Pretenţii. Sentința nr. 07/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 07/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 12099/2015
ROMÂNIA
DOSAR NR._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 07.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte - M. C.
Grefier - veronica burcin
Pe rol pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul P. C. C. în contradictoriu cu pârâtul S. C. SFÂNTUL I. BUCUREȘTI, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 30.09.2015, încheierea de ședință de la acea dată, făcând parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 07.10.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, sub nr._/3/2013, reclamantul P. C. C. în contradictoriu cu pârâtul S. C. SFÂNTUL I. BUCUREȘTI a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 8318,11 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost nevoit să suporte cheltuielile de spitalizare a mamei sale, iar pârâta refuză să i le ramburseze, pe motiv că la dosarul medical nu există un proces verbal încheiat de medicul curant prin care se solicită procurarea medicamentelor.
Arată că nu avea de unde să cunoască existența procedurii și că spitalele sunt obligate să afișeze la loc vizibil, drepturile pacientului în conformitate cu prevederile legale.
Rambursarea cheltuielilor reprezintă o obligație exclusivă a spitalelor, astfel încât întocmirea documentelor în baza cărora se pot restitui aceste cheltuieli este tot o obligație exclusivă a spitalului. Reclamantul face referire și la dispozițiile art.12 anexa 17 din Ordinul ministrului Sănătății și președintelui Casei Naționale de Asigurări de sănătate nr._ precum și la art.210 alin.1 lit.c din Legea nr.95/2006.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile legii nr.46/2003, legii nr.157/2008.
În dovedirea cererii, s-au depus la dosar, în copie, înscrisuri privind spitalizarea mamei reclamantului.
Pârâta a formulat întîmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale, litigiul avînd o natură civilă. A mai invocat lipsa calității procesual active a reclamantului, acesta neavând calitatea de pacient al spitalului și nefăcând dovada calității sale de a acționa pentru pacienta T. V.M..
Pe fondul cauzei, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată. A arătat că reclamantul nu a fost pacientul spitalului, că nu face dovada că a achiziționat tratamentul în timpul spitalizării, că îndeplinește condițiile legale privind condițiile restituirii pretinselor cheltuieli.
Precizează că, pentru anul 2012 când a fost internată pacienta T. V.M., era aplicabil Ordinul_ care prevedea și condițiile în care trebuie să se facă aceste cheltuieli personale și în care se face eventuala rambursare.
Reclamantul a formulat răspuns la întîmpinare prin care a arătat că toate cheltuielile au fost efectuate la cererea medicului curant
Reclamantul și-a modificat acțiunea și a arătat că solicită plata sumei de 9390,35 lei în loc de 8311,11 lei cât a solicitat inițial.
Prin sentința civilă nr.7346 pronunțată de Tribunalul București, sectia a IX-a C. Administrativ și Fiscal la data de 11.11.2014 a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 07.01.2015 sub nr._ .
Excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă a fost respinsă de instanță la termenul de judecată din data de 13.05.2015.
Reclamantul a modificat cerere de chemare în judecată la data de 10.06.2015, arătând că solicită plata sumei de 9372,39 lei.
Cererea a fost timbrată cu suma totală de 674 lei, astfel: 39 lei fila 20 vol.I Dosar declinat, suma de 535 lei fila 238Vol.II, 100 lei fila 3 vol.II.
La data de 30.09.2015, reclamantul a arătat că solicită plata sumei de 8700,24 lei.
Sub aspect probator s-a administrat proba cu înscrisuri, pentru ambele părți.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Numita T. M. a fost internată în cadrul Spitalului C. de Urgență „Sf.I.” de la data de 18.07.2012 până la data de 28.10.2012, așa cum rezultă din fișa de observație-f.37 vol.I dosar declinat.
Reclamantul are calitatea de fiu și a acceptat succesiunea de pe urma defunctei T. M., decedată la data de 28 octombrie 2012, așa cum rezultă din declarația autentificată cu nr.770/11.06.2013 la BNP L. F. C. Garofița-f.7 vol.I.
Potrivit dispozițiilor art.230 alin.2 lit.e din Legea nr.95/2006 asigurații au dreptul să beneficieze de rambursarea tuturor cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizării cu medicamentele, materialele sanitare și investigațiile paraclinice la care ar fi fost îndreptățiți fără contribuție personală, în condițiile impuse de contractul-cadru.
Prevederile menționate, care dau dreptul asiguraților la rambursarea cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizării fac referire la condițiile impuse prin contractul cadru.
Contractul cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011-2012 a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1389/2010 și prevede la art.73 alin, (1), (2) și (3) din Anexă că spitalele sunt obligate să suporte pentru asigurații internați în regim de spitalizare continuă și în regim de spitalizare de zi toate cheltuielile necesare pentru rezolvarea cazurilor respective, inclusiv pentru medicamente, materiale sanitare și investigații paraclinice, precum și pentru situațiile prevăzute la art. 72 lit. a), b) și c).
În situația în care asigurații, pe perioada internării în spital, în baza unor documente medicale întocmite de medicul curant din secția în care aceștia sunt internați și avizate de șeful de secție și managerul spitalului, suportă cheltuieli cu medicamente, materiale sanitare și investigații paraclinice la care ar fi fost îndreptățiți fără contribuție personală, în condițiile prezentului contract-cadru, spitalele rambursează contravaloarea acestor cheltuieli la cererea asiguraților.
Rambursarea cheltuielilor prevăzute la alin. (2) reprezintă o obligație exclusivă a spitalelor și se realizează numai din veniturile acestora, pe baza unei metodologii proprii.
Prin Hotărârea Guvernului nr.359/2012 a fost modificată anexa la Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei rezultă că au fost achiziționate medicamentele înscrise în fișa de observație, iar reclamantul a depus bonurile fiscale prin care a achiziționat aceste medicamente.
Prin urmare, acesta avea dreptul la decontarea cheltuielilor efectuate cu medicamente și materiale sanitare la care ar fi fost îndreptățit fără contribuție personală, în condițiile contractului-cadru.
Instanța apreciază excesiva impunerea cerintei avizarii fiecarei retete / tratament de catre seful de secție și managerul spitalului in conditiile in care din foaia de observatie clinica generala rezulta ca tratamentul a fost același ca cel pentru care s-au depus bonurile fiscale.
De altfel, este greu de crezut că reclamantul ar fi achiziționat, pentru alt uz decât pentru cel al pacientei T. M., exact în perioada în care aceasta a fost internată și exact medicamentele înscrise în fișa de observație. Prin urmare, chiar în lipsa unui document care să justifice prescripția medicală, cum ar fi rețeta, există prezumția că medicamentele au fost achiziționate pentru uzul numitei T. M..
Apărările paratei în sensul că documentele medicale nu erau avizate de șeful de secție și managerul spitalului, nu pot fi reținute, deoarece nu se poate susține că era în sarcina numitei T. M. sau a reclamantului din prezenta cauză îndeplinirea acestor formalități.
Conform art. 1530 C. civil „creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare, sau, după caz, culpabile a obligației”.
În ceea ce privește cuantumul sumei la care parata poate fi obligată, acesta se va raporta la lista medicamentelor și materialelor sanitare la care pacientul ar fi fost îndreptățit fără contribuție personală, în condițiile contractului-cadru, spitalele având obligația de a rambursa contravaloarea acestor cheltuieli la cererea asiguraților.
Astfel, parata a arătat, prin înscrisul depus la fila 4 vol.III, că o eventuală sumă de decontat ar fi suma de 6655,69 lei.
Instanța reține că, așa cum a precizat și spitalul pârât, în calculul detaliat pe care acesta l-a făcut, nu există temei legal pentru decontarea sumei de 2151,08 lei deoarece acestea cuprind medicamente și materiale sanitare care nu sunt prevăzute în lista medicamentelor compensate și gratuite. În acest sens au fost prezentate, în aprecierea instanței, în mod întemeiat, numărul bonului cu valoare și produsul pentru care nu se poate face decontarea. De asemenea, s-a arătat, în mod întemeiat, că pentru suma de 540,89 lei nu au fost depuse acte doveditoare lizibile. Și în acest caz, s-a prezentat suma pentru care conținutul bonului este nelizibil aspect care se confirmă din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei.
În ceea ce privește bonul fiscal 0105 din data de 28.07.2012, acesta nu a fost cuprins în tabel de pârâtă, deși acesta se regăsește la fila 242 vol II și cuprinde suma de 24,73 lei care poate fi decontată. Prin urmare, această sumă a fost scăzută din suma de 2175,81 lei considerată de pârâtă ca sumă care nu se poate deduce.
La termenul de judecată din data de 30.09.2015, reclamantul a solicitat să adăugată la suma de 6655,69 lei și suma de 2044,55 lei conform notelor de ședință.
În legătură cu susținerea reclamantului referitoare la suma de 2044,55 lei, instanța le apreciază neîntemeiate, având în vedere că atât medicamentul Fresubin cât și medicamentul Vitamina C 750 nu fac parte lista medicamentelor la care ar fi fost îndreptățită pacienta T. M., fără contribuție personală, în condițiile contractului-cadru.
Susținerile reclamantului cu privire la necesitatea administrării acestor medicamente exced prevederilor legale anterior enumerate cu privire la condițiile în care pot fi decontate aceste medicamente.
Cu privire la bonurile enumerate de spitalul pârât ca fiind ilizibile, într-adevăr, în lipsa vizualizării conținutului acestora, nu se poate aprecia legalitatea unor eventuale decontări ale acestora.
Bonurile_ din data de 28.07.2015, 0067 din data de 21.08.2015, 17 din data de 28.08.2015, 2523 din 28.08.2015, 2524 din data de 28.08.2012,_ din data de 23.09.2012, 19 din data de 24.09.2015,_ din data de 30.09.2012, 27 din data de 30.09.2012,_ din data de 04.03.2012, 0060 din data de 04.10.2012 nu se regăsesc la dosar.
De altfel, pentru bonurile care poartă data anului 2015 nu se mai poate face decontarea, cererea referindu-se la internarea pacientei din anul 2012, iar luna martie pentru bunul_ nu face parte din perioada internării. Oricum, chiar dacă, în ceea ce privește anul și luna, ar fi o eroare materială, și bonurile ar privi anul 2012, respectiv luna octombrie în loc de martie, așa cum s-a precizat, ele nu se regăsesc la dosar.
Bonul 0174 din data de 25.10.2012 se regăsește la fila 325 vol.II însă privește cearceafuri, a căror decontare nu este posibilă, iar bonul în valoare de 67,02 lei pe care reclamantul îl indică sub nr._ din data 25.10.2012 nu este lizibil, un bon din data indicată regăsindu-se la fila 325 vol.II, dar care nu este lizibil în ceea ce privește produsele achiziționate.
În ceea ce privește bonurile necuprinse în tabel de parată și enumerate de reclamant prin nota de ședință de la ultimul termen, se constată că acestea se referă la materiale sanitare, care, chiar dacă au fost necesare așa cum susține reclamantul, nu fac parte din lista materialelor sanitare la care ar fi fost îndreptățită pacienta T. M., fără contribuție personală, în condițiile contractului-cadru.
Prin urmare, cu privire la restul sumelor solicitate de reclamant, cu excepția sumei de 6680,42 lei, instanța apreciază cererea neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge ca atare.
Constatând că nu există nici un temei rezonabil – în afara celui formal – pentru care parata a refuzat decontarea unei părți din cheltuielile cu medicamentele și materiale sanitare suportate de reclamant pentru pacienta T. M. în perioada spitalizării, cu nuanțările arătate mai sus, instanța va admite în parte cererea precizată și va obliga parata la plata către reclamant a sumei de 6680,42 lei reprezentand contravaloarea cheltuielilor reprezentând medicamente și materiale sanitare.
Va respinge în rest cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. C. C. (CNP_), cu domiciliul procesual ales în București, ., ., sector 6, în contradictoriu cu pârâtul S. C. SFÂNTUL I. BUCUREȘTI (CUI_), cu sediul în București .. 13, sector 4, astfel cum a fost precizată.
Obligă pârâta la plata sumei de 6680,42 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor reprezentând medicamente și materiale sanitare.
Respinge în rest cererea ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.10.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
M. C. V. B.
Red./Tehnored. Jud. M.C./4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 27/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 07/2015. Judecătoria... → |
|---|
