Pretenţii. Sentința nr. 2662/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2662/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 2662/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
....
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 2662
Ședința publică de la data de 02 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. M.-R.
GREFIER: N. A.-M.
Pe rol, se află soluționarea cauzei civile formulată de reclamantul D. A. S., în contradictoriu cu pârâtul Ș. R., având ca obiect: pretenții.
Dezbaterile și cuvântul pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.03.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.06.2014 cu nr._, reclamantul D. A.-S., în contradictoriu cu pârâtul S. R. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să fie obligat pârâtul la restituirea sumei de 80.000 de RON, în baza Contractului de împrumut de consumația încheiat la data de 23.05.2013, obligarea pârâtului la plata sumei de 2.812, 03 RON reprezentând daune interese moratorii calculate până la data de 15.04.2014.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esență că la data de 23.05.2013, a încheiat cu pârâtul un contract de împrumut de consumație având ca obiect suma de 80.000 de RON, constatat prin înscrisul întocmit de ambele părți în două exemplare și semnat în aceeași zi.
Suma de 80.000 de RON a fost înmânată pârâtului chiar la momentul nașterii raportului juridic dedus judecății. Părțile au convenit ca suma care face obiectul contractului să fie restituită de către pârât în întregime la data de 23.09.2013, conform art. 3.1 din contract, s-a prevăzut în mod expres la art. 4.1 că împrumutul este cu titlu gratuit și că termenul este prevăzut exclusiv în favoarea debitorului.
Deși la data de 23.09.2013 a expirat termenul stipulat exclusiv în beneficiul debitorului, acesta a refuzat restituirea împrumutului până la acest moment și nu și-a executat obligația de a constitui o garanție reală îndestulătoare asupra unor bunuri proprii mobile și imobile, exigibilă la 5 zile de la scadența obligației de restituire.
A mai precizat reclamantul că la data de 07.03.2014 l-a notificat pe pârât prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire să procedeze la plata datoriei în cuantum de 80.000 de RON, într-un termen de 20 de zile calculat de la data la care i-a fost comunicată punerea în întârziere. Notificarea a fost primită de împrumutat la data de 11.03.2014, astfel că termenul suplimentar acordat pentru plata împrumutului a expirat la data de 01.04.2014.
În cea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, reclamantul a arătat că pârâtul datorează daune-interese moratorii în cazul obligațiilor de a da chiar de la scadență, indiferent dacă se află în întârziere sau nu. A mai precizat reclamatul faptul că are dreptul la dobânda legală calculată la nivelul ratei de referință a BNR plus 4 puncte procentuale, diminuat cu 20% de la data scadenței și până la plata efectivă a datoriei pârâtului.
Pârâtul datorează dobânda legală, calculată asupra sumei de 80.000 de RON, de la data de 24.09.2013, iar până la data formulării cererii de chemare în judecată, cuantumul daunelor-interese moratorii este de 2812, 03 RON.
În drept, au fost invocate prevederile art. 194 NCPC, 1535, alin.1, 2158, alin.1, 2164, alin.1 și alin.2 C.proc.civilă, art.3, alin.2 și alin.3 din OG nr. 13/2011.
În dovedire, s-a solicitat proba cu înscrisuri, reclamantul depunând la dosar următoarele, în copie: Notificare nr. 2/2014, dovada comunicării notificării și confirmare de primire, Contract de împrumut din data de 23.05.2013 .
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 2761, 24 de RON.
Pârâtul, deși legal citat, nu a depus la dosar întâmpinare.
Instanța a administrat în soluționarea cauzei probe cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamantul a depus la dosarul cauzei un înscris sub semnătură privată intitulat ,,Contract de împrumut”, din care rezultă că la data de 25.03.2013, D. A.-S., în calitate de împrumutător, a acordat pârâtului Ș. R., în calitate de împrumutat, suma de 80.000 de RON, sumă care a fost achitată la data de 23.05.2013.
Potrivit art. 3 din contract ,,Prezentul împrumut este acordat până la data de 23.09.2013, dată la care împrumutatul este obligat să restituie întreaga sumă împrumutată”.
Pentru neplata la scadență a sumei împrumutate, reclamantul a calculat penalități de întârziere egale cu dobânda legală în cuantum de 2812, 03 RON.
La data de 07.03.2014, a fost comunicată către pârât notificarea nr. 2/2014, prin care acesta era notificat cu privire la împlinirea termenului scadent pentru restituirea împrumutului de 80.000 de RON,și i se solicita restituirea sumei de bani în termen de 20 de zile de la data primirii notificării. Notificarea a fost comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, primită de pârât conform confirmării de primire la data de 11.03.2014.
În drept, potrivit art. 1241 Noul cod civil ,, Înscrisul care constată încheierea contractului poate fi sub semnătură privată sau autentic, având forța probantă prevăzută de lege”.
Art. 272 NCPC prevede faptul că ,, Înscrisul sub semnătură privată este acela care poartă semnătura părților, indiferent de suportul său material. El nu este supus niciunei alte formalități, în afara excepțiilor anume prevăzute de lege”.
În conformitate cu dispozițiile art. 275 NCPC, ,, Înscrisul sub semnătură privată, prin care o singură parte se obligă către o alta să-i plătească o sumă de bani sau o cantitate de bunuri fungibile, trebuie să fie în întregime scris cu mâna celui care îl subscrie sau cel puțin ca, în afară de semnătură, să fie scris cu mâna sa "bun și aprobat pentru...", cu arătarea în litere a sumei sau a cantității datorate”.
(2) Când suma arătată în cuprinsul înscrisului este diferită de cea arătată în formula "bun și aprobat", se prezumă că obligația nu există decât pentru suma cea mai mică, chiar dacă înscrisul și formula "bun și aprobat" sunt scrise în întregime cu mâna sa de cel obligat, afară numai dacă se dovedește în care parte este greșeală sau dacă prin lege se prevede altfel.
Art. 276 NCPC prevede faptul că ,, Înscrisurile sub semnătură privată pentru care nu s-au îndeplinit cerințele prevăzute la art. 274 și 275 vor putea fi socotite ca început de dovadă scrisă”.
Potrivit art. 310, alin.3 NCPC, ,, Începutul de dovadă scrisă poate face dovada între părți numai dacă este completat prin alte mijloace de probă, inclusiv prin proba cu martori ori prin prezumții”.
Întrucât contractul de împrumut încheiat la data de 23.05.2013 are ca obiect o sumă de bani și este unilateral, înscrisul doveditor al contractului - pentru a avea deplină forță probantă ca înscris sub semnătură privată - trebuie să fie scris în întregime de către împrumutat sau cel puțin, acesta să adauge, la finele actului, cuvintele „bun și aprobat’’. Mențiunea „bun și aprobat” nu este însă o formulă sacramentală, putând fi înlocuita prin alta echivalentă, fiind însă obligatoriu ca suma sau cantitatea să fie indicată și în litere.
Aceasta formalitate a actului nu este prevăzuta ad validitatem ci doar ad probationem, astfel ca sancțiunea nerespectării ei este nevalabilitatea înscrisului ca înscris sub semnătura privata, fără a fi afectată valabilitatea obligației unilaterale asumate. În aceste condiții actul juridic ar putea fi dovedit prin alte mijloace de proba, reprezentând un început de dovada scrisa potrivit art. 276 NCPC.
Având în vedere dispozițiile legale amintite instanța reține că în prezenta cauză pretențiile reclamantului se întemeiază pe un înscris care nu îndeplinește condițiile impuse de art. 275 NCPC. Contractul de împrumut încheiat la data de 23.05.2013 nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.275 NCPC, întrucât nu este scris în întregime de către pârâtul Ș. R., iar acesta, înainte de a semna, nu a adăugat la finalul actului formula ,,bun și aprobat” sau o formulă echivalentă, și nici nu a menționat la finalul contractului, înainte de a semna cuantumul sumei împrumutate în litere, conform prevederilor mai sus enunțate.
În aceste condiții, înscrisul respectiv poate valora cel mult început de dovadă scrisă, care poate fi completat cu martori și prezumții pentru probarea actului juridic ca negotium astfel încheiat, însă asemenea probe nu au fost aduse în susținerea cererii de chemare în judecată, iar pârâtul nu a recunoscut că a împrumutat suma de la reclamant.
Potrivit art. 249 NCPC, ,, Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, astfel că reclamantului îi revine sarcina să facă dovada existentei izvorului raportului juridic dintre el și pârât, respectiv a actului juridic încheiat.
În cauza de față reclamantul a adus în susținerea pretențiilor sale un înscris, și anume contractul de împrumut din data de 23.05.2013 care, astfel cum s-a arătat anterior nu respectă dispozițiile Codului de procedură civilă în materie de probă, situație în care instanța nu poate reține cu certitudine existența unui raport juridic obligațional izvorât dintr-un eventual contract de împrumut, pe care să se întemeieze reclamantul atunci când invoca restituirea sumei de bani.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la plata dobânzii legale aferente sumei împrumutate, în cuantum de 2.812, 03 de RON, instanța reține că acesta este un capăt de cerere accesoriu, care urmează soarta capătului de cerere principal, potrivit principiului ,,accesorium sequitur principale”, astfel încât și această solicitare este neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 249, 275, 276, 310, alin.3 NCPC, instanța va respinge cererea, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține că, potrivit art.453, alin.1 NCPC, ,, Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”. Având în vedere că, urmare a soluției de respingere a cererii de chemare în judecată, pârâtul nu a decăzut în pretenții, neputându-i fi imputată o culpă procesuală, instanța va respinge cererea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea, formulată de reclamantul D. A. S., cu domiciliul în București, .. 121, ., ., sector 1, în contradictoriu cu pârâtul Ș. R., cu domiciliul în București, .. 11A, ., ., sector 4, ca neîntemeiată.
Respinge cererea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București. Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M.-R. N. A.-M.
Red./Dact. Jud. M.M.R.. / 4 ex./ 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2718/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2722/2015. Judecătoria... → |
|---|
