Ordin de protecţie. Sentința nr. 09/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 09/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 10848/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința din Camera de Consiliu din data de 09.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. A. D.
GREFIER: C. P.
M. P. - P. de pe lângă Judecătoria Sector 4 București a fost reprezentat de procuror I. N.
Pe rol, soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta C. A. J., în contradictoriu cu pârâtul C. E., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal, făcut în ședința din Camera de Consiliu, a răspuns reclamanta C. J., personal și asistată de reprezentant convențional avocat, cu împuternicire la dosar, fila 46, pârâtul C. E., personal, identificat cu CI, ., nr._, având CNP._ prin avocat din oficiu cu delegație la dosar, fila 45 și martora G. V., lipsind martorul V. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța în temeiul art. 318, 319 și 321 Cod procedură civilă procedează la audierea martorei G. V., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar, conform art. 323 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe noi de administrat, instanța declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul reclamantei, având cuvântul, solicită admiterea cererii și emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime față de reclamantă, de fiica reclamantei, de locul de muncă al reclamantei și de școala unde învață fiica acesteia, precum și la interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice mod cu reclamanta. Solicită să fie avute în vedere înscrisurile precum și probele administrate în fața instanței.
Avocatul din oficiu pentru pârât, având cuvântul, solicită respingerea cererii de emiterea ordinului de protecție ca fiind neîntemeiată. Menționează că martora audiată este mama reclamantei astfel încât declarația acesteia este subiectivă și părtinitoare. Menționează că din probele administrate în cauză, nu rezultă vionovatia paratului, nefiind suficiente probe pentru admiterea ordinului de protecție.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită admiterea cererii de emitere a unui ordin de protecție având în vedere probele administrate în cauză și existente la dosarul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05.08.2015, pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, reclamanta C. A. J., a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul C. E., emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime față de reclamantă, de fiica reclamantei, de locul de muncă al reclamantei și de școala unde învață fiica acesteia, precum și la interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice mod cu reclamanta.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul este soțul acesteia și că a locuit împreună cu acesta 18 ani și că împreună au doi copii: un băiat de 15 ani și o fată de 9 ani. S-a menționat că încă de la începutul relației au existat neînțelegeri generate de faptul că pârâtul avea o relație cu o altă femeie. S-a precizat că în ultimii ani acesta a avut un comportament violent față de reclamanta, fiind și foarte posesiv. În luna decembrie 2014, reclamanta l-a părăsit mutându-se cu cei doi minori în apartamentul proprietate comună din . a introdus și procedura notarială de divorț. Pârâtul s-a mutat și el cu ei în apartament și a continuat comportamentul agresiv și posesiv, fapt ce a determinat-o să se mute împreună cu fiica cu chirie, fiul rămânând cu pârâtul. La data de 02.08.2015, pârâtul a luat-o pe minoră cu forța din locuința bunicilor materni și a refuzat să o aducă, minora fiind dusă în locuința unor prieteni și a fost înapoiată mamei de către fiul cel mare. S-a menționat că pârâtul s-a comportat violent și în fața organelor de poliție.
În susținerea cererii a depus înscrisuri, respectiv copii certificate pentru conformitate cu originalul, de pe cererea de divorț (fila 6-7), certificat de căsătorie (fila 9), cărți de identitate reclamantă și pârât (fila 10), plângeri formulate de reclamantă către Secția 13 Poliție (fila 11), certificat de naștere minoră (fila 12), corespondență între părți (filele 13-35).
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiata martora G. V. la solicitarea reclamantei.
Analizând materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003 republicată, privind prevenirea și combaterea violenței în familie, „Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție…”
Deci, pentru a putea fi vorba despre emiterea unui ordin de protecție trebuie ca fie viața, fie integritatea fizică sau psihică, fie libertatea reclamantei sa fie pusă în pericol de actele de violența ale pârâtului.
Or, niciuna dintre ipotezele textului de lege mai sus enuntat nu poate fi retinuta in speta de fata.
Din probele administrate a rezultat faptul ca intre soti exista grave neintelegeri care au dus la separarea in fapt a acestora, tatal si fiul in varsta de 15 ani ramanand in domiciliul conjugal, iar mama si fiica in varsta de 9 ani mutandu-se ..
Situatia conflictuala a partilor este generata de derularea procesului de divort, iar comportamentul paratului nu poate fi privit decat in acest context. Decizia reclamantei de a parasi domiciliul conjugal nu s-a datorat pericolului in care se afla din cauza paratului, ci racirii relatiilor afective dintre soti. De altfel, reclamanta nu a solicitat evacuarea paratului si reintegrarea in fostul domiciliu, iar din probele administrate nu a rezultat faptul ca paratul nu a respectat decizia reclamantei. Nu au fost relatate aspecte legate de prezenta paratului la noua adresa a reclamantei (in ciuda faptului ca acolo locuieste si fiica minora a paratului), de urmarirea reclamantei, de scandaluri.
Incidentul petrecut la domiciliul bunicilor materni, in judetul Calarasi, cand paratul a luat minora fara consimtamantul acestora, este urmare a lipsei de comunicare a partilor si imposibilitatii acestora de a stabili un program de vizitare a minorei. Rezolvarea acestei probleme nu este insa ordinul de protectie, tatal neavand un comportament violent fata de minora. Echilibrul psihic al minorei a fost afectat de situatia creata, insa vionavatia apartine in egala masura parintilor prin intransigenta acestora si nerespectarea drepturilor pe care celalalt le are fata de copil. De altfel, dupa acest incident paratul „nu a mai incercat sa vada minora desi s-a aflat la mama in Bucuresti”, asa cum afirma martora reclamantei, bunica materna a minorei. Acest fapt poate reprezenta tocmai o incercare de a evita situatii stesante petru copil, prezenta organelor de politie sau evitarea formularii unor actiuni ca cea de fata.
Nici mesajele adresate sotiei nu pot fi apreciate ca amenintatoare. Insistenta acestora denota imposibilitatea paratului de a accepta noua situatie si incercararea disperata de a mentine casatoria.
In lipsa unor dovezi clare ale unor violente fizice – nu exista un certificat medico-legal, iar martora reclamantei nu a putut confirma ex propriis sensibus acesta teza – amenintarea la care reclamanta face referire in actiune, dincolo de caracterul general, nu este apta de a produce temere.
Având în vedere cele expuse mai sus, nefiind deci îndeplinite condițiile impuse de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de emitere a ordinului de protecție introdusă de reclamanta C. A. J. împotriva pârâtului C. E..
Onorariul avocatului din oficiu, care a asigurat asistența juridică obligatorie a pârâtului, în cuantum de 260 lei conform art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. m din Protocolul încheiat între M. Justiției și Uniunea Barourilor din România, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 453 C.pr.civ., instanța va obliga reclamanta, aflata în culpă procesuală, la plata către stat a sumei de 260 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu care i-a acordat asistență juridică pârâtului în cursul judecării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiata cererea formulată de reclamanta C. A. J., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 4, în contradictoriu cu pârâtul C. E., cu domiciliul în București, .. 8, ., ., sector 3.
Obligă reclamanta la plata către stat a sumei de 260 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu care i-a acordat asistență juridică paratului în cursul judecării cauzei.
Numai cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. Jud.R.A.D./Dact.C.P./5 expl/2015
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 07/2015.... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 8091/2015. Judecătoria... → |
|---|
