Pretenţii. Sentința nr. 7143/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7143/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 7143/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7143
Ședința publică din data de 28 mai 2014
Instanța constituită din:
Președinte – V. S.
Grefier – V. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul M. A. în contradictoriu cu pârâții S.C.B. S.A. și E. N. EUROPE FUNDING II BV, având ca obiect anulare act și pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamantul, prin avocat V. Drăghicestu, în baza împuternicirii avocațiale de la fila 1, lipsind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Referitor la capătul de cerere în care se solicită anularea clauzei privind dobânda variabilă stabilită în mod unilateral de bancă, instanța apreciază că este, în esență, o clauză neevaluabilă în bani.
Reclamantul, prin apărător, învederează faptul că această clauză este evaluabilă în bani, întrucât în celălalt capăt de cerere sunt precizate sumele pe care le solicită a fi restituite.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 95 pct. 1 din codul de procedură civilă (în continuare C.p.c.) și art. 94 pct. 1 lit. j C.p.c., din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 4 București, și acordă cuvântul asupra excepției invocate.
Reclamantul, prin apărător, solicită respingerea excepției invocată de instanță din oficiu, arătând că acele clauze sunt evaluabile în bani, prețul lor fiind dat de capătul de cerere prin care cere restituirea sumelor percepute în mod abuziv, respectiv capătul 3 de cerere, subpunctele a și b.
Reclamantul, prin apărător, arată că, în materia clauzelor abuzive, competența este dată de dreptul comun, făcând referire în acest sens la o decizie a Curții de Apel Cluj, care a avut de soluționat un conflict de competență materială între unul din tribunalele din circumscripția sa și Judecătoria Bistrița, potrivit cu care competența se stabilește în funcție de dreptul comun – Codul civil, iar nu de Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori. De asemenea, arată că prin decizia invocată s-a statuat că trebuie stabilit de la caz la caz dacă aceste clauze sunt sau nu evaluabile, în funcție de sumele care se cer restituite.
Reclamantul, prin apărător, arată că, în principiu, dacă acestă cauză nu ar fi ținut de domeniul protecției consumatorului, deci nu ar fi fost scutit de la plata taxei de timbru, ar fi fost obligat să timbreze cererea la valoarea la care evaluează aceste clauze.
Reclamantul, prin apărător, învederează că, pe cale de consecință, conceptul evaluării în bani se aplică și în determinarea competenței materiale, iar suma la care s-a raportat este în cuantum de 136.364,61 lei, motiv pentru care Judecătoria Sectorului 4 București este competentă material.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale invocate din oficiu.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.09.2014 reclamantul M. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții S.C.B. S.A. și E. N. EUROPE FUNDING II BV:
constatarea caracterului abuziv și dispunerea anulării clauzelor din contractul de credit nr. HL6597/29.03.2007:
a) 5.1. privind valuta în care se plătesc ratele împrumutului,
b) 4.3, 4.5 și 4.6 privind dobânda variabilă stabilită în mod unilateral de bancă,
c) 4.11 e) privind comisionul de rambursare anticipată;
anularea acestor clauze;
restituirea sumelor încasate abuziv în ultimii trei ani plus dobânda legală de la data rămânerii definitivă a hotărârii, sume pe care le evaluează în mod provizoriu la suma de 136.364,61 lei, compusă din suma plătită în plus în baza modificării cursului CHF – 44.473,05 lei și din suma plătită în plus în baza modificării ratei dobânzii – 91.891,55 lei.
plata unei despăgubiri corespunzătoare modificării cursului de schimb, creșterii dobânzii și aplicării comisionului de administrare, despăgubire evaluată preliminar la 3787 lei pentru fiecare lună de la data introducerii acțiunii până la rămânerea definitivă a hotărârii;
stabilirea că ratele creditului se plătesc în lei la cursul CHF din data de 29.03.2007, respectiv 2,07 lei;
și stabilirea că rata dobânzii anuale va fi determinată în conformitate cu O.U.G. nr. 50/2010 de formula 2,24% + LIBOR CHF Overnight de la începutul anului în curs.
În drept, reclamantul a invocat art. 95, art. 37 și art. 40 din O.U.G. nr. 50/2010, art. 1, art. 4 și art. 13 din Legea nr. 193/2000, art. 15 și art. 1269 din Codul civil, art. 3 din Regulamentul BNR nr. 4/2005, art. 4 din Directiva 93/13/CEE, art. 29 din O.U.G. nr. 80/2013 și art. 107 și art. 114 C.p.c.
Acesta a solicitat proba cu interogatoriul pârâtelor și cu expertiza contabilă.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 29 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimata B. S.A. a depus întâmpinare la data de 02.03.2015 prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București, excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția prescripției dreptului material la acțiune, a solicitat introducerea în cauză a lui M. D., pentru opozabilitate, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În drept, aceasta a invocat art. 205 – art. 208 C.p.c., Legea nr. 193/2000, O.U.G. nr. 50/2010, O.U.G. nr. 174/2008, Decretul nr. 167/1958 și art. 969 din Codul civil.
Intimata a solicitat proba cu înscrisuri și cu interogatoriul reclamantului.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 C.p.c., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. Pe cale de consecință, instanța va analiza mai întâi excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 4 București.
În acest sens, instanța face trimitere la dispozițiile relevante din Codul de procedură civilă:
„Art. 94. Judecătoriile judecă:
1. în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani:
a) cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel;
b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii;
c) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spații aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum și cele privind raporturile juridice stabilite de asociațiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz;
d) cererile de evacuare;
e) cererile referitoare la zidurile și șanțurile comune, distanța construcțiilor și plantațiilor, dreptul de trecere, precum și la orice servituți sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părți ori instituite pe cale judecătorească;
f) cererile privitoare la strămutarea de hotare și cererile în grănițuire;
g) cererile posesorii;
h) cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe;
h1) cererile de declarare judecătorească a morții unei persoane;
i) cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare;
j) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști;
3. căile de atac împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege în competența lor.
Art. 95. Tribunalele judecă:
1. în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe; (…).
Art. 99. (1) Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența.
(2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.”
Pe cale de consecință, instanța constată că legiuitorul a stabilit tribunalul ca instanță de drept comun pentru cererile neevaluabile în bani care nu au fost date expres în competența judecătoriei sau a altor instanțe.
În speță, instanța stabilește ca neevaluabil în bani (nepatrimonial) capătul de cerere privind anularea clauzei 4.3 din contractul de credit, conform căreia pe parcursul derulării creditului nivelul dobânzii se poate schimba în funcție de evoluția indicelui de referință stabilit de bancă. Prin urmare, instanța apreciază că judecarea acestei solicitări cade în competența Tribunalului București, conform raționamentului sus-menționat, și – având în vedere art. 99 alin. 2 C.p.c., sus-citat – acest aspect atrage competența tribunalului și pentru celelalte capete de cerere.
Instanța subliniază, față de argumentele expuse în concluziile scrise depuse de reclamant, că aceste considerente nu au la bază criteriul material al valorii obiectului cererii care ar depăși pragul de 200.000 lei, ci criteriul obiectului neevaluabil în bani în ce privește anularea clauzei sus-menționate.
Cu alte cuvinte, dacă acțiunea în anulare ar privi strict clauza 4.3 din contract competența ar fi atrasă fără echivoc de tribunal; prin urmare, existența unor alte capete de cerere care cad în competența judecătoriei determină ca întreaga acțiune să fie de competența tribunalului, conform art. 99 alin. 2 C.p.c., sus-citat.
Față de cele ce preced, instanța urmează să admită excepția necompetenței materiale, invocată de instanță din oficiu, și să decline competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului București, căruia i se va trimite de îndată dosarul, conform art. 132 alin. 3 C.p.c.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 4 București invocată de instanță din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, căruia i se va trimite de îndată dosarul.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 mai 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. S. V. V.
Red. Tehnored. 17.06.2015/V.S./4 Ex./2 Ex. .>
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7093/2015. Judecătoria... → |
|---|
