Ordin de protecţie. Hotărâre din 27-08-2015, Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 27-08-2015 în dosarul nr. 10511/2015
ROMÂNIA
DOSAR NR._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința din camera de consiliu din data de 27.08.2015
Instanța constituită din:
Președinte – A. C.
Grefier – M. maria pană
Ministerul public a fost reprezentat de procuror C. D..
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta M. M. I. în contradictoriu cu pârâtul M. N., având obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta personal și pârâtul prin avocat din oficiu C. Siomona.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la legitimarea reclamantei care prezintă instanței actul de identitate . nr._/2013.
Avocatul desemnat din oficiu pentru pârât depune la dosar împuternicire avocațială.
Instanța pune în discuția părților competența instanței.
Reclamanta apreciază că Judecătoria Sector 4 București este competentă pentru soluționarea cauzei.
Avocatul pârâtului apreciază competentă Judecătoria Sector 4 București în soluționarea prezentei cauze.
Reprezentantul Ministerului public apreciază competentă Judecătoria Sector 4 București în soluționarea pricinii.
Instanța, verificând competența la primul termen de judecată în temeiul dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, constată că instanța este legal investită competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza în temeiul dispozițiilor art. 25 alin.1 din Legea nr. 217/2013.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat instanța acordă cuvântul pentru propunerea probelor.
Reclamanta solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și audiere unui martor care se poate prezenta în fața instanței după ora 12,30.
Avocatul pârâtului solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu probele propuse.
Reclamanta revine și arată că nu mai insistă în proba testimonială, pentru a nu se amâna soluționarea cauzei.
Deliberând asupra probelor solicitate de părți în temeiul dispozițiilor art. 255-258 Cod de procedură civilă încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind concludentă, pertinentă și utilă cauzei putând duce la dezlegarea pricinii.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat în temeiul dispozițiilor art. 392 Cod de procedură civilă, instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă părților cuvântul.
Reclamanta solicită instanței admiterea acțiunii. Dorește ca pârâtul să nu mai vină la adresa la care locuiește, să nu o mai deranjeze la telefon și să nu o mai deranjeze la serviciu, să păstreze distanța. Arată că nu are dovada plângerilor formulate de la poliție întrucât de la poliție i s-a spus că nu se va elibera decât urmare a unei adrese emise de instanță.
Avocatul pârâtului solicită instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Certificatele medicale depuse la dosar sunt mai vechi și nu rezultă de niciunde că leziunile sunt produse de pârât. Nu s-a depus la dosar dovada plângerilor formulate la poliție de reclamantă.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că nu rezultă cine este autorul leziunilor, mesajele de pe telefonul mobil a căror copie a fost depusă la dosar, nu rezultă de cine au fost transmise. Nu există dovada că autorul leziunilor este pârâtul, astfel concluziile sunt de respingere a cererii ca nefondată.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 394 alin. 1 Cod de procedură civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus la data de 14.07.2015, reclamanta M. M. I. a formulat cerere de emitere a unui ordin de protecție prin care să se dispună obligarea pârâtului M. N. la păstrarea unei distanțe minime față de reclamantă, de locuința și de locul de muncă al acesteia, interzicerea oricărui contact cu reclamanta și obligarea acestuia la predarea armelor deținute.
În motivare s-a învederat ca paratul este soțul reclamantei, fiind în curs procesul de divorț.
Reclamanta a mai arătat că a fost agresată public în timpul procesului de divorț în repetate rânduri. De asemenea, a învederat că a formulat plângere la poliție împotriva pârâtului și, de asemenea au fost eliberate trei certificate medico-legale.
A mai precizat că este victima unei hărțuiri continue, atât la domiciliu cât și la locul de muncă, manifestată prin violențe fizice și psihice și amenințări cu suprimarea vieții.
În drept, reclamanta au invocat prevederile Legii nr. 217/2003, republicată.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003, republicată.
În cursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003, privind prevenirea și combaterea violenței în familie, „(1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție (…)”
Conform art. 3 din același act normativ, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Raportat la art. 4 din Legea nr. 217/2003 republicată, violența în familie se poate manifesta, printre altele, sub următoarele forme: violența verbală, violența psihologică, violența fizică, violența economică, violența spirituală.
Deci, pentru a putea fi vorba despre emiterea unui ordin de protecție trebuie ca fie viața, fie integritatea fizică sau psihică, fie libertatea reclamantei sa fie pusă în pericol de actele de violența ale pârâtului, soțul reclamantei în cazul de față.
Iar, deși textul de lege nu prevede expres, pericolul trebuie sa fie unul actual, acest fapt rezultând din economia întregului act normativ si din caracterul provizoriu al masurilor dispuse (care nu pot depăși o durata de 6 luni).
Raportat la aceste aspecte, instanța reține că singurul mijloc de probă în sensul existenței unor violențe la care a fost supusă reclamanta este reprezentat de certificatul medico-legal nr. A2/3713/13.07.2015 (celelalte certificate medico legale fiind referitoare la situații trecute, din anul 2011 și, respectiv, iulie 2014).
Cu privire la acest aspect, instanța reține că simpla existență a înscrisului ce atestă că reclamanta a suferit vătămări în cursul anului 2015 nu face dovada, în sine, că acestea ar fi cauzate de acțiuni ale pârâtului, aceeași fiind situația și cu privire la existența dosarului penal invocat, simpla plângere formulată de o persoana nefăcând dovada existenței faptelor alegate.
În același sens, planșele foto cuprinzând mesaje telefonice nu pot face dovada existenței amenințărilor generatoare a sentimentelor de teamă și insecuritate de natură a justifica instituirea măsurilor de protecție. De altfel, în absența altor elemente sau mijloace de probă cu care să se coroboreze, nu se poate stabili nici dacă acestea au fost transmise de către pârât.
Simpla cerere formulată de reclamanta nu este suficientă pentru a putea fi admisă prezenta acțiune, reclamantei revenindu-i sarcina probei faptului generator al raportului juridic dintre ea si pârât, respectiv a actelor de violenta recente, conform principiului actori incumbit probatio.
Având în vedere cele expuse mai sus, nefiind deci îndeplinite condițiile impuse de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de emitere a ordinului de protecție introdusă de reclamanta M. M. I. în contradictoriu cu pârâtul M. N.
Onorariul avocatului din oficiu, care a asigurat asistența juridică obligatorie a pârâtului, în cuantum de 260 lei conform art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. m din Protocolul încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Barourilor din România, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 453 Cod procedură civilă, instanța va obliga reclamanta, aflata în culpă procesuală, la plata către stat a sumei de 260 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu care i-a acordat asistență juridică pârâtului în cursul judecării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta M. M. I. CNP_ cu domiciliul București, Sector 5, .. 39 în contradictoriu cu pârâtul M. N. CNP_ cu domiciliul în București, sector 4, . ., . ca neîntemeiată.
Onorariul definitiv al avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a pârâtului, în cuantum de 260 lei, se avansează din fondul special al Ministerului Justiției.
Obligă reclamanta la plata către stat a sumei de 260 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu desemnat să îi asigure asistență juridică paratului în cursul judecării cauzei.
Numai cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare, ce se va se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.08.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A. C. M.-M. P.
Red. Jud. AC
Tehnored.MMP/ 4 ex./2015
| ← Ordin de protecţie. Hotărâre din 27-08-2015, Judecătoria... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 07/2015.... → |
|---|
