Pretenţii. Încheierea nr. 23/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 23/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 5897/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR nr._
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data 23.04.2015
Instanță constituită din:
PREȘEDINTE – C. D.
GREFIER – M.-L. V.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S. A. ROMÂNIA SRL în contradictoriu cu pârâta D. M. SRL, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta, prin apărător ales Timeea C., care depune împuternicire avocațială . nr._/2015 și pârâta, prin apărător ales, care depune împuternicire avocațială ., nr._/2015.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reclamanta, prin avocat, depune la dosarul cauzei cerere de micșorare a cuantumului pretențiilor solicitate, raportat la art. 204 alin. 2 pct. 2 NCPC și solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 39.690,6 lei, compusă din 36.798,65 lei, taxă de timbru aferentă capătului 2 al cererii de apel formulate de către subscrisa în cadrul dosarului nr._/3/2011 (rezilierea judiciară a contractului de închiriere) și 2.892 lei, reprezentând taxa de timbru aferentă capătului 4 al aceleași cereri de apel (obligarea pârâtei la plata cheltuielilor ocazionate de cererea de asigurare de dovezi soluționată în cadrul dosarului nr._/300/2009), comunicând și pârâtei, prin avocat, un exemplar de pe aceasta.
Pârâta, prin avocat, depune la dosarul cauzei note scrise cu privire la răspunsul la întâmpinare formulat de către reclamantă, comunicând și reclamantei, prin avocat, un exemplar de pe acestea.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul sub aspectul propunerii de probe, în condițiile art. 254 Cod procedură civilă.
Părțile, prin avocați, având pe rând cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În temeiul art. 255 rap. la art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, considerând-o legală, verosimilă, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Constatând administrată proba cu înscrisuri, prin actele deja depuse la dosarul cauzei, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 Cod procedură civilă instanța declară terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbateri, conform art. 392 Cod procedură civilă.
Reclamanta, prin avocat, arată că între subscrisa și pârâta din prezenta cauză, s-a încheiat un contract de închiriere, cu privire la un spațiu situat în clădirea de birouri aflată lângă .). În luna iunie 2009, Clădirea M. a fost afectată, în integralitate, de un incendiu major, urmare căruia aceasta a devenit inutilizabilă, reclamanta fiind pusă în imposibilitatea de a-și folosi spațiul închiriat. De asemenea, arată că primul demers a constat în formularea cererii de asigurare de dovezi, admisă prin încheierea pronunțată în dosarul civil nr._/300/2009 de către Judecătoria Sectorului 2 București. Ulterior, în anul 2011, arată că, reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată împotriva D., înregistrată pe rolul Tribunalului București, în dosarul civil nr._/3/2011, prin care a solicitat astfel: în principal, să se constate încetarea de drept a contractului de închiriere încheiat de S.-A., în calitate de locatar, cu D. M., în calitate de locator; prin capătul doi de cerere - să dispună rezilierea judiciară a contractului; prin capătul trei de cerere – să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de acțiunea formulată; iar prin capătul patru de cerere – să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de cererea de asigurare de dovezi. Mai arată că, Tribunalul a respins în integralitate cererea de chemare în judecată formulată de S.-A., obligând totodată la plata cheltuielilor de judecată către D. M., sentință împotriva căreia reclamanta a formulat apel, solicitând Curții de Apel București, admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată. Curtea de Apel București, a pronunțat decizia civilă nr. 536/2012, prin care a admis apelul formulat și a schimbat în tot sentința apelată, constatând astfel: cu privire la primul capăt de cerere, a dispus încetarea de drept a contractului de închiriere; cu privire la capătul 3 de cerere, a obligat pe D. M. la plata cheltuielilor de judecată în fond, și, referitor la cheltuielile de judecată efectuate în apel, instanța a reținut că subscrisa, își rezervă dreptul de a le solicita pe cale separată; cu privire la capătul 4 de cerere, a admis doar în parte cererea formulată de S.-A.. Astfel că, reclamanta, prin avocat, arată că atât S.-A., cât și D. M., au formulat recurs împotriva deciziei Curții de Apel București, precizând că ambele recursuri au fost respinse prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel, decizia Curții de Apel București devenind irevocabilă. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea cererii și obligarea pârâtei la plata taxei de timbru aferentă cererii de apel (dosar_/3/2011), cu precizarea că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pârâta, prin avocat, solicită respingerea acțiunii pentru următoarele motive: prin cererea de chemare în judecată care a format obiectul dosarului_/3/2011, reclamanta a solicitat astfel: în principal, să se constate încetarea de drept a contractului de închiriere încheiat între D., în calitate de locator și S., în calitate de locatar, în subsidiar, în condițiile în care instanța urma să considere că nu a operat încetarea de drept a contractului, S. a solicitat ca instanța să dispună rezilierea judiciară a contractului, prin capătul trei de cerere a solicitat obligarea D. la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând cheltuieli ocazionate de soluționarea cererii de asigurare de dovezi care a format obiectul dosarului nr._/300/2009, care s-a aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București. Astfel că, Tribunalul București a respins integral cererea formulată de către S., sentință împotriva căreia reclamanta a declarat apel. De asemenea, arată că, prin rezoluția pronunțată de către instanța de apel, reclamanta a fost obligată la plata taxelor judiciare de timbru și timbru judiciar aferente celor trei capete de cerere, precizând că instanța le-a calificat ca fiind cereri diferite. Pârâta, prin avocat, învederează că acestea puteau fi subsumate într-un singur capăt de cerere, dar instanța s-a considerat investită cu mai multe capete de cerere, pentru care a solicitat timbrarea, astfel că, prin rezoluția instanței de apel, reclamanta a fost obligată la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar. Deși, reclamanta a formulat cerere de reexaminare, aceasta a fost respinsă, rezultând ca rezoluția instanței privind taxele judiciare de timbru și modul în care acestea se datorează a intrat în autoritatea de lucru judecat. Mai arată că, instanța de apel nu a mai analizat capătul doi de cerere, având în vedere caracterul subsidiar al acestuia față de primul capăt de cerere. Astfel că, apărătorul pârâtei, apreciază că nu se află în culpa procesuala cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere care nu a mai fost analizat de către instanța de apel. Totodată, depune la dosarul cauzei doctrină cu privire la cheltuielile de judecată, comunicând și reclamantei, prin avocat, un exemplar de pe aceasta.
Pentru toate aceste motive solicită respingerea cererii de chemare în judecată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, motiv pentru care depune copie factură nr. RUM14/1226, în cuantum de 5.043,06 lei și nr. RUM14/1073, în cuantum de 7.610,74 lei, solicitând instanței amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
În replică, reclamanta, prin avocat, arată că în cadrul dosarului de fond a achitat taxa judiciară de timbru mult mai mică, precizând că nu avea posibilitatea de a anticipa faptul că la Curtea de Apel București, raționamentul va fi altul, astfel că a fost nevoită să achite in integralitate pentru a nu se anula respectiva cerere. De altfel, învederează instanței faptul că D. a făcut o plată parțială a debitului solicitat, astfel apreciază aceste aspecte ca o recunoaștere implicită a culpei acesteia.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în temeiul art. 396 Cod procedură civilă,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 07.05.2015.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5897
Ședința publică din data de 07.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. D.
GREFIER – M. L. V.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S. A. ROMÂNIA SRL în contradictoriu cu pârâta D. M. SRL, având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile și cuvântul părților pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. Pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 07.05.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA
Deliberând, constată:
1. Prin cererea depusă pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București sub numărul_/299/2014, la data de 18.07.2014, reclamanta . S.R.L., cu sediul în ., . 5, București, cod poștal_, înregistrată la Registrul Comerțului București sub nr. J40/_/1998, CUI_, reprezentată prin B. si Asociații SCA. cu sediul în ., sector 1. București, adresă unde solicită comunicarea tuturor actelor de procedură în contradictoriu cu pârâta ..R.L., cu sediul în Calea Ș. V. nr. 133, Central Business Park, Clădirea A, etaj 2, Zona A.2.49, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI RO_ („D. M.”), în temeiul art. 453 C., formulează cerere de chemare în judecată prin care solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 77.059,63 lei reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă cererii de apel depusă de către reclamantă în cadrul dosarului nr._/3/2011.
În fapt, la data de 19 septembrie 2006, s-a încheiat contractul de închiriere între S.-A., în calitate de locator, și D. Millenium, în calitate de proprietar cu privire la un spațiu situat în clădirea de birouri aflată în București, .. 2-4, sector 2 („Clădirea M.”).
În noaptea de 26 spre 27 iunie 2009, Clădirea M. a fost afectată în integralitate de un incendiu major, urmare căruia aceasta a devenit inutilizabilă și a fost limitat accesul la aceasta, subscrisa fiind pusă așadar în imposibilitatea de a-și folosi spațiul închiriat.
În vederea determinării duratei estimate a efectuării lucrărilor necesare readucerii spațiului închiriat la situația anterioară, în iulie 2009 reclamanta a formulat o cerere de asigurare de dovezi pe cale principală, admisă prin încheierea pronunțată la 29.11.2010 în dosarul nr._/300/2009 de către Judecătoria Sectorului 2 București.
Ulterior, în august 2011, a formulat cerere de chemare în judecată împotriva D. M., înregistrată pe rolul Tribunalului București în dosar nr._/3/2011, solicitând instanței următoarele: în principal, să constate încetarea de drept a contractului de închiriere încheiat de S.-A., în calitate de locatar, cu D. Millenium, în calitate de locator, în data de 19 septembrie 2006; în subsidiar, în condițiile în care instanța va considera că nu a operat încetarea de drept a contractului de închiriere, să dispună rezilierea judiciară a acestuia; să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acțiunea formulată; să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 281.405 lei ocazionate de cererea de asigurare de dovezi inițiată de subscrisa pentru determinarea duratei eventualei repuneri a bunului închiriat în forma anterioară incendiului din data de 26- 27 iunie 2009; taxa judiciară de timbru achitată de către subscrisa în vederea învestirii legale a instanței cu aceste capete de cerere fiind în cuantum de 20.454 lei, conform OP nr._/30.01.2012.
Prin sentința civilă nr. 5183/20.04.2011, Tribunalul București a respins în integralitate cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă, obligând-o totodată și la plata către D. M. a sumei de 3.818 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În iunie 2012, a formulat apel împotriva Sentinței Tribunalului București, solicitând Curții de Apel București admiterea apelului și schimbarea în tot a Sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, taxa de timbru achitată în apel fiind de 77.059,63 lei, conform OP nr._/25.09.2012.
La data de 12.12.2012, Curtea de Apel București a pronunțat decizia civilă nr. 536/2012, prin care a admis apelul formulat și a schimbat în tot Sentința apelată constatând următoarele: cu privire la primul capăt de cerere, a dispus încetarea de drept a contractului de închiriere din data de 19.09.2006 începând cu data de 27.06.2009; cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere, a obligat D. Millenium la plata sumei de 20.454 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fond si, referitor la cheltuielile de judecată efectuate în apel, a reținut că reclamanta își rezervase dreptul de a solicita aceste cheltuieli de judecată pe cale separată; cu privire la cel de-al patrulea capăt de cerere, a admis doar în parte cererea reclamantei, obligând pe D. M. la plata sumei de 46.286,19 lei.
În ianuarie 2013, atât reclamanta, cât și D. Millenium a formulat recurs împotriva deciziei Curții de Apel București.
Prin cererea de recurs, reclamanta a solicitat admiterea recursului strict cu privire la capătul 4 al cererii de chemare în judecată respins în parte de către instanța de apel. Totodată, și-a rezervat dreptul de a solicita pe cale separată cheltuielile de judecată aferente cererii de recurs.
Ambele recursuri au fost respinse la data de 21.11.2013 prin decizia civilă nr. 4082 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, devenind astfel irevocabilă Decizia 536/2012 pronunțată de către Curtea de Apel București.
Prin raportare la aceste elemente de fapt, având în vedere culpa procesuală a D. M. reținută de către Curtea de Apel București prin Decizia 536/2012, solicită obligarea pârâtei la plata sumei de_,63 lei.
În drept, indică art. 998 Vechiul Codul Civil, art. 453 C..
Solicită administrarea probei cu înscrisuri.
2. La data de 23.09.2014 (fila 65), pârâta . S.R.L., cu sediul social in București, Sector 4, Calea Serbări Voda nr. 133, Central Business Park, Clădirea A, ..2.49, înregistrata la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI RO_, ("D." sau "Parata"), cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura conform art. 158 Cod de procedura civila ("C.") la Wolf Theiss si Asociații S.C.A., cu sediul social in .. 58-60, Cladirea Bucharest Corporate Centre, .,_ București, a depus la dosar întâmpinare, solicitând acțiunii ca neîntemeiata si in conformitate cu art. 451 C., obligarea la suportarea cheltuielilor de judecata generate de soluționarea acestui litigiu.
D. a efectuat o plata parțiala din suma care face obiectul acestui dosar, diferența considerând-o nedatorata.
Arată că în urma soluției pronunțate de ICCJ, D. a achitat către S. suma totala de 66.740,19 lei care a fost stabilita in sarcina D. de către instanta de apel prin Decizia 536.
Suma de 66.740,19 RON era compusa din: 46.286,19 RON reprezentând cheltuieli aferente cererii de asigurare de dovezi acordate de instanta de apel; si 20.454 RON reprezentând cheltuieli aferente judecații in fond a dosarului nr._/3/2011.
Din cuprinsul prezentei cereri de chemare in judecata, pârâta înțelege ca S. a formulat aceasta cerere, având in vedere ca instanța de apel a omis sa se pronunțe prin Decizia 536 si asupra taxelor judiciare de timbru si timbrelor judiciare plătite de către S..
Arată că S. nu a formulat o cerere in temeiul art. 2812 Codul de procedura civila.
Prin rezoluția pronunțata de către instanța de apel, Reclamanta a fost obligata la plata următoarelor sume cu titlu de taxa judiciara de timbru si timbru judiciar: 36.798, 65 RON taxa judiciara de timbru si 5 RON timbru judiciar; suma totala 36.803,65 lei aferenta primului capăt de cerere (capătul principal); 36.798, 65 RON taxa judiciara de timbru si 5 RON timbru judiciar, suma totala 36.803,65 lei RON aferenta celui de-al doilea capăt de cerere (capătul subsidiar); 3.462,33 RON taxa judiciara de timbru si 5 RON timbru judiciar, suma totala 3.467.33 RON aferenta capătului al treilea (cheltuieli judecata asigurare dovezi).
Cererea de reexaminare formulata împotriva acestei rezoluții a fost respinsă.
În condițiile in care instanța de apel a admis doar primul capăt de cerere si numai 16,45% din suma totala solicitata cu titlu de cheltuieli de judecata suportate de S. ca urmare a asigurării de dovezi, sume care nu se regăsesc in Decizia 536, D. a achitat in data de 18.09.2014 si 22.09.2014 (înaintea împlinirii termenului administrativ si primului termen de judecata) suma de 37.379,03 RON.
În fapt, suma datorata este in cuantum de 37.374,02 RON si este compusa din: 36.803,65 RON, suma aferenta capătului principal admis de către instanța de apel (primul capăt); si 570,38 RON, suma aferenta capătului al treilea a cererii, admis numai in procent de 16,45%.
Procentul de 16,45 a fost calculat astfel: 46.286.19 RON (suma admisa de instanța)/281.366, 78 RON (suma solicitata de către S.) = 16.45%; 16.45% din 3.467.33 RON (taxa judiciara de timbru + timbru judiciar aferente capătului ai treilea) = 570.37 RON
În fapt, a achitat in total suma de 37.379,03 RON pentru a evita orice discuție asupra zecimilor sau sutimilor.
Cererea de chemare in judecata privește suma de 77.059,63 RON care este solicitata cu rea-credința de către S. in condițiile in care instanța de apel prin Decizia 536 rămasa irevocabila a admis numai primul capăt de cerere, neanalizând capătul al doilea al cererii care era solicitat in subsidiar (fiind absurd sa admită si capătul subsidiar) si numai 16,45% din suma aferenta capătului al treilea.
In concluzie, in temeiul art. 274 si 276 Codul de procedura civila din 1864 sub imperiul căruia s-a soluționat dosarul nr._/3/2011, D. nu putea fi obligata decât la plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar aferent capetelor admise si proporțional cu sumele încuviințate. Același raționament se aplica si in cazul art. 453 C. (noul cod).
Arată că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii juridice delictuale, neexistând o faptă ilicită, un prejudiciu și o legătură de cauzalitate între ele.
Arată că este culpa procesuala a S. care nu a solicitat in termenul legal completarea Deciziei 536, iar aceasta vina procesuala nu poate sa ii fie imputata societatii D. atata timp cat D. era obligata la îndeplinirea doar a obligațiilor stabilite de instanța prin Decizia 536.
Solicită administrarea probei cu înscrisuri.
În drept, indică temeiurile deja menționate în întâmpinare.
3. La data de 21.10.2014, S. - A. ROMÂNIA S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare.
Arată că după cum rezultă și din cuprinsul Deciziei 536, fila 4, penultimul paragraf, ultima teză S. și-a rezervat dreptul de a solicita restituirea cheltuielilor de judecată aferente cererii de apel ne cale separată. Așadar, Curtea de Apel București nu a fost învestită cu o cerere le obligare a D. la plata cheltuielilor de judecată din apel, și, pe cale de consecință, Curtea nu putea să se pronunțe, prin Decizia 536, pe o astfel de cerere, decât cu încălcarea gravă a principiului disponibilității.
Cu privire la taxa de timbru aferentă capetelor 2 și 3 ale cererii de apel, arată că sancțiunea neachitării taxei de timbru aferente unui capăt de cerere constă în anularea cererii de apel în integralitate, iar nu doar a motivului de apel respectiv. Pe acest aspect, instanța supremă s-a pronunțat deja în sensul că pentru neexecutarea de către apelanții - reclamanți a obligației de plată a taxei judiciare de timbru datorată, conform dispoziției instanței de apel, pentru critica privitoare la unul din capetele de cerere, sancțiunea prevăzută de lege esteanularea cererii de apel si nu a motivului de apel pentru care se datorau taxele de timbru.
Prin urmare, în vederea învestirii legale a instanței de apel cu cererea de apel, reclamantei îi incumba obligația de a achita taxa de timbru aferentă fiecărui capăt de cerere, sub sancțiunea anulării cererii de apel în integralitatea sa. Din această perspectivă, menționăm că deși primele două capete de cerere aveau aceeași finalitate, instanța de apel a pus în sarcina S. achitarea unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 36.798,65 lei pentru fiecare din aceste capete.
Împotriva rezoluției de stabilire a taxei judiciare de timbru a formulat cerere de reexaminare, cererea fiind respinsă prin încheiere irevocabilă.
Pe de altă parte, admiterea doar a primului capăt de cerere având ca obiect constatarea încetării de drept a contractului de închiriere din 19 septembrie 2006 („Contractul”) nu ar putea conduce la concluzia că D. ar fi scutită de la restituirea către S. a taxei de timbru aferente capătului 2 de cerere. Dimpotrivă, este evident că instanța de apel nu ar fi putut să admită primele două capete de cerere concomitent în considerarea faptului că ele aveau aceeași finalitate. Altfel spus, odată constatat încetat de drept Contractul, instanța de apel nu ar mai fi putut dispune și rezilierea judiciară a acestuia.
Cu toate acestea, judecătorul din apel a considerat că este necesară plata în mod distinct a taxei de timbru și pentru capătul 2 de cerere așa încât această taxă de timbru, fiind achitată de S. în cuantumul indicat de instanța de judecată, este datorată de către D..
Pe de altă parte, atât sub imperiul Codului de procedură civilă 1864 (art. 274), cât și sub imperiul Codului de procedură civilă actualmente în vigoare (art. 451), cheltuielile constând în taxă de timbru și timbru judiciar nu pot fi micșorate. Or, respingerea cererii S. de obligare a D. la plata taxei de timbru aferente capătului 2 de cerere, având aceeași finalitate cu primul capăt de cerere, admis de către instanță, ar echivala cu micșorarea cheltuielilor de judecată constând în taxe judiciare de timbru, prin încălcarea dispozițiilor legale anterior menționate.
In ceea ce privește cel de-al treilea capăt de cerere având ca obiect restituirea cheltuielilor de judecată aferente cererii de asigurare de dovezi, instanța de judecată a admis în parte acest capăt de cerere, dispunând reducerea doar a onorariilor avocațiale, restul de cheltuieli (taxe de timbru, onorarii de expert) fiind acordate. Față de acest aspect, cererea subscrisei de obligare a D. la plata exclusiv a taxei de timbru aferente cererii de apel este întemeiată.
Consideră că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
4. Prin sentința civilă nr._/04.12.2014, instanța a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4, unde dosarul a fost înregistrat cub numărul din antet.
5. În ședința din 23.04.2015, pârâta a depus note scrise cu privire la cheltuielile de judecată, prin care a detaliat în ce constă suma de 12.653,8 lei pe care o solicită cu acest titlu, de la reclamantă, în prezentul dosar.
6. În aceeași ședință din 23.04.2015, pârâtul a depus și note scrise cu privire la răspunsul la întâmpinare formulat de reclamant, în care a reluat, în esență, argumentele deja prezentate.
7. La data de 06.05.2015, reclamanta a depus concluzii scrise în care a reiterat argumentele deja prezentate.
8. La data de 05.05.2015, pârâta a depus la dosar concluzii scrise în care a reluat argumentele prezentate anterior.
9. A fost administrată proba cu înscrisuri.
A fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 2647 lei (fila 4 și 58 dosar Js3).
Analizând dosarul, instanța reține:
1. În fapt, instanța reține că în august 2011, reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată împotriva D. M., înregistrată pe rolul Tribunalului București în dosar nr._/3/2011, solicitând instanței următoarele: în principal, să constate încetarea de drept a contractului de închiriere încheiat de S.-A., în calitate de locatar, cu D. Millenium, în calitate de locator, în data de 19 septembrie 2006; în subsidiar, în condițiile în care instanța va considera că nu a operat încetarea de drept a contractului de închiriere, să dispună rezilierea judiciară a acestuia; să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acțiunea formulată; să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 281.405 lei ocazionate de cererea de asigurare de dovezi inițiată de reclamantă pentru determinarea duratei eventualei repuneri a bunului închiriat în forma anterioară incendiului din data de 26 - 27 iunie 2009; taxa judiciară de timbru achitată de către subscrisa în vederea învestirii legale a instanței cu aceste capete de cerere fiind în cuantum de 20.454 lei, conform OP nr._/30.01.2012.
Prin sentința civilă nr. 5183/20.04.2011, Tribunalul București a respins în integralitate cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă, obligând-o totodată și la plata către D. M. a sumei de 3.818 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În iunie 2012, reclamanta a formulat apel împotriva Sentinței Tribunalului București, solicitând Curții de Apel București admiterea apelului și schimbarea în tot a Sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, taxa de timbru achitată în apel fiind de 77.059,63 lei, conform OP nr._/25.09.2012.
Taxa judiciară de timbru a fost stabilită prin rezoluția judecătorului din 04.07.2012 (fila 107 dosar Js3).
A precizat judecătorul apelului că reclamanta datorează taxă judiciară de timbru atât pentru capătul unu de cerere (în cuantum de_,65 lei) – constatarea încetării de drept a contractului, cât și pentru capătul doi de cerere, subsidiar (în cuantum de_,65 lei) – să se dispună rezilierea judiciară a contractului.
De asemenea, s-a stabilit obligația de plată a sumei de 3462,33 lei pentru cheltuielile de judecată cerute separat, aferente unei cereri de asigurare dovezi formulată anterior de reclamantă.
La data de 12.12.2012, Curtea de Apel București a pronunțat decizia civilă nr. 536/2012, prin care a admis apelul formulat și a schimbat în tot sentința apelată constatând următoarele: cu privire la primul capăt de cerere, a dispus încetarea de drept a contractului de închiriere din data de 19.09.2006 începând cu data de 27.06.2009; cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere, a obligat D. Millenium la plata sumei de 20.454 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fond si, referitor la cheltuielile de judecată efectuate în apel, a reținut că reclamanta își rezervase dreptul de a solicita aceste cheltuieli de judecată pe cale separată; cu privire la cel de-al patrulea capăt de cerere, a admis doar în parte cererea reclamantei, obligând pe D. M. la plata sumei de 46.286,19 lei.
În ianuarie 2013, atât reclamanta, cât și D. M. a formulat recurs împotriva deciziei Curții de Apel București.
Prin cererea de recurs, reclamanta a solicitat admiterea recursului strict cu privire la capătul 4 al cererii de chemare în judecată respins în parte de către instanța de apel. Totodată, și-a rezervat dreptul de a solicita pe cale separată cheltuielile de judecată aferente cererii de recurs.
Ambele recursuri au fost respinse la data de 21.11.2013 prin decizia civilă nr. 4082 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, devenind astfel irevocabilă Decizia 536/2012 pronunțată de către Curtea de Apel București.
Această situație de fapt nu e contestată de părți.
În prezentul dosar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată stabilite în apel, în cuantum total de 77.059,63 lei, compuse din 36.798,65 lei aferente capătului unu de cerere (încetarea contractului), 36.798,65 lei aferente capătului doi de cerere (rezilierea judecătorească) și 3462,33 lei aferent capătului trei de cerere (cheltuieli de judecată în dosarul privind asigurarea de dovezi).
Prin ordinul de plată nr. 927/16.04.2014, pârâta a achitat reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată, sumele de 37.373,71 lei, respectiv 36.798,65 lei reprezentând taxă judiciară de timbru pentru capătul unu de cerere, 5 lei timbru judiciar și 570,38 lei reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă capătului trei de cerere, în procent de 16,45% în raport cu partea din acest capăt de cerere admisă.
2. În esență, instanța reține că prin ordinul de plată nr. 927/16.04.2014, pârâta a achitat contravaloarea taxei judiciare de timbru pentru capătul unu de cerere (constatarea încetării contractului) și pentru capătul trei de cerere (cheltuieli de judecată în cererea de asigurare de dovezi).
În privința acesteia din urmă, pârâta a îndeplinit obligația de plată proporțional cu partea din acțiune admisă (din 281.366,78 lei ceruți, au fost acordați 46.268,19 lei).
Rămâne așadar în discuție suma de 36.798,65 lei, aferentă capătului doi de cerere.
În privința acesteia, problema de drept din speță se reduce la întrebarea dacă reclamanta are dreptul să i se restituie ambele taxe de timbru, atât pentru capătul unu de cerere, cât și pentru capătul doi de cerere.
Față de această întrebare, instanța reține că potrivit art. 453 C., Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 146/1997, în vigoare la data stabilirii taxei judiciare de timbru în dosarul nr._/3/2011, la Curtea de Apel București, Când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel.
Aceeași soluție a fost preluată și de OUG nr. 80/2013, care a înlocuit Legea nr. 146/1997, la art.34 precizându-se că atunci Când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel.
În raport de aceste texte de lege, instanța arată că într-o ipoteză precum cea din speță, în care reclamantul formulează două capete de cerere cu aceeași finalitate, respectiv desființarea contractului (încetarea contractului și rezilierea judiciară), taxa de timbru trebuie achitată pentru ambele.
În condițiile în care cel de-al doilea capăt de cerere este subsidiar, este evident că logic sunt posibile două ipoteze în care pârâtul cade în pretenții: fie primul capăt de cerere este respins și se trece la analiza celui de al doilea. Fie primul capăt de cerere este admis, și devine inutilă analiza celui de al doilea capăt de cerere.
În ambele situații, pârâtul pierde procesul doar în raport cu un singur capăt de cerere.
În raport cu art. 453 C., pârâtul nu poate fi obligat la suportarea taxei judiciare de timbru, decât în raport cu acel capăt de cerere față de care a pierdut procesul.
De altfel, la aceeași soluție se ajunge dacă reclamantul formulează cererile separat: pentru cererea respinsă, pârâtul nu va fi obligat la plata taxelor judiciare, iar pentru cererea admisă, pârâtul va fi obligat.
Față de aceste precizări, dar mai ales ținând seama de dispozițiile art. 14 din Legea nr.146/1997 și ținând seama că pentru capătul doi de cerere (rezilierea judiciară), pârâta nu a căzut în pretenții, aceasta nici nu poate fi obligată la plata taxei judiciare de timbru sub acest aspect.
În concluzie, având în vedere că din suma solicitată de reclamantă, de 77.059,63 lei, pârâta a făcut dovada achitării sumelor de 36.798,65 lei reprezentând taxă judiciară de timbru pentru capătul unu de cerere (încetarea contractului), 5 lei timbru judiciar și 570,38 lei reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă capătului trei de cerere (cheltuieli de judecată din cererea de asigurare de dovezi) și ținând seama că pentru restul sumei, pârâta nu poate fi obligată la plata taxei judiciare de timbru, aferente capătului doi de cerere (rezilierea contractului), instanța urmează să respingă cererea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
3. În ceea ce privește cheltuielile de judecată din prezentul dosar, instanța reține că reclamanta a pierdut procesul, astfel încât în temeiul art. 453 C., urmează să o oblige pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat.
În privința cuantumului acestuia, instanța reține dispozițiile art. 451 alin. (2) C., care permit instanței, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
În acest cadru, instanța reține că pârâta a achitat către avocatul său suma de_,8 lei la data de 28.11.2014, prin ordinul de plată_.
Or, raportat la obiectul dosarului, precum și la activitatea efectiv depusă de avocat, precum și la valoarea litigiului, ținând seama de calitatea de profesioniști a părților, instanța urmează să oblige pe reclamantă la plata sumei de 5.000 de lei, cu titlu de onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta S. A. ROMÂNIA SRL (CU_) - sediu ales la B. Și Asociații SCA - sector 1, București, . în contradictoriu cu pârâta D. M. SRL (CUI RO_)- cu sediul ales pentru comunicare la Wolf Theiss Rechtsanwalte GmbH & Co KG din București, sector 1, .. 58-60, Clădirea Bucharest Corporate Centre, .> Obligă pe reclamant la plata către pârât a sumei de 5000 de lei cu titlu de onorariu de avocat diminuat, potrivit art. 451 C..
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.05.2015
PREȘEDINTE GREFIER
Redcd/MV/17.11.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 5803/2015. Judecătoria SECTORUL... | Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Sentința nr.... → |
|---|
