Contestaţie la executare. Sentința nr. 9886/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9886/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 22-07-2015 în dosarul nr. 9886/2015
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9886
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 22.07.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. F.
GREFIER: S. O. A.
Pe rol, pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatoarea . contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08.07.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la 22.07.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.02.2015 sub nr._, contestatoarea . contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA, a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea tuturor actelor și formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 3148/B/2014 al B.E.J. S. I. C., cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Prin aceeași cerere s-a solicitat și întoarcerea executării silite prin restituirea sumei de 855,76 lei.
În motivare, contestatoarea a susținut că, având în vedere faptul că procesele-verbale de contravenție . nr._/19.09.2011, . nr._/26.09.2011 și . nr._/26.09.2011 sunt generate și transmise pe suport de hârtie, purtând semnătura electronică a agentului constatator, acestea sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe. Astfel, a considerat ca este executată silit în baza unor titluri executorii lovite de nulitate absolută.
În acest sens, a invocat și decizia nr. 6 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 14/2014, învederând și prevederile art. 517 alin. 3 și 4 C.pr.civ.
În drept, au fost invocate prevederile art. 517 alin. 4 și art. 701-709 C.pr.civ.
La data de 06.04.2015, contestatoarea a mai depus la dosar o precizare prin care și-a completat motivele contestației (f. 12-14).
Astfel, a mai susținut că, până la data de 24.02.2015, când am primit de la executor somația, nu a avut cunoștință de existența a două din cele trei procese-verbale de contravenție - . nr._/26.09.2011 și . nr._/26.09.2011.
În ceea ce privește procese-verbale de îndeplinire a procedurilor de comunicare prin afișare a proceselor-verbale de contravenție, contestatoarea a invocat că, fiind societate comercială, există registratură și angajat împuternicit să primească și să trimită corespondența, iar așa-zisa îndeplinire a procedurii de comunicare este, în aceste două cazuri, fictivă.
Sub acest aspect, s-a mai invocat decizia nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, susținându-se că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Totodată, s-a mai solicitat și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite.
Cererea a fost timbrată cu suma totală de 115 lei.
La data de 24.04.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiate (f. 39-44).
În motivare, intimata a susținut că procesul-verbal de contravenție a fost emis în termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, iar comunicarea acestuia s-a realizat potrivit prevederilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, a susținut că, deoarece procesul-verbal a fost comunicat în timp util și nu a fost atacat în termen legal, a devenit titlu executoriu în temeiul art. 37 din O.G. nr. 2/2001.
De asemenea, s-a mai arătat că fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție continuă ce s-a epuizat în anul 2011, iar astfel sunt aplicabile prevederile art. 27 din O.G. nr. 2/2001, așa cum erau în vigoare la acel moment, anterior apariției deciziei nr. 10/2013 pronunțată de Î.C.C.J.
Astfel, s-a mai susținut că procesul-verbal de contravenție a fost comunicat în termenul de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Potrivit intimatei, în raport de prevederile art. 712 C.pr.civ., pe calea plângerii contravenționale nu se pot invoca apărările legate de generarea și semnarea electronică a procesului-verbal de contravenție.
Totodată, a mai precizat că este o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar epuizarea contravenției continue este dată de momentul intervenției unei forțe contrare care poate avea ca sursă fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
La data de 28.05.2015, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a invocat în esență aceleași apărări, solicitând totodată și ”repunerea în termen” a celor două procese-verbale de contravenție - . nr._/26.09.2009 și . nr._/26.09.2011 (f. 73).
Ca urmare a precizării contestatoarei din ședința publică din data de 08.07.2015 (reprezentantul acesteia arătând că prezenta cauză privește și anularea proceselor-verbale de contravenție nr._/26.09.2011 și_/26.09.2011), la același termen de judecată instanța a dispus disjungerea acestui capăt de cerere și formarea unui dosar distinct, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
În urma adresei emise de instanță din oficiu, B.E.J. S. I. C. a comunicat în copie certificată dosarul de executare nr. 3148/B/2014.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În urma cererii creditoarei intimate C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA, B.E.J. S. I. C. a format dosarul de executare nr. 3148/B/2014 pentru punerea în executare a titlurilor reprezentate de procesele-verbale de contravenție . nr._/19.09.2011, . nr._/26.09.2011 și . nr._/26.09.2011, încheiate de intimată, împotriva contestatoarei . o creanță totală de 84 euro (tarif de despăgubire stabilit în baza art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002).
În cadrul dosarului de executare nr. 3148/B/2014, B.E.J. S. I. C. a întocmit la data de 09.01.2015 încheierea prin care a procedat la stabilirea cheltuielilor de executare în cuantum total de 478,75 lei (f. 62), iar la aceeași dată a emis somația de plată prin care a solicitat contestatoarei să achite creanța de 377,01 lei (echivalent a 84 euro) și cheltuielile de executare (f. 63).
Ca urmare a achitării debitului și a cheltuielilor de executare, la data de 27.02.2015 executorul judecătoresc a întocmit încheierea prin care a constatat încetarea executării silite potrivit art. 702 alin. 1 pct. 1 și alin. 2 C.pr.civ. (f. 66).
Analizând motivele de nelegalitate a executării silite, instanța constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 37 din O.G nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31 din aceeași ordonanță, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Potrivit art. 27 din O.G nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
În cauza de față, instanța reține faptul că pentru procesele-verbale de contravenție . nr._/26.09.2011 și . nr._/26.09.2011 intimata nu a făcut dovada comunicării acestora către contravenientul contestator la domiciliul său, prin poștă, cu aviz de primire, ci s-au depus la dosarul de executare numai procesele-verbale din data de 21.10.2011 de îndeplinire a procedurii de comunicare a proceselor-verbale de contravenție prin afișare (f. 55).
În acest sens, instanța constată că, potrivit deciziei nr. 10 din 10.06.2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Astfel, comunicarea procesului-verbal de contravenție se realizează prin afișare numai dacă există dovada faptului că modalitatea comunicării prin scrisoare recomandată nu a putut fi îndeplinită, iar în condițiile în care nu există dovada faptului că s-a procedat, în prealabil, la comunicarea procesului-verbal prin scrisoare recomandată, instanța reține că modalitatea de comunicare prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului nu este suficientă pentru a se considera că procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenție a fost îndeplinită legal.
În ceea ce privește susținerile intimatei privind inaplicabilitatea deciziei nr. 10 din 10.06.2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii față de momentul publicării, instanța apreciază că acestea sunt neîntemeiate, întrucât această decizie nu reprezintă o dispoziție legală prin care să se consfințească raporturi juridice, ci constituie numai un act prin care se interpretează dispoziții legale deja în vigoare și prin care se dezleagă aspecte privind interpretarea acestora, așa cum trebuia realizată încă de la momentul intrării în vigoare a acelor dispoziții legale. Așadar, prin aplicarea în cauză a deciziei mai sus menționate nu se încalcă principiul neretroactivității legii.
În consecință, întrucât la dosar intimata a depus numai dovada comunicării prin afișare, iar nu și dovada comunicării prin poștă, cu aviz de primire, instanța apreciază că procedura de comunicare pentru procesele-verbale de contravenție . nr._/26.09.2011 și . nr._/26.09.2011 nu a fost realizată conform normelor legale mai sus menționate.
În această situație, instanța reține că, în raport de prevederile art. 37 din O.G nr. 2/2001, întrucât aceste procese-verbale de contravenție nu erau comunicate contestatoarei în mod legal la momentul declanșării executării silite, nu expirase termenul de contestare prevăzut la art. 31 din aceeași ordonanță, iar astfel instanța reține că aceste titluri de creanță nu deveniseră titluri executorii pentru a putea fi puse în executare în condițiile prevăzute de art. 39 din O.G nr. 2/2001.
Așadar, față de considerentele mai sus expuse, instanța reține că executarea silită este nelegală pentru recuperarea unei creanțe de 56 euro (tariful de despăgubire aplicat prin procesele-verbale de contravenție . nr._/26.09.2011 și . nr._/26.09.2011), față de lipsa titlului executoriu, situație în care se impune anularea executării silite cu privire la această creanță.
În ceea ce privește procesul-verbal de contravenție . nr._/19.09.2011, instanța constată că acesta a fost comunicat contestatoarei la data de 27.09.2011 prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire (f. 54), acest aspect nefiind nici contestat în cauză de către debitoare, situație în care, în raport de prevederile legale mai sus expuse, instanța reține că a fost comunicat în mod legal și a devenit titlu executoriu. Astfel, instanța apreciază că executarea silită pentru recuperarea creanței de 28 euro cuprinse în acest proces-verbal este în mod legal pornită.
În ceea ce privește apărările formulate de contestatoare privind lipsa semnăturii olografe a proceselor-verbale de contravenție, instanța constată că acesta sunt apărări de fond formulate împotriva proceselor-verbale de contravenție. Astfel, instanța reține că acestea privesc legalitatea proceselor-verbale de contravenție și nu pot fi primite în cadrul prezentei contestații la executare în raport de dispozițiile art. 712 alin. 2 din codul de procedură civilă (în forma în vigoare la momentul declanșării executării silite).
Potrivit art. 712 alin. 2 C.pr.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
În cauză, deși prima condiție prevăzută de acest text de lege este îndeplinită, titlurile executorii nefiind emise de o instanță judecătorească, totuși instanța reține că pentru acestea legea prevede o altă cale de atac specifică pentru desființarea proceselor-verbale de contravenție și în consecință nu este îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută de art. 712 alin. 2 C.pr.civ. pentru ca în prezenta contestație la executare să se poată formula apărări de fond împotriva titlurilor executorii.
Astfel, calea de atac împotriva titlurilor executorii de față este prevăzută expres de art. 31 al. 1 din O.G nr. 2/2001 (plângere formulată în termen de 15 zile de la comunicarea sau înmânarea acestora), iar în aceste condiții trebuie precizat că persoana sancționată contravențional avea posibilitatea și trebuia să conteste procesele-verbale de contravenție pentru a obține anularea amenzilor aplicate, întrucât în cadrul contestației la executare nu poate pune în discuție legalitatea aplicării sancțiunilor, ci numai legalitatea emiterii actelor de executare.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 711 alin. 1 și art. 719 alin. 1 C.pr.civ., instanța va admite în parte contestația la executare și va anula în parte executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 3148/B/2014 al B.E.J. S. I. C., în ceea ce privește recuperarea unui debit în cuantum de 56 euro, urmând a respinge ca neîntemeiată contestația la executare pentru rest.
Potrivit art. 722 alin. 1 C.pr.civ. în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării silite, prin restabilirea situației anterioare acestuia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.
Având în vedere desființarea parțială a executării silite conform celor mai sus expuse, instanța va admite în parte și capătul de cerere privind întoarcerea executării și va obliga intimata să restituie contestatoarei suma de 251,34 lei (echivalentul a 56 euro la cursul leu/euro avut în vedere în faza de executare silită, ce reprezintă 2/3 din creanța executată silită).
În ceea ce privește taxele judiciare de timbru achitate în cauză de către contestatoare, instanța apreciază că aceasta nu poate beneficia de rambursarea unei taxe de 20 lei față de admiterea în parte a contestației, întrucât această taxă era suportată oricum pentru partea din contestație ce a fost respinsă.
În raport de admiterea în parte a contestației, în temeiul art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013, instanța va dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 95 lei achitate conform chitanței nr. ACC_/02.04.2015 emise de C.N Poșta Română – Unitatea București 6.
Totodată, fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., intimata urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum 27 lei către contestatoare, ce reprezintă cheltuielile de fotocopiere a dosarului de executare avansate de contestatoare (f. 82).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea .>cu sediul în București, ., sector 4, având CUI RO5221002, înregistrată la O.N.R.C sub nr. J40/1464/27.01.1994, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, având CUI_, înregistrată la O.N.R.C sub nr. J_ .
Anulează în parte executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 3148/B/2014 al B.E.J. S. I. C., în ceea ce privește recuperarea unui debit în cuantum de 56 euro.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare pentru rest.
Admite în parte cererea de întoarcere a executării silite și obligă intimata să restituie contestatoarei suma de 251,34 lei.
În temeiul art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013, dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 95 lei achitate conform chitanței nr. ACC_/02.04.2015 emise de C.N Poșta Română – Unitatea București 6.
Obligă intimata să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată în cuantum de 27 lei (cheltuieli de fotocopiere avansate de contestatoare).
Cu drept de apel în 10 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red./Dact. Jud. M.F./4ex./
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9801/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9869/2015. Judecătoria... → |
|---|
