Ordin de protecţie. Sentința nr. 403/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 403/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 403/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI -SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr 403
Ședința publică de la 14 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M.-O. PUȚINTEI
GREFIER: A. M.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București - a fost reprezentat de procuror I. N..
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta B. A. în contradictoriu cu pârâtul B. I., având ca obiect cerere de emitere ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu, la ordine, au răspuns reclamanta, personal și asistată de avocat Ciulifică D.-L., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei (fila 10), și pârâtul, prin avocat din oficiu A. M., cu delegație de reprezentare la dosarul cauzei (fila 11).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează atașarea din oficiu a fișei dosarului nr._ de pe portalul Judecătoriei Cornetu, după care:
Având în vedere că pârâtul nu s-a prezentat personal în fața instanței, deși a fost citat cu această mențiune, pentru a se administra proba cu interogatoriu, încuviințată reclamantei, instanța, reținând lipsa nejustificată a pârâtului la acest termen, face aplicarea în privința acestuia a dispozițiilor art. 358 din Noul Cod de procedură civilă.
Avocatul reclamantei depune la dosar, în copie, adeverința nr. 346/20.11.2014 emisă de S.C. Ayt Lider G. S.R.L. și transcriere mesaje telefonice trimise de pârât. Arată că reclamanta este angajată a unei firme care, în perioada sărbătorilor, a avut program până la ore târzii din noapte, și că în drumul spre casă aceasta a fost urmărită, fără a și fi abordată, de un bărbat având semnalmentele pârâtului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în cadrul dezbaterilor:
Având cuvântul, avocatul reclamantei solicită admiterea cererii și emiterea ordinului de protecție, cu luarea următoarelor măsuri: obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de minim 100 de metri față de reclamantă, față de minorul B. A.-Nicușor, față de locuința actuală a reclamantei, din București, . de locul de muncă al reclamantei și față de școala pe care o frecventează minorul, respectiv Școala Generală nr. 108, din sectorul 4 București; interzicerea pentru pârât de a avea orice fel de contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta. Arată că reclamanta solicită cheltuieli de judecată și depune la dosar, în original, chitanța nr. 48/14.01.2015 eliberată de Cabinetul Individual de Avocatură „Ciulifică D.-L.”.
Având cuvântul, avocatul pârâtului arată că, față de probele administrate în cauză, solicită admiterea cererii de emitere a ordinului de protecție.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea cererii de emitere a ordinului de protecție, invocând în acest sens probele de la dosarul cauzei.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 13.08.2014 sub nr._, reclamanta B. A. a formulat în contradictoriu cu pârâtul B. I., soțul său, cerere de emitere a unui ordin de protecție prin care să se dispună următoarele măsuri: obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reclamantă, față de reședința acesteia și față de locul său de muncă; interdicția pentru pârât de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care reclamanta le frecventează ori le vizitează periodic; interzicerea pentru pârât de a avea orice fel de contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta.
În motivare, reclamanta a arătat că de când s-a separat în fapt de pârât în vederea divorțului, acesta o amenință cu exercitarea de violențe și cu moartea și o urmărește la domiciliul acesteia și la locul de muncă.
A mai arătat reclamanta că pârâtul i-a distrus telefonul mobil pentru a nu avea probe împotriva lui, respectiv mesajele telefonice pe care acesta i le-a trimis.
A susținut reclamanta că până la intentarea divorțului, pârâtul l-a agresat și pe fiul lor, minorul B. A.-Nicușor.
În drept, reclamanta a invocat prevederile Legii nr. 217/2003 republicată.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar, în copie, cartea sa de identitate, cartea de identitate a minorului B. A.-Nicușor și transcriere mesaje telefonice trimise de pârât.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată.
Pârâtul B. I. nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 6103/22.10.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ , s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București, în raport de prevederile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 republicată și de faptul că reclamanta locuiește actualmente pe raza sectorului 4 București.
În urma declinării de competență, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București la data de 04.11.2014, sub nr._ .
La termenul de judecată de la 18.11.2014, instanța a încuviințat pentru reclamantă probele cu înscrisuri și cu interogatoriul pârâtului și a luat act că pârâtul nu a solicitat probe în apărare.
La termenul de judecată de la 14.01.2015, față de lipsa nejustificată a pârâtului la termenul fixat în vederea administrării probei cu interogatoriu, instanța a făcut aplicarea față de acesta dispozițiilor art. 358 din Noul Cod de procedură civilă.
La același termen de judecată, reclamanta a mai depus la dosar, în copie, adeverința nr. 346/20.11.2014 emisă de S.C. Ayt Lider G. S.R.L. și transcriere mesaje telefonice trimise de pârât.
Tot la termenul de judecată de la 14.01.2015, reclamanta a indicat în mod concret măsurile solicitate a fi luate împotriva pârâtului prin intermediul ordinului de protecție, acestea fiind reținute în practicaua prezentei hotărâri.
S-au atașat la dosar, din oficiu, informații de pe portalul instanțelor de judecată privind dosarul nr._ al Judecătoriei Cornetu.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta B. A. și pârâtul B. I. s-au căsătorit la data de 17.10.1998, din căsătoria lor rezultând minorul B. A.-Nicușor, născut la data de 12.05.1999.
Domiciliul comun al părților a fost în ., unde în prezent mai locuiește numai pârâtul, ca urmare a luării hotărârii de a divorța, reclamanta și copilul minor al părților mutându-se la adresa din București, .. 5, ., ..
Prin sentința civilă nr. 7144/19.12.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul_, nedefinitivă încă, căsătoria părților a fost desfăcută din culpa exclusivă a pârâtului B. I.. S-a dispus, totodată, ca autoritatea părintească cu privire la minorul B. A.-Nicușor să fie exercitată exclusiv de către reclamanta B. A. și s-a stabilit locuința minorului la mamă.
La data de 13.08.2014, deci în timpul soluționării dosarului de divorț, reclamanta B. A. a sesizat instanțele de judecată cu cerere de emitere a unui ordin de protecție împotriva soțului său, pârâtul B. I..
Potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003 republicată, privind prevenirea și combaterea violenței în familie, „(1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
(2) Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.
(3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.”
Conform art. 3 din același act normativ, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 217/2003 republicată, violența în familie se poate manifesta, printre altele, sub următoarele forme: violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare; violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența economică - interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența spirituală - subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.
Conform art. 5 lit. b din același act normativ, prin membru de familie se înțelege și soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție.
Trecând la analiza cererii de emitere a ordinului de protecție formulată de reclamanta B. A., instanța reține, în baza probelor administrate în cauză, că hotărârea reclamantei de a divorța, cu care pârâtul nu a fost de acord și pe care a fost incapabil să o accepte, a afectat echilibrul emoțional al acestuia din urmă, transformându-l într-o persoană irațională, disperată și capabilă să recurgă la orice metode, inclusiv de natură violentă, pentru a-și face soția să se răzgândească.
Astfel, conform mesajelor telefonice trimise reclamantei, pârâtul a abordat un limbaj extrem de violent și vulgar la adresa acesteia, insultând-o pe reclamantă, acuzând-o de infidelitate și amenințând-o că îi va lua viața sau că o va desfigura. Se remarcă instabilitatea emoțională a pârâtului, care trece foarte repede de la o stare la alta, o dată declarându-și dorința de împăcare cu soția sa, pentru ca imediat apoi să o jignească pe aceasta și să o amenințe cu moartea.
Din toate aceste mesaje, depuse la dosar de reclamantă și necontestate de către pârât, răzbate agresivitatea deosebită a acestuia pe fondul unei gelozii dusă la extrem și incapacitatea sa de a pune punct unui capitol încheiat din viața sa și de a-și respecta fostul partener de viață, pe care îl tratează ca pe un bun ce îi aparține.
Amenințările pârâtului au depășit stadiul declarativ, ideea sa obsesivă că este înșelat de reclamantă și că trebuie să o facă pe aceasta să revină în domiciliul conjugal făcându-l pe pârât să își urmărească soția pe stradă și la locul de muncă, astfel cum a rezultat din conținutul mesajelor telefonice anterior amintite, coroborate cu neprezentarea pârâtului în instanță în vederea răspunderii la întrebările cuprinse în interogatoriul încuviințat reclamantei, acțiune de natură să o facă pe aceasta din urmă să trăiască un sentiment de nesiguranță continuă și să se teamă pentru viața sa și a fiului său minor.
Raportat la cele expuse anterior, instanța consideră că atitudinea avută de pârât după despărțirea în fapt a părților, astfel cum a fost prezentată mai sus, concretizată în acte de violență verbală și psihologică, a fost aptă să producă reclamantei o stare de presiune, de frică și de disconfort psihic, ce o împiedică în prezent să ducă o viață normală, existând temerea rezonabilă că actele de hărțuire la care pârâtul a recurs până în prezent vor continua, cu posibilitatea reală de a se transforma în acte de violență fizică.
Prin urmare, constatând că integritatea fizică și psihică a reclamantei este pusă în prezent în pericol de actele de violență săvârșite de către pârât, fiind deci îndeplinite condițiile impuse de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 republicată, instanța va admite cererea de emitere a ordinului de protecție formulată de reclamanta B. A.. Constatând că din cauza instabilității emoționale prin care trece în prezent, pârâtul este un pericol nu numai pentru reclamantă, ci și pentru fiul minor al părților, al cărui interes major impune a împiedica expunerea sa la orice formă de agresiune, directă sau indirectă, instanța consideră că măsurile de protecție trebuie să îl privească și pe acesta.
Astfel, prin prezentul ordin de protecție, instanța va institui în sarcina pârâtului B. I., cu caracter provizoriu, respectiv pentru o perioadă de 6 luni de la data pronunțării hotărârii, următoarele obligații și interdicții:
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de minim 100 de metri față de reclamantă, față de minorul B. A.-Nicușor, față de locuința actuală a reclamantei, din București, .. 5, ., ., față de locul de muncă al reclamantei - S.C. Ayt Lider G. S.R.L., cu sediul în București, Calea V. nr. 199, ., parter, sector 3, și față de unitatea de învățământ a minorului B. A.-Nicușor – Școala Generală nr. 108, din sectorul 4 București;
- interzicerea pentru pârât de a avea orice fel de contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta.
Pe lângă măsurile anterior menționate, instanța va obliga pârâtul să urmeze, pe aceeași perioadă de 6 luni, consiliere psihologică în ceea ce privește relația sa cu reclamanta, soția sa.
Prezenta hotărâre se va comunica de îndată structurilor Poliției Române în a căror rază teritorială se află locuința reclamantei și a pârâtului.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâtul, aflat în culpă procesuală, la plata către reclamantă a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat ales, conform chitanței nr. 48/14.01.2015 eliberată de Cabinetul Individual de Avocatură „Ciulifică D.-L.”.
Onorariul definitiv al avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a pârâtului, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul special al Ministerului Justiției.
Reținând comportamentul procesual nediligent al pârâtului și culpa sa procesuală, instanța, în baza art. 18 și art. 19 alin. 2 din O.U.G. nr. 51/2008, îl va obliga pe acesta la plata către Stat a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu anterior menționat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de emitere a ordinului de protecție formulată de reclamanta B. A., cu domiciliul în . și locuind în fapt în București, .. 5, ., ., împotriva pârâtului B. I., cu domiciliul în comuna R., ..
Prin prezentul ordin de protecție instituie în sarcina pârâtului B. I., cu caracter provizoriu, respectiv pentru o perioadă de 6 luni de la data pronunțării hotărârii, următoarele obligații și interdicții:
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de minim 100 de metri față de reclamantă, față de minorul B. A.-Nicușor, față de locuința actuală a reclamantei, din București, .. 5, ., ., față de locul de muncă al reclamantei - S.C. Ayt Lider G. S.R.L., cu sediul în București, Calea V. nr. 199, ., parter, sector 3, și față de unitatea de învățământ a minorului B. A.-Nicușor – Școala Generală nr. 108, din sectorul 4 București;
- interzicerea pentru pârât de a avea orice fel de contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta.
Pe lângă măsurile anterior menționate, obligă pârâtul să urmeze, pe aceeași perioadă de 6 luni, consiliere psihologică în ceea ce privește relația sa cu reclamanta, soția sa.
Prezenta hotărâre se comunică de îndată structurilor Poliției Române în a căror rază teritorială se află locuința reclamantei și a pârâtului.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Onorariul definitiv al avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a pârâtului, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondul special al Ministerului Justiției.
Obligă pârâtul la plata către Stat a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu anterior menționat.
Executorie.
Numai cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare, apel care se depune la Judecătoria sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 Ianuarie 2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red./Dact./Jud. P.M.O./8 ex./2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 4254/2015. Judecătoria... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
