Pretenţii. Sentința nr. 9799/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9799/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 20-07-2015 în dosarul nr. 9799/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 9799
Ședința publică din data de 20.07.2015
Instanța constituită din:
Președinte: R. M. M.
Grefier: A. G. B.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulată de reclamanta R. I. A., în contradictoriu cu pârâții B. G. și . PRIN REPREZENTANT . – SUCURSALA BUCUREȘTI UNIRII, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 06.07.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.07.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 4 București sub nr._ la data de 18.11.2014, reclamanta R. I. A. a chemat în judecată pe pârâții B. G. și C. A. SA PRIN REPREZENTANT . – SUCURSALA BUCUREȘTI UNIRII, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului și a asiguratorului, în limita contractului de asigurare, la plata sumei de 10.000 de RON, cu titlu de daune materiale, și a sumei de 190.000 de RON, cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în fapt, la data de 26.02.2013, a fost victima unui accident de circulație produs de pârâtul B. G., conducătorul autoturismului marca Opel Astra, cu numărul de înmatriculare_, a fost întocmit dosarul penal nr. 1387/P/2013, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Reclamanta a învederat instanței că era angajată în traversarea străzii, pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, prin indicator, iar conducătorul autoturismului nu i-a acordat prioritate de trecere, iar din cauza impactului, aceasta a fost proiectată pe carosabil, fiind transportată imediat după impact la spitalul Universitar Elias, unde a fost internată în perioada 26.02-01.03.2013, suferind și o intervenție chirurgicală în regim de urgență. Astfel cum rezultă din documentele medicale depuse la dosarul cauzei, suferințele fizice și psihice intense la care a fost produsă imediat după producerea accidentului s-au perpetuat în timp, aceasta neputând să își folosească brațul stâng o perioadă de timp, suportând un regim medical specific, motiv pentru care în perioada 26.02._13 s-a aflat în concediu medical. Conform certificatului medico-legal nr. 308/05.03.2013, aceasta a suferit o vătămare corporală gravă, care a necesitat pentru vindecare 45-50 de zile de îngrijiri medicale.
Prin Ordonanța de clasare din data de 07.05.2014, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea de vătămare corporală din culpă, pentru motivul că fapta nu mai constituie infracțiune, deoarece a necesitat pentru vindecare mai puțin de 90 de zile de îngrijiri medicale.
Reclamanta a mai arătat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, iar daunele materiale de 10.000 de RON, reprezintă contravaloarea cheltuielilor efectuate cu ocazia intervențiilor chirurgicale, suferite, a procedurilor medicale specifice, a ședințelor de kinetoterapie și psihoterapie, a medicamentelor necesare recuperării, consultațiilor și radiografiilor.
Reclamanta a solicitat totodată acordarea daunelor morale în cuantum de 190.000 de RON, față de faptul că leziunile fizice suferite i-au determinat o schimbare a atitudinii, și au angrenat o suprasolicitare psihică în vederea recuperării.
În drept cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispozițiile art.1349 și urm. Noul C.civil, 194 și urm. Noul C.civil, Legea nr. 136/1995, art. 453 Noul C.proc.civilă, art. 29 din OUG nr. 80/2013.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copii, un set de înscrisuri.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 605 RON.
La data de 19.03.2015, pârâta ., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat în principal, respingerea acțiunii, iar în subsidiar, admiterea în parte a acesteia.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că este incidentă și răspunderea civilă delictuală a persoanei vinovate de producerea accidentului. Sunt aplicabile dispozițiile art. 49 din Ordinul CSA nr. 14/2011. Indemnizația acordată pentru recuperarea prejudiciului moral trebuie să constituie o reparare a acestuia în sensul unei compensații sau a unei satisfacții compensatorii, să fie justă, rațională, echitabilă, fără a constitui o sursă de venituri nejustificată, motiv pentru care se impune diminuarea daunelor morale în cuantum de 190.000 de RON la un cuantum îndestulător pentru acoperirea prejudiciului moral, luând în considerare starea materială a reclamantului, puterea financiară a intervenientului forțat și salariul mediu net la nivel național.
Leziunile traumatice suferite de pârâtă nu au fost de natură a determina o infirmitate fizică posttraumatică.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205, 254, 451, alin. 2 C.proc.civilă, Legea nr. 136/1995, Ordinul CSA nr. 14/2011.
La data de 20.03.2015, pârâtul B. G. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Pârâtul a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată.
Pârâtul a mai precizat faptul că pentru plata sumei de 8796 de RON, reclamanta depune chitanța nr. 127/19.09.2014, și factura fiscală nr. 1011/19.09.2014, care la rubrica ,,denumirea produselor sau serviciilor” are menționat ,,Contravaloarea servicii medicale conform anexa 1 27/01.03.2013, anexa nefiind atașată.
Înscrisurile reprezentate de chitanța nr. 127/19.09.2014, și factura fiscală nr. 1011/19.09.2014 au fost întocmite ,,pro causa”, la data de 19.09.2014, la peste un an și jumătate de la data producerii accidentului-26.02.2013.
Pârâtul a mai arătat că a vizitat-o pe reclamantă la spital, și a lăsat mamei acesteia suma de 600 de RON, pentru diferite plăți, și a vizitat-o pe reclamantă, aducându-i produse alimentare și lăsându-i diverse sume de bani.
În cea ce privește prejudiciul moral, s-a arătat că evaluarea daunelor morale la suma de 190.000 de RON este una pur subiectivă și tinde către o îmbogățire fără justă cauză, în condițiile în care leziunile suferite nu i-au pus viața în pericol, nu au apărut complicații, nu a fost extirpat nici un organ, nu i s-a limitat ireversibil posibilitatea de a desfășura activitățile cotidiene și nu există nici un probatoriu din care să rezulte un prejudiciu într-un cuantum atât de ridicat.
În baza art. 54 și cu aplicarea art. 49 și urm. din Legea nr. 136/1995, s-a solicitat obligarea societății de asigurare C. A. SA, în calitate de asigurator de răspundere civilă, conform poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./17/_ nr._/22.12.2012 să preia riscul asigurat și să plătească reclamantei sumele stabilite cu titlu de daune materiale, respectiv morale, în limita prevederilor contractului de asigurare existent.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205, 298, alin.1, 411, alin.1, pct.2, 453 NCPC, Legea nr. 136/1995.
În probațiune, s-a solicitat proba cu interogatoriul reclamantei și proba testimonială cu un martor.
La data de 14.05.2014, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivarea răspunsului la întâmpinare, reclamanta a arătat că la stabilirea cuantumului acestora, instanța trebuie să aibă în vedere consecințele negative suferite de aceasta în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura lezării acestora.
În drept cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispozițiile art.1349 și urm. Noul C.civil, 194 și urm. Noul C.civil, Legea nr. 136/1995, art. 453 Noul C.proc.civilă.
Instanța a administrat în soluționarea cererii proba cu înscrisuri, proba testimonială, cu adierea martorului S. I., și proba cu interogatorii reciproce.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 26.02.2013, în jurul orelor 10.30, pârâtul B. G. a condus autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare_, pe DN1, și atunci când a ajuns la km 15+150 a surprins-o și a accidentat-o pe reclamanta R. I. A. care traversa regulamentar prin loc marcat și semnalizat corespunzător, producându-i acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare 45-50 de zile de îngrijiri medicale.
La data de 26.02.2013, reclamanta a fost internată la Spitalul Universitar de Urgențe Elias, cu diagnosticul de TCC minor, plagă contuză de scalp frontală dreaptă, fractură metafiza proximală humerus stâng, reclamanta fiind internată în perioada 26.02._13.
Conform certificatului medico-legal nr. 308/05.03.2013, eliberat de Serviciul Medico-Legal Ploiești, numita R. I.-A. a suferit leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire-proiectare cu și de corpuri/planuri dure, posibil în condițiile unui accident rutier, pot data din data de 26.02.2013 și necesită 45-50 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
La data de 24.03.2013, reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva pârâtului B. G., sub aspectul săvârșirii de către acesta a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 184, alin.1 și alin.3 vechiul cod penal, fiind format dosarul de urmărire penală nr. 1387/P/2013, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria B..
Prin Rezoluția nr. 1387/P/2013 din data de 05.09.2013, s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, iar prin ordonanța de clasare din data de 07.05.2014, s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, pentru motivul că fapta nu mai este prevăzută de legea penală.
Examinând temeinicia cererii, instanța reține că, în conformitate cu art. 1357 Noul Cod Civil, ,, Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”, astfel ca pentru angajarea răspunderii civile delictuale a unei persoane pentru fapta proprie este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența vinovăției celui căruia i se impută fapta ilicită, existența unui prejudiciu, a unei legături de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
Instanța reține că este îndeplinită condiția săvârșirii faptei ilicite de către pârâtul B. G., astfel cum rezultă din înscrisurile existente în dosarul de urmărire penală nr. 1387/P/2013.
Astfel, din Raportul de expertiză tehnică în specialitatea autovehicule și circulație rutieră întocmit de domnul expert M. O. în cadrul dosarului de urmărire penală (filele 111-117), rezultă că autoturismul condus de B. G. se deplasa pe DN1 București-Ploiești iar pietonul R. I. A. s-a angajat în traversarea străzii, iar anterior impactului conducătorul auto a realizat o schimbare a direcției de mers de pe banda 2 pe banda 1, încălcând marcajul longitudinal care interzice această manevră. Impactul a avut loc între partea frontală a autoturismului și victimă, care a fost preluată pe capotă, a lovit parbrizul autoturismului apoi a fost proiectată către dreapta la limita benzii 1 a sensului de mers. Pentru conducătorul autoturismului cu numărul de înmatriculare_, exista posibilitatea evitării accidentului dacă respecta legislația privind acordarea priorității de trecere pietonilor prin locurile marcate și semnalizate, acesta încălcând dispozițiile art. 35, alin.1 din OUG nr. 195/2002, 77, alin.2, art. 135, lit. h din HG nr. 1391/2006.
Săvârșirea faptei ilicite rezultă și din planșele fotografice efectuate în dosarul de urmărire penală cu ocazia cercetării la fața locului, coroborate cu declarația dată în cursul urmăririi penale de B. A.-M. (filele 109-110), pasageră în autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare_, care a declarat faptul că socrul său a schimbat benzile de mers trecând în banda 1, pentru a evita coliziunea cu un alt autoturism, iar pe marcaj a lovit o tânără angajată în traversare, a preluat-o pe capotă, pe parbriz și a proiectat-o în carosabil, cu declarația dată de B. G., care a relevat aceleași aspecte ca și cele declarate de B. A.-M. (filele 104-105).
În cadrul urmăririi penale, reclamanta a declarat faptul că s-a angajat în traversarea străzii pe banda 1, iar când a ajuns la jumătatea primei benzi a observat cum un autoturism care circula pe banda a 2-a a schimbat brusc direcția de mers din banda 2 în banda 1, moment în care a acroșat-o și a trântit-o la pământ (filele 95-96).
Ca urmare a faptei ilicite săvârșite de pârâtul B. G., a fost cauzat un prejudiciu reclamantei constând în leziunile traumatice constând în ,,. cominutivă 1/3 proximală humerus stând prin accident rutier. Plaga contuză frontală. Hemoragie post-traumatică, TCC acut minor, contuzie cu excoriație regiune metacarpo-falangiană III stâng.”, care a necesitat pentru vindecare 45-50 de zile de îngrijiri medicale.
Totodată, este îndeplinită condiția vinovăției pârâtului, aceasta nu a invocat nicio cauză exoneratoare de răspundere, precum și condiția existenței directei legături de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului material, instanța reține că prin chitanța nr. 127/19.09.2014, reclamanta a achitat către . SRL, suma de 8796 RON, reprezentând contravaloarea facturii nr. 1011/19.09.2014, reprezentând contravaloare servicii medicale conform anexa 1 din contractul nr. 27/01.03.2013.
În acest sens, a fost încheiat Contractul de prestări servicii nr. 27/01.03.2013, între . SRL, în calitate de prestator, și R. I. A., în calitate de beneficiar, având ca obiect prestarea de servicii medicale conform anexei nr. 1 la contract.
În conformitate cu anexa nr. 1 la contractul nr. 27/01.03.2013, prețul serviciilor medicale este de 8796 de RON, constând în recuperare fizio-kinetoterapie-5000 de RON, ședințe psihterapie-1800 de RON, test evaluare psihologică în valoare de 496 de RON, și raport final evaluare psihologică, în valoare de 1500 de RON.
Instanța nu va reține apărarea pârâtului în sensul că, factura nr. 1011/19.09.2014 și chitanța nr. 127/19.09.2014 au fost întocmite pro causa, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. IV, pct. 4.2 din contract ,,În cazul în care beneficiarul nu are posibilitate de plată imediată, dar există speranța dobândirii contravalorii unor despăgubiri ulterioare civile și materiale, . SRL se poate obliga să presteze serviciile medicale, iar suma care va rezulta din cuantumul serviciilor prestate se va achita de către beneficiar la finele acestora, plata acestora urmând a fi recuperată din respectivele despăgubiri, iar beneficiarul se obligă să le achite în termen de maxim 3 zile de la primirea acestora”.
La întrebarea nr. 7 de la interogatoriu, reclamanta a declarat că a urmat recuperarea medicală la clinica ,,B.”.
Reclamanta a mai achitat prin chitanța nr. 1482/28.02.2013 (fila 34) suma de 1250 de RON, reprezentând contravaloarea facturii fiscale ./28.02.2013, reprezentând ,,Placă blocantă humerus proximal, inclusiv șuruburile aferente”, emisă de ., din scrisoarea medicală depusă la dosar la fila nr. 34 emisă de Spitalul Universitar de Urgență Elias-Ortopedie și Traumatologie, rezultând că reclamantei i s-a montat montat o plată autoblocantă.
Reclamanta a mai achitat către Spitalul Universitar de Urgență Elias suma de 165 RON, reprezentând contravaloare radiografii umăr, astfel cum rezultă din chitanțele . nr._/18.08.2014, . nr._/08.04.2013 și . nr._/19.03.2013 (fila 36). A mai fost achitată suma de 38 de RON, către Spitalul Județean de Urgență Ploiești, potrivit chitanței . nr._/05.03.2013, și suma de 55, 60 RON, conform bonului fiscal din data de 19.03.2013, emis de ., reprezentând contravaloare suport fixare braț (fila 36).
Contravaloarea daunelor materiale dovedite este de 10.304, 6 RON, din care reclamanta a solicitat în baza principiului disponibilității, suma de 10.000 de RON.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului moral, instanța consideră ca acestea reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material suferințele de ordin moral ale reclamantei. Referitor la cuantumul daunelor morale solicitate, acestea nu sunt supuse unor criterii legale prestabilite, ci determinarea lor în concret este lăsată la libera apreciere a instanței. În speța de față nu există elemente de natură a contrazice această prezumție.
Opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la modul și aprecierea daunelor morale, prevede că „la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral se are în vedere o . criterii: consecințele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmărește o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit și, nu îmbogățirea fără just temei”.
De altfel, în același sens s-a pronunțat și instanța supremă într-o . decizii de speță. Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată.
Evaluarea despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogățire fără just temei - trebuie să țină seama de suferințele morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de pârât care a avut drept consecință cauzarea de leziuni traumatice reclamantei.
Instanța reține că suferințele fizice cauzate reclamantei ca urmare a leziunilor traumatice suferite urmare a accidentului au determinat și suferințe inerente de ordin psihologic, precum și depunerea unor eforturi fizice, materiale și psihice în vederea urmării procedurilor de recuperare.
În raportul de evaluare psihologică individuală nr. 30/1 din data de 28.08.2014, întocmit de Societatea Profesională de Psihologie ,,D. și Asociații”, s-a reținut că reclamanta a solicitat asistență psihologică primară datorită unei stări de dezordine afectiv-relațională, versatilitate timică, ruminerație ideativă, modificări de reactivitate psihoemoționale manifestate prin tendințe anxios-depresive în structura de personalitate în urma unui accident rutier în calitate de pieton petrecut în februarie 2013.
Au fost identificate manifestă de neputință, anxietate, până la panică, precum și stări disconfortante caracterizate prin exprimarea unor emoții negative prin plâns și în anumite situații iritabilitate accentuată, mobilizare dificilă în activitățile cotidiene, scăderea tonusului afectiv, dificultăți de concentrare, retrăiri intense și repetate a experienței traumatice, interpretarea de situații neutre sau inofensive ca un pericol sau amenințare, fiind identificate simptome asociate unui nivel ridicat de stres, cum ar fi sentimente de anestezie emoțională, cu tulburări ale ciclului somn/veghe, dificultate în a se relaxa, diminuarea a interesului sau a participării la activitățile semnificative, și sentimentul de viitor îngustat asociat cu lipsa de alternative în planul de viață pe termen mediu.
Instanța va ține seama că producerea accidentului de circulație a cauzat o stare de teamă reclamantei, martorul S. I. arătând în depoziția acestuia faptul că după ce a început serviciul reclamanta a fost însoțită de acesta la traversare, întrucât îi era frică de trecerea de pietoni, avea coșmaruri noaptea, plângea, și în prezent aceasta fiind speriată de trecerea de pietoni, reclamanta declarând la întrebarea nr. 11 de la interogatoriul administrat la solicitarea pârâtului B. G. că îi este teamă să traverseze, chiar dacă este însoțită, are coșmaruri și tresare în somn, ceea ce reprezintă, în opinia instanței, manifestări ale unei stări de panică și de teamă accentuată cauzate de producerea accidentului.
Instanța va avea în vedere la aprecierea cuantumului daunelor morale și schimbările intervenite în ceea ce privește exercitarea profesiei reclamantei, urmare a accidentului rutier pe care l-a suferit. Astfel, aceasta a declarat la întrebarea nr. 2, nr. 5, nr. 6 de la interogatoriul administrat la solicitarea pârâtului B. G. faptul că lucrează la hotelul RIN Otopeni, și din cauza faptului că nu își mai poate folosi brațul la fel ca înainte, nu a mai putut lucra ca ospătar, și a trebuit să își continue activitatea ca barman. Totodată, aceasta a fost în concediu medical în perioada 01.03._13, conform certificatelor de concediu medical depuse la dosar, instanța apreciind că imposibilitatea de a-și mai desfășura activitatea profesională i-a cauzat acesteia o suferință de ordin psihic.
Se va avea în vedere și faptul că reclamanta a fost nevoită să își schimbe locuința, aceasta nemailocuind în apartamentul din carterul Drumul Taberei, alături de prietenul său, aceasta mutându-se la locul de muncă, în localitatea Otopeni, ca urmare a faptului că nu a mai putut traversa trecerea de pietoni, astfel cum rezultă din întrebarea nr. 12 de la interogatoriul administrat la solicitarea pârâtului B. G. și din declarația martorului S. I..
Totodată, instanța reține și faptul că producerea leziunilor traumatice urmare a accidentului au avut drept efect faptul că reclamanta nu își mai poate folosi brațul la fel ca înainte, nu mai poate ridica și căra, astfel cum rezultă din răspunsul reclamantei la întrebarea nr. 6 de la interogatoriul administrat la solicitarea pârâtului B. G. și din declarația martorului S. I., ceea ce implică în opinia instanței și producerea unei suferințe psihice, prin generarea unor sentimente de neputință.
În conformitate cu art. 1391, alin.1 Noul C.civil ,, În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială”.
Față de cele expuse mai sus, instanța apreciază că acordarea unor daune morale în cuantumul solicitat de reclamantă de 190.000 de RON, este foarte mare în raport de suferințele psihice cauzate reclamantei.
Pe cale de consecință, instanța consideră că obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 de RON cu titlu de daune morale pentru reclamantă reprezintă o justă și meritată acoperire a prejudiciului moral suferit de aceasta din urmă.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța va admite în parte acțiunea, urmând a obliga pârâtul B. G. la plata către reclamantă a sumei de 10.000 de RON, cu titlu de daune materiale și a sumei de 10.000 de RON, cu titlu de daune morale.
Instanța va respinge solicitarea pârâtului având ca obiect acordarea termenului de grație de 6 luni, ca neîntemeiată, întrucât acesta nu a făcut dovada unei situații materiale precare care să justifice acordarea termenului de grație de 6 luni, precum și faptul că de la data producerii prejudiciului, 26.02.2013 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, a trecut un interval de timp rezonabil, în care pârâtul nu a acoperit acest prejudiciu.
În ceea ce privește răspunderea asiguratorului, instanța constată că la data producerii accidentului, autoturismul cu numărul de înmatriculare_ era asigurat în baza poliței de asigurare RCA ./17/_ nr._/22.12.2012 emisă de asiguratorul ., valabilă de la data de 21.12.2012 până la data de 20.06.2013.
Conform art. 49 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România „asiguratorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum si tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil”.
Potrivit art. 50 din Legea nr. 136/1995, ,, Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri”.
Conform art. 51 din Legea nr. 136/1995, ,, Despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 și 50, se acordă și în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul”, iar conform art. 55 din același act normativ „despăgubirile se plătesc de către asigurator persoanelor fizice sau juridice păgubite.”
În ceea ce privește calitatea de asigurător a societății de asigurare aceasta a fost stabilită prin Decizia 1/2005 a ÎCCJ, astfel că din considerentele acestei decizii se reține că: „în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 998 din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995”.
Pe cale de consecință, în baza raportului de asigurare existent în virtutea poliței RCA pârâtul B. G. are dreptul ca asiguratorul să plătească în locul său sumele la care acesta a fost obligat cu titlu de daune materiale și morale.
Astfel, potrivit Ordinului CSA 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule și autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule „documentul de asigurare obligatorie RCA eliberat de un asigurator RCA în schimbul unei prime plătite de proprietarul sau utilizatorul unui vehicul garantează, pentru perioada de valabilitate înscrisa, despăgubirea prejudiciilor provocate prin accidente de vehicule produse în limitele teritoriale de acoperire, în conformitate cu prevederile prezentelor norme sau cu dispozițiile legislației privind asigurarea obligatorie RCA, în vigoare la data accidentului, a statului in care acesta s-a produs.” D. urmare, pentru a interveni obligația de plată a asigurătorului, trebuie ca mai întâi să se stabilească o obligație de plată în sarcina celui asigurat și în beneficiul celui păgubit. Abia după stabilirea unei obligații de plată în sarcina asiguratului se va constata că în temeiul poliței de asigurare și a dispozițiilor legale din materia asigurărilor de răspundere civilă devine incidentă obligația de plată a asigurătorului.
Conform art. 26, alin.1 din Ordinul CSA nr. 14/2011, ,, Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru:
a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial”.
Pentru aceste considerente, instanța va constata că pentru pârâtul B. G., daunele materiale în cuantum de 10.000 de RON și daunele morale în cuantum de 10.000 de RON vor fi achitate de ., în calitate de asigurator de răspundere civilă obligatorie (RCA) în limitele stabilite prin Ordinul CSA 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
Instanța va lua act că reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Instanța va respinge solicitarea pârâtului având ca obiect obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, având în vedere că în sarcina reclamantei, care nu a decăzut în pretenții, nu poate fi reținută culpa procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea, formulată de reclamanta R. I. A., cu domiciliul ales în București, Sector 3, ., ., ., CNP:_, în contradictoriu cu pârâții B. G., cu domiciliul în București, Sector 4, ..13, CNP:_, și . PRIN REPREZENTANT . – SUCURSALA BUCUREȘTI UNIRII, cu sediul în București, Sector 3, ., . Oficiul Registrului Comerțului sub nr.J_, CUI:_.
Obligă pârâtul B. G. la plata către reclamantă a sumei de 10.000 de RON, cu titlu de daune materiale și a sumei de 10.000 de RON, cu titlu de daune morale.
Respinge solicitarea pârâtului având ca obiect acordarea termenului de grație de 6 luni, ca neîntemeiată.
Constată că pentru pârâtul B. G., daunele materiale în cuantum de 10.000 de RON și daunele morale în cuantum de 10.000 de RON vor fi achitate de ., în calitate de asigurator de răspundere civilă obligatorie (RCA) în limitele stabilite prin Ordinul CSA 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
Ia act că reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Respinge solicitarea pârâtului având ca obiect obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. M. M. A. G. B.
Red./tehnored. AGB/Jud. R.M.M. 5 ex/2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 9643/2015. Judecătoria SECTORUL... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9800/2015. Judecătoria... → |
|---|
