Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Încheierea nr. 23/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 23/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 5893/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - C. D.
GREFIER - M.-L. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petenta J. M., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns reclamanta, reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale, aflată la fila 36 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cuprinsul căruia învederează instanței faptul că la data de 21.04.2015, s-au depus la dosarul cauzei înscrisurile din dosarul OCPI, în care a fost pronunțată încheierea de reexaminare nr._/16.09.2014, după care,
Petenta, prin apărător, depune la dosarul cauzei în copie certificată, documentele care au stat la baza încheierii de reexaminare nr._/16.09.2014.
Având în vedere că pricina se află la prima zi de înfățișare cu părțile legal citate, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța estimează durata cercetării procesului la aproximativ 3 luni.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților sub aspectul discutării probatoriului, în condițiile art. 254 Cod procedură civilă.
Petenta, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei.
În temeiul art. 255 rap. la art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru petentă proba cu înscrisuri, considerând-o legală, verosimilă, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul în dezbateri, pe fondul cauzei.
Petenta, prin apărător, arată că a adjudecat imobilul în luna iulie 2014 printr-o procedură de executare silită civilă, având ca obiect creanța părții civile din dosarul penal. Susține că la momentul restituirii prețului obținut în urma adjudecării, executorul judecătoresc a distribuit integral prețul către creditor. De asemenea, învederează prevederile art. 518 alin. 3 V. Cod de procedură civilă, potrivit cărora de la data intabulării imobilului rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanță, creditorii putându-și realiza aceste drepturi numai cu prețul obținut. Totodată, învederează dispozițiile art. 163 alin. 3 V. Cod de procedură penală. Mai arată că, în cazul în care s-a dispus menținerea măsurilor asiguratorii privind reparațiile civile, aceste masuri se vor considera desființate, dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la comunicarea încetării urmăririi penale, apreciind că nu prezintă un interes pentru OCPI ceea ce s-a întâmplat cu respectivele sarcini. De asemenea, învederează dispoziții le art. 771 Cod fiscal, care ar impune registratorului de carte funciară să verifice îndeplinirea obligației de plată a impozitului, apreciind că nu sunt incidente în situația imobilelor dobândite prin adjudecare în urma executării silite, întrucât acest mod de dobândire a imobilelor nu este enumerat printre cele considerate ca fiind venituri impozabile.
Solicită instanței să aibă în vedere că respingerea încheierii OCPI vizează exclusiv motivul neprezentării chitanței plății impozitului. Totodată, în privința argumentului privind obligativitatea prezentării dovezii plății impozitului, invocă și considerentele Deciziei CC nr. 662/2014. Pentru toate aceste motive solicită admiterea plângerii, iar în ceea ce privește capătului doi de cerere, solicită obligarea OCPI Sector 4 de a radia toate sarcinile care au fost notate în cartea funciară a imobilului adjudecat de către petentă, cu solicitarea de a menționa în mod expres cele două acte în baza cărora s-au notat sechestrul penal și sechestru asigurător.
În temeiul art. 394 cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 Cod procedură civilă,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 07.05.2015.
Pronunțată în ședința publică, azi, 23.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR. 5893
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - C. D.
GREFIER - M.-L. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petenta J. M., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
Dezbaterile și susținerile părților pe fondul cauzei au avut loc în ședință publică din data de 23.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 07.05.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând, constată:
1. Prin cererea depusă pe rolul acestei instanțe la data de 12.11.2014, reclamanta J. M. domiciliata in localitatea sat Chiajna, ., Corn. Chiajna, jud. Ilfov, legitimata cu CI . nr._, CNP_, având domiciliul procesual ales în București, Splaiul Unirii nr.12, ., ., sector 4, persoana însărcinata cu primirea corespondentei fiind Av. A. Banescu, formulează plângere împotriva încheierii de reexaminare nr._/16.09.2014, comunicata la data de 24.10.2014.
Solicită admiterea acesteia și să se dispună intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului situat in București, ., ., etaj 6, ., înscris in Cartea Funciara nr._-C1-U33 (CF vechi_) a Municipiului București, Sectorul 4, identificat cu numărul cadastral vechi al imobilului 1010/46; radierea tuturor sarcinilor înscrise in partea a III-a, in conformitate cu dispozițiile art.518 C..
În fapt, arată că la data de 25 martie 2014, in cadrul licitației publice desfășurata in cadrul dosarului de executare nr.1245/2009 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. si D., reclamanta a adjudecat imobilul situat in București, ., ., etaj 6, ., pentru prețul 472.500 lei.
Așa cum reiese si din actul de adjudecare, a achitat prețul integral conform recipiselor de consemnare nr.BREL_/24.03.2014 si nr.BREL_/22.04.2014.
La data de 15.07.2014, a formulat cerere de intabulare a dreptului de proprietate si totodată, de radiere a sarcinilor înscrise in cartea funciara a imobilului, depunând in justificarea cererii actul de adjudecare in original, precum si dovada achitării tarifului de publicitate imobiliara in cuantum de 709 lei.
Cererea a fost înregistrata sub nr._/15.07.2014.
Prin referatul emis de Biroul de cadastru si Publicitate Imobiliara Sector 4 mi s-a comunicat faptul ca: nu a făcut dovada achitării impozitului pe transfer de proprietate; nu a depus decizia de plata a impozitului pe transfer de proprietate.
De asemenea, i s-a învederat faptul ca pentru radierea sechestrului asigurator si sechestrului penal sa prezinte fie o ordonanța emisa in acest sens, fie o hotărâre judecătoreasca.
Întrucât nu a completat cererea cu înscrisurile solicitate, la data de 26.08.2014 a fost emisa încheierea de respingere a cererii, motivarea încheierii de respingere fiind similara cu conținutul referatului de completare.
La data de 16.09.2014 a formulat cerere de reexaminare a încheierii anterior menționata, aceasta fiind înregistrata sub nr._.
Cererea de reexaminare a fost respinsa, in motivarea in drept a respingerii fiind invocate următoarele dispoziții legale: art. 771, alin.(1), (3) si (6) din Codul fiscal; art.1517 din Normele metodologice de punere in aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal; art.28 alin.(1) si art.29, alin.(1) din Legea cadastrului si publicității imobiliare nr.7/1996 republicata; art.55 alin (5) din Regulamentul de organizare si funcționare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara aprobat prin Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 633/2006, cu modificările si completările ulterioare.
Tot in cuprinsul încheierii de reexaminare, i s-a adus la cunoștința ca cererea poate fi redepusa, in limita cererii inițiale, fără plata unui tarif suplimentar, însoțită de dovada achitării impozitului prevăzut pentru transferul dreptului de proprietate, iar in lipsa acestei dovezi, că poate formula cerere de înscriere provizorie a dreptului de proprietate, invocând ca temei al cererii, art.898 alin.(5) Cod civil.
Pe fondul cererii, arată că atât încheierea de reexaminare nr._/15.07.2014 dispusa de registratorul sef, cat si referatul de completare si încheierea nr._/2014 a Biroului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Sector 4 sunt neîntemeiate, fiind dispuse fără argumente de drept aplicabile in speța.
Dispozițiile art.771 Cod fiscal (invocat in ambele încheieri de respingere) care ar impune registratorului de carte funciara verificarea îndeplinirii obligației de plata a impozitului, NU sunt incidente in situația imobilelor dobândite prin adjudecare in urma executării silite întrucât, așa cum reiese din însuși conținutul textului legal, acest mod de dobândire a imobilelor nu este enumerat printre cele considerate ca fiind venituri impozabile:
Includerea executărilor silite intre “celelalte cazuri” este o interpretare abuziva a textului de lege, care ignora prevederile art. 44 alin.(1) din Constituția României, potrivit căruia dreptul de proprietate este garantat.
Invocă obligațiile stabilite in sarcina registratorilor de carte funciara, prevăzute de art. 1517 din Normele metodologice invocat de intimata.
Textul din normele metodologice reiterează explicit cele doua tipuri de acte de proprietate, expres prevăzute si de art.771 alin.6, respectiv actul notarial si hotărârea judecătoreasca.
Procedura de înscriere in cartea funciara prevăzută de Legea cadastrului si publicității imobiliare nr.7/1996 republicata nu prevede in mod expres aceasta atribuție de verificare a plații impozitului, in niciuna dintre situațiile expuse la punctul II de mai sus.
Intimata a invocat incidența unor dispoziții legale prevăzute de Legea 7/1996, insa art. 28. alin. (1) din lege, prevede doar faptul ca cererea trebuie sa fie însoțită de un act juridic in justificarea ei si forma prevăzută pentru depunerea acestuia (original sau copie legalizată), iar art.29, alin.(1) prevede condițiile limitative:.
Subsemnata mi-am îndeplinit atât obligația de a depune originalul înscrisului - art. 28. alin. (1), iar înscrisul îndeplinește toate condițiile limitative prevăzute de art.29, alin.(1) în care se realizează acest lucru.
Nici in încheierea de respingere nr._/2014 si nici in încheierea de respingere a reexaminării nr._/2014 nu se fac referire la capătul doi al cererii subsemnatei, respectiv radierea tuturor sarcinilor înscrise in partea a III - a, în conformitate cu dispozițiile art.518 alin. (3) C..
Obligația prezentării unei ordonanțe sau a unei hotărâri judecătorești pentru radierea sechestrului asigurator si sechestrului penal invocata in referatul de completare emis de asistentul-registrator, este de asemenea o cerința excesiva întrucât prevederile art.518 alin. (3) C. (cod sub incidența căruia a fost efectuata întreaga urmărire silita a imobilului) arată că de la data intabulării imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanța, creditorii putându-si realiza aceste drepturi numai din prețul obținut.
Invocăart. 163 Cpp și art. 166 alin. (3) Cpp.
Din analiza prevederilor anterior menționate, rezulta ca pentru bunul imobil ce a fost sechestrat trebuia sa se dispună luarea unei inscripții ipotecare si nu notarea unui “sechestru penal".
Coroborând aspectele legale de mai sus reiese neîndoielnic faptul ca sechestrul penal/sechestrul asiguratoriu de fapt constituie o ipoteca legala, iar acestea trebuie radiate odată cu celelalte drepturi reale înscrise asupra imobilului, așa cum prevede art.518 alin. (3) C., creditorul (Statul Român) putându-si realiza acest drept numai din prețul obținut.
Si chiar in contextul in care s-a notat sechestrul penal, potrivit procedurii penale, la art.245 alin. (1) paragraful 3 Cpp se arata că în cazul in care s-a dispus menținerea masurilor asigurătorii privind reparațiile civile, aceste masuri se vor considera desființate, daca persoana vătămata nu introduce acțiune in fata instanței civile in termen de 30 de zile de la comunicarea încetării urmăririi penale.
Or, atâta timp cat procesul penal s-a încheiat, persoana vătămata - Banca Leumi, succesoarea Băncii Dacia F. - cat si IGPR - Direcția Cercetări Penale au fost înștiințați de începerea executării imobiliare privind imobilul aparținând lui M. S., inculpatul, iar aceștia nu au contestat niciun act de executare, coroborând dispozițiile procedurale penale mai sus enumerate, sechestrul penal nu mai operează in prezenta cauza. Așa cum reiese din textul de lege al codului de procedura civila, creditorii își pot realiza dreptul numai din prețul obținut.
Practica oficiilor de cadastru si publicitate imobiliara a fost adeseori contestata, instanțele romane admițând cererile care au ca obiect plângeri împotriva încheierilor de carte funciara privind respingerea intabulării drepturilor de proprietate dobândite cu titlu de adjudecare.
Anexează sentința civila nr.490/21.01.2013, pronunțata de Judecătoria Sectorul 5 in dosarul nr._/302/2012 si sentința civila nr.2300/09.04.2014, pronunțata de Judecătoria Sectorul 5 in dosarul nr._/302/2013.
Invocă și jurisprudența înaltei Curți de Casație si Justiție - Secția Penala, unde s-a stabilit ca dacă un imobil asupra căruia a fost instituit sechestrul asigurător a fost valorificat prin vânzarea la licitație publică, iar o parte din prețul obținut a fost distribuit creditorilor, menținerea măsurii asigurătorii asupra imobilului nu se mai justifică, ci sechestrul asigurător va fi menținut numai asupra sumei nedistribuite creditorilor și asupra altor bunuri ale inculpatului, până la concurenta valorii prejudiciului cauzat (decizia penală nr. 3507 din 1 iunie 2006J [Decizia nr. 1392/2013 pronunțata in Dosarul nr._ /a1, disponibila la adresa web www.icci.ro/cautare.php?id=_].
2. La data de 23.04.2015, reclamantul a depus la dosar concluzii scrise, în care a reiterat argumentele formulate deja inițial.
În privința argumentului privind obligativitatea prezentării dovezii plății impozitului, reclamanta a invocat și considerentele Deciziei CC nr. 662/2014, precum și dispozițiile OUG nr. 6/2015.
3. A fost administrată proba cu înscrisuri.
A fost achitată taxa judiciară de timbru de 50 de lei (fila 35).
Analizând dosarul, instanța reține:
1. În fapt, instanța reține că în cartea funciară a imobilului situat în București, ., ., ., dreptul de proprietate este înscris pe numele domnului M. A. S., iar în partea a III – a cărții funciare, la rubrica Foaie de sarcini, este menționat un sechestru instituit într-o procedură penală, de Direcția Cercetări Penale prin Ordonanța nr._/24.01.1996, potrivit procesului-verbal nr, FN/14.02.1996, emis de IGP, precum și în baza adresei nr._/10.06.1998, emis de MI – IGP – DCP.
Reclamanta a arătat că la data de 25 martie 2014, in cadrul licitației publice desfășurata in cadrul dosarului de executare nr.1245/2009 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. si D., a adjudecat imobilul situat in București, ., ., etaj 6, ., pentru prețul 472.500 lei.
A achitat prețul integral conform recipiselor de consemnare nr.BREL_/24.03.2014 si nr.BREL_/22.04.2014, potrivit actului de adjudecare atașat (fila 64).
La data de 15.07.2014 (fila 62), a formulat cerere de intabulare a dreptului de proprietate si totodată, de radiere a sarcinilor înscrise in cartea funciara a imobilului, depunând in justificarea cererii actul de adjudecare in original, precum si dovada achitării tarifului de publicitate imobiliara in cuantum de 709 lei.
Cererea a fost înregistrata sub nr._/15.07.2014 (fila 62).
Prin referatul emis de Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Sector 4 i s-a comunicat reclamatei faptul că nu a făcut dovada achitării impozitului pe transfer de proprietate și că nu a depus decizia de plata a impozitului pe transfer de proprietate.
De asemenea, i s-a învederat faptul ca pentru radierea sechestrului asigurator si sechestrului penal sa prezinte fie o ordonanța emisa in acest sens, fie o hotărâre judecătoreasca (fila 51, 52).
Reclamanta a răspuns precizând că înțelege să nu completeze cererea cu înscrisurile solicitate, astfel încât la data de 26.08.2014, a fost emisa încheierea de respingere a cererii (fila 47).
La data de 16.09.2014 a formulat cerere de reexaminare a încheierii anterior menționata, aceasta fiind înregistrata sub nr._ (fila 44).
Cererea de reexaminare a fost respinsa prin încheierea nr. 2998/16.09.2014 (fila 41), în motivarea in drept a respingerii fiind invocate următoarele dispoziții legale: art. 771, alin.(1), (3) si (6) din Codul fiscal; art.1517 din Normele metodologice de punere in aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal; art.28 alin.(1) si art.29, alin.(1) din Legea cadastrului si publicității imobiliare nr.7/1996 republicata; art.55 alin (5) din Regulamentul de organizare si funcționare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara aprobat prin Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 633/2006.
Tot in cuprinsul încheierii de reexaminare, i s-a adus la cunoștința ca cererea poate fi redepusa, in limita cererii inițiale, fără plata unui tarif suplimentar, însoțită de dovada achitării impozitului prevăzut pentru transferul dreptului de proprietate, iar in lipsa acestei dovezi, că poate formula cerere de înscriere provizorie a dreptului de proprietate, invocând ca temei al cererii, art.898 alin.(5) Cod civil.
2. Cu titlu preliminar, instanța precizează că din cauza principiilor de carte funciară, în special a principiului relativității (înscrierile noi se fac împotriva titularului), a principiului legalității și a principiului priorității (dobândește dreptul primul înscris în cartea funciară), registratorul nu efectuează o analiză de fond a raporturilor juridice care se nasc, modifică sau sting, or a faptelor juridice supuse înregistrării/radierii, ci doar le înregistrează sau radiază, cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 7/1996.
În același sens, în cadrul procedurii împotriva plângerii de carte funciară, instanța este învestită să verifice dacă registratorul a avut un comportament juridic rămas între aceste limite.
Nici instanța, în cadrul acestei proceduri, nu poate verifica fondul raporturilor juridice invocate pentru înscriere/radiere.
3. Pe fondul plângerii, instanța reține că reclamanta are în vedere două seturi de argumente.
Primul dintre acestea se referă la refuzul registratorului de carte funciară de a intabula dreptul de proprietate afirmat de reclamantă în lipsa dovezii plății impozitului pe tranzacție.
Cel de al doilea argument privește refuzul registratorului de carte funciară de a radia notarea privind înscrierea unui sechestru instituit într-o procedură penală.
În ceea ce privește primul dintre argumente, din considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 662/2014, instanța reține că într-o situație precum cea din speță, registratorul de carte funciară nu poate refuza înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit printr-un act de adjudecare, solicitând cumpărătorului să facă dovada achitării impozitului pe respectiva tranzacție, textul art. 771 alin. (6) Cfiscal fiind declarat neconstituțional sub acest aspect.
Prin urmare, din acest punct de vedere, argumentația folosită de OCPI în încheierile supuse controlului judecătoresc este greșită, acest lucru fiind ulterior corectat prin OUG nr. 6/2015.
În ceea ce privește al doilea argument, instanța reține că potrivit art. 163 Cpp, în vigoare la momentul instituirii sechestrului, Masurile asiguratorii se iau in cursul procesului penal de organul de urmărire penala sau de instanța de judecata si constau in indisponibilizarea prin instituirea unui sechestru a bunurilor mobile si imobile, in vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, precum si pentru garantarea executării pedepsei amenzii ori a pedepsei confiscării averii.
Din acest text de lege rezultă că scopurile sechestrului sunt acelea de a asigura - repararea pagubei produse prin infracțiune; - garantarea executării pedepsei amenzii; - confiscarea averii.
De asemenea, din același text rezultă că sechestrul este o măsură de indisponibilizare a bunului imobil.
Noțiunea de indisponibilizare înseamnă că de bunul supus acestei proceduri nu se poate dispune, fiind scos temporar din circuitul civil. Mai exact, înseamnă că acesta nu poate fi înstrăinat.
Întrucât textul art. 163 Cpp nu distinge, indisponibilizarea urmează să afecteze orice procedură de înstrăinare, inclusiv acea procedură care nu se face la inițiativa proprietarului, ci se face forțat, cum ar fi spre exemplu, în situația unei proceduri de suplinire a consimțământului la vânzare sau în situația unei proceduri de executare silită, cum este cazul în speță.
Prin urmare, efectul instituirii unui sechestru într-o procedură penală este acela că bunul nu mai poate fi înstrăinat sub nicio formă.
O astfel de concluzie este justificată, atât timp cât unul dintre scopurile sechestrului penal, indicat mai sus, este acela de a garanta executarea pedepsei amenzii.
Or, pedeapsa este una personală și nu se poate aplica decât făptuitorului condamnat.
Dacă s-ar admite soluția contrară (ca bunul să poată fi înstrăinat, într-o procedură civilă, fie care să nu implice acordul proprietarului, cum este cea de executare silită), atunci s-ar lipsi de conținut instituția sechestrului, în condițiile în care bunul ar putea trece în patrimoniul unui alt subiect de drept, care poate să nu fie parte la procedura penală și care, neavând calitate de făptuitor, să nici nu poată fi obligat la a participa cu bunul sau valoarea acestuia la executarea amenzii penale aplicate fostului proprietar.
Altfel spus, s-ar lăsa la îndemâna unei persoane exterioare procesului penal (executorul judecătoresc în cazul de față), o măsură care poate să împiedice executarea unei sancțiuni penale (amenda penală).
În același sens al argumentației, dacă s-ar permite înstrăinarea bunului prin executare silită, atunci s-ar lăsa la îndemâna unei persoane exterioare procesului penal (executorul judecătoresc în cazul de față) și activitatea de evaluare a bunului în vederea înstrăinării, ceea ce ar putea conduce la sărăcirea patrimoniului făptuitorului, în cazul unei subevaluări, astfel încât măsura confiscării averii (alt scop al măsurilor asiguratorii precum sechestrul) să se realizeze asupra sumei, prin ipoteză mai mică (în cazul subevaluării) decât valoarea bunului.
De asemenea, s-ar putea periclita și posibilitatea aplicării măsurilor de confiscare specială, care reprezintă un alt scop al instituirii sechestrului.
Or, toate aceste aspecte ar lipsi de conținut și ar afecta activitatea de urmărire penală și ulterior, înfăptuirea justiției în materie penală.
Prin urmare, instanța reține că într-o ipoteza precum cea din speță, a instituirii unui sechestru în materie penală, efectul de indisponibilizare a bunului afectează și eventualele executări silite ale acestuia, dispuse în materie civilă.
Instanța observă că reclamantei i s-a pus în vedere că pentru radierea notării sechestrului penal este necesar să prezinte, fie o ordonanță a procurorului din care să rezulte că au încetat efectele acestuia, fie o hotărâre judecătorească în acest sens.
Chiar dacă procedural vorbind, registratorul de carte funciară și ulterior, registratorul șef, au comis o neregularitate procedurală vădită, omițând să se pronunțe cu privire la aspectul radierii notării sechestrului, totuși soluția de respingere este corectă.
Registratorul de carte funciară nu are competența în a stabili dacă măsura sechestrului penal a încetat sau nu, nici să determine care este scopul pentru care a fost instituit și nici să stabilească dacă bunul putea fi totuși înstrăinat prin executare silită, chiar având un sechestru penal instituit, în lipsa unei ordonanțe a procurorului sau în lipsa unei hotărâri judecătorești care să dispună în acest sens.
Instanța nu poate primi argumentul invocat de reclamantă în sensul aplicabilității art. 518 alin. (3) Vechiului C., în sensul că de la data intabulării, imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanță, creditorii putându-și realiza aceste drepturi numai din prețul obținut.
Acest text nu este aplicabil speței.
În primul rând, instanța reține că acest text se referă la ipoteza în care bunul a fost intabulat (de la data intabulării). Or, bunul nu a fost încă intabulat, din acest motiv textul nefiind aplicabil.
În al doilea rând, instanța reține că acest text reglementează raporturi juridice de drept privat, iar nu raporturi juridice de drept public, specifice procedurii penale.
Chiar dacă se poate recunoaște sechestrului instituit în materie civilă un efect similar celui din materie penală, de indisponibilizare, totuși dispozițiile art. 518 C. pot fi considerate o excepție prevăzută de lege de la această regulă doar în materie civilă, nu și în materie penală.
Potrivit regulilor de interpretare, textul din procedură civilă (care aparține dreptului privat) nu poate constitui o derogare de la textul din procedura penală (care face parte din dreptul public).
Este adevărat că dispozițiile codului de procedură civilă, prin intermediul art. 721 C., se aplică și altor materii, însă doar în măsura în care nu cuprind dispoziții contrare.
Or, în materia sechestrului, codul de procedură penală dispune că acesta are ca efect indisponibilizarea bunului, fără a institui excepții de la această regulă (așa cum o face codul de procedură civilă).
Aplicarea art. 518 C. conține deci o dispoziție contrară normelor de procedură penală în materia sechestrului, instituind o excepție de la principiul indisponibilizării, astfel încât nu au aplicabilitate.
În fine, instanța trimite la dispozițiile art. 245 Cpp (în cazul in care s-a dispus mentinerea masurilor asiguratorii privind reparatiile civile, aceste masuri se vor considera desfiintate, daca persoana vatamata nu introduce actiunea in fata instantei civile in termen de 30 de zile de la comunicarea incetarii urmaririi penale), art. 353 alin. 4 C. (Cind instanta nu s-a pronuntat asupra actiunii civile potrivit art. 346 alin. ultim, masurile asiguratorii se mentin. Aceste masuri inceteaza de drept daca persoana vatamata nu introduce actiunea in fata instantei civile in termen de 30 de zile de la raminerea definitiva a hotaririi) și art. 168 alin. 2 și 4 Cpp în vigoare la data instituirii sechestrului, ((1) În contra masurii asiguratorii luate si a modului de aducere la indeplinire a acesteia, invinuitul sau inculpatul, partea responsabila civilmente, precum si orice alta persoana interesata, se pot plinge organului de cercetare penala care a dispus luarea masurii ori procurorului care supravegheaza cercetarea penala, pina la sesizarea instantei de judecata, dupa care plingerea se adreseaza acelei instante. ... (4) După soluționarea definitiva a procesului penal, daca nu s-a făcut plângerea împotriva aducerii la îndeplinire a măsurii asiguratorii, se poate face contestație potrivit legii civile), care stabilesc condițiile în care sechestrul penal poate înceta.
D. în urma parcurgerii uneia dintre aceste proceduri, finalizate cu o hotărâre judecătorească sau cu o ordonanță a procurorului, registratorul de carte funciară poate lua act de încetarea sechestrului și poate dispune radierea mențiunii.
În ceea ce privește jurisprudența invocată, instanța precizează că potrivit dreptului românesc, aceasta nu are forță juridică superioară argumentelor prezentate mai sus și nu se impune cu prioritate acestora.
În ceea ce privește decizia penală a ICCJ nr. 1392/23.04.2013, pronunțată în dosarul nr._ /a1, căreia prezenta instanță îi va dedica o analiză separată din cauza staturii și a poziției acesteia în arhitectura sistemului juridic românesc, prezenta instanța reține că situația de fapt este diferită, astfel încât argumentele nu sunt aplicabile mutatis mutandis, în condițiile în care acea acțiune avea ca obiect ridicarea sechestrului, iar prezentul dosar are ca obiect plângere de carte funciară.
În plus, instanța reține că acea hotărâre confirmă faptul că ridicarea sechestrului trebuie dispusă mai întâi, potrivit procedurilor legale (fie prin ordonanța procurorului, fie prin hotărârea instanței penale – cum e cazul deciziei nr. 1392/23.04.2013, fie prin hotărârea instanței civile, în situația în care procesul penal încetase), iar nu constatată direct de registratorul de carte funciară, așa cum cere reclamanta.
Mai mult, acea hotărâre pleacă de la ipoteza specifică acelui dosar, că sechestrul are drept scop repararea prejudiciului cauza prin fapta penală, înlăturând din analiză celelalte scopuri prevăzute de art. 163 Cpp (de a asigura plata amenzii penale sau confiscarea specială). Într-o asemenea situație, interesele în joc sunt doar private, ale victimei în concurs cu alți creditori.
E posibil ca raționamentul să fi fost diferit dacă se lua în calcul faptul că scopul sechestrului poate fi și acela de a asigura plata amenzii penale sau confiscarea specială.
Or, tocmai din acest motiv ridicarea sechestrului trebuie obținută potrivit procedurii legale, fie prin ordonanța procurorului, fie prin hotărâre judecătorească, registratorul de carte funciară și ulterior instanța, pe calea plângerii împotriva soluției acestuia, neavând în competența de a face astfel de analize.
În concluzie, soluția de respingere a radierii sechestrului este corectă pe fond, chiar dacă registratorul de carte funciară și registratorul șef, în procedura de reexaminare, nu s-au pronunțat expres asupra acestui lucru.
În raport de aceste precizări, instanța arată că și în condițiile declarării neconstituționale a dispozițiilor art. 771 Cfiscal, și potrivit constatărilor de mai sus, potrivit cărora sunt eronate argumentele registratorului de carte funciară, întemeiate pe dispozițiile art. 771 Cfiscal, totuși intabularea dreptului de proprietate al reclamantei nu se poate realiza doar pe baza actului de adjudecare, astfel cum a cerut aceasta.
Prin actul de adjudecare s-a realizat scoaterea din patrimoniul persoanei cercetate și transmiterea în patrimoniul reclamantei, a unui bun asupra căruia a fost instituit un sechestru în procedură penală.
Or, până la ridicarea/constatarea încetării acestui sechestru, potrivit procedurilor legale prin ordonanță a procurorului, hotărâre judecătorească penală sau civilă, după caz, având acest obiect, în cadrul căreia să poată fi analizate toate aspectele invocate mai sus, nu se poate aprecia nici cu privire la validitatea actului de adjudecare și implicit a efectelor acestuia, respectiv dacă executorul judecătoresc putea sau nu să procedeze la înstrăinarea silită a imobilul în discuție și dacă reclamanta a dobândit sau nu în mod legal imobilul în discuție.
Prin urmare, instanța reține că și soluția de respingere a cererii de intabulare a dreptului de proprietate afirmat de reclamantă, este corectă.
Față de toate aceste argumente, instanța urmează să respingă plângerea formulată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta J. M. (CNP_) - sector 4, București, .. 12, ., ., ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Prezenta hotărâre se comunică din oficiu, după rămânerea definitivă, către Biroul de Cadastru și publicitate Imobiliară sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.05.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Red.cd/MV/06.12.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8160/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Hotărâre din 07-05-2015, Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
