de timbru aferentă plângerii contravenționale și a taxei de fotocopiere dosar de executare, instanța, în temeiul art. 453 C.proc.civ., va admite cererea contestatoarei și va obliga intimata la plata către aceasta a sumei de 51 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ( 20 lei taxă dee timbru plângerea contravențională și 31 lei taxă fotocopiere dosar de executare), reținându-se culpa procesuală a acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul C. I. de Avocat V. C.-M. cu sediul în București, ., ., sector 4 în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Anulează încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din 22.01.2015, adresa de înființare a popririi din 24.02.2015 și procesul verbal din 19.02.2015 emise în dosarul de executare nr. 4141/T/2014 al B. T. G. și M. I..
Anulează procesul verbal de contravenție . 11/_/12.12.2011 și exonerează contestatoarea de plata amenzii în cuantum de 250 lei și a tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro.
Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 51 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare ce se depune la Judecătoria sector 4.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. V. B. A.
Red. VF/dact.A.B./4ex/ 2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9704/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9801/2015. Judecătoria... → |
|---|
