Revendicare imobiliară. Sentința nr. 6917/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI

Sentința nr. 6917/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 6917/2015

ROMÂNIA

Judecătoria Sectorului 4 București

Sediu: .-4, Sector 4 Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 6917

Ședința publică din data de 26.05.2015

Instanța constituită din:

Președinte: E. D.

Grefier: T. C. M.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții S. F. și S. M., ambele cu domiciliul în sector 3, București, .. 77, ., . pârâții M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL - sector 6, București, Splaiul Independentei, nr. 291-293 și S. R. PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - sector 5, București, ., având ca obiect revendicare imobiliară.

Dezbaterile și cuvântul asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 19.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de astăzi.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.04.2013 sub nr._, reclamanții S. F. și S. M., in contradictoriu cu pârâții M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL - și S. R. PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR--au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, sa se dispuna restituirea imobilului, să fie obligat pârâtul M. București prin Primarul General, sa lase in deplina proprietate si liniștita posesie apartamentul nr 82, situat in București, B- dul A. O. (., ., compus din doua camere si dependințe, cu suprafața de 48,64mp, sa se constate nevalabilitatea titlului statului asupra apartamentului nr 82,situat in București, .-dul Metalurgiei) nr 24 .. ., cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantii au arătat că imoblilul a fost trecut in mod abuziv in proprietatea statului, in baza ’ Decretului nr.223 pe 1974, si a Deciziei CPM8 nr. 614/1980. fara a se plați despăgubiri. La 10 martie 2009 au cerut Primarului General a! Municipiului București prin notificarea nr 218 din 2009 sa le restituie in natura apartamentului nr 82, situat in București. .-dul Metalurgiei) nr 24, ., .. dar răspunsul a fost dat in sensul, ca au depășit termenul de a cere pe cale administrativa, restituirea imobilului. In prezent in imobil locuiesc chiriași ai Municipiului București Paratul M. București prin Primarul, in mod abuziv considera ca are in proprietate acest apartament, desi S. R., nu a dobândit niciodată „de jure" dreptul de proprietate asupra acestui imobil, ci a intrat în posesia acestuia în mod abuziv, posesie exercitata prin intermediul societăților comerciale de administrare a fondului locativ si autorităților publice locale.

In anul 1968 reclamantii comparat apartamentul nr 82, conform contractului de vanzare cumpărare nr, 2861/69 din 01.04.1968, încheiat cu Oficiul pentru construirea de locuințe proprietate personala, transcris in Registrul de transcriptiuni al notariatului de Stat Sector 4 București, sub nr 1363 din 03.04 1980 si la 25.07 1969, in calitate de cumpărători, au luat in primire locuința ( apartamentul nr 82) conform procesului verbal de predare-primire-receptie.

La 06,05.1980 in conformitate cu decizia CPM8 nr 614/1980 apartamentul nr 82, din București. .-cJul. Metalurgiei) nr 24, .. . a fost preluat abuziv de către stat, in baza Decretului Lege nr. 223/1974, conf. Deciziei nr.G14 din 06 05.1980 - a CC MB . fără plata. In situația părăsirii definitive a țârii, subsemnatii-reclamanți ca toți cei aflați în situații similare - au fost obligați să procedam la înstrăinarea construcției către Stat, conform prevederilor din Decretul nr 223/1974, cu toate ca aceste prevederi contraveneau Constituției din 1965 potrivit căreia dreptul de proprietate personală era ocrotit de lege. Același decret contravenea și prevederilor art.480 si 481 Cod civil, potrivit căruia nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză reala de utilitate publică și contravenea și prevederilor Declarației Universale a Drepturilor Omului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.480 si 481 Cod civil

Cererea comporta o taxa de timbru in valoare de 6.611 lei iar reclamantii au beneficiat de scutire potrivit incheierii de acordare a ajutorului public judiciar din 19.05.2014.

Pârâții M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL - sector 6, București, Splaiul Independentei, nr. 291-293 și S. R. PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, nu au formulat intampinare.

Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri si s-a dispus atasarea dosarului nr_ al Judecatoriei Sector 4 Bucuresti.

Analizând cu prioritate excepția autoritatii de lucru judecat invocata din oficiu, instanța reține ca in conformitate cu disp art. 248, alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra excepțiilor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Potrivit art . 431 si art 432 C. - 1) Nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori in aceeasi calitate, in temeiul aceleiasi cauze si pentru acelasi obiect.

(2) Oricare dintre parti poate opune lucrul anterior judecat ., daca are legatura cu solutionarea acestuia din urma.

Exceptia autoritatii de lucru judecat poate fi invocata de instanta sau de parti in orice stare a procesului, chiar inaintea instantei de recurs.

Conform art 430. - (1) Hotararea judecatoreasca ce solutioneaza, in tot sau in parte, fondul procesului sau statueaza asupra unei exceptii procesuale ori asupra oricarui alt incident are, de la pronuntare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea transata.

(2) Autoritatea de lucru judecat priveste dispozitivul, precum si considerentele pe care acesta se sprijina, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasa.

Prin sentinta civila nr 330/19.01.2009, pronuntata in dosarul nr_ al Judecatoriei Sector 4 Bucuresti a fost admisa excepria inadmisibilitatii cererii si respinsa actiunea formulată de reclamanții S. F. și S. M., în contradictoriu cu pârâții M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL si CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCURESTI. Hotararea nu a fost recurata de parti.

Pentru a pronunta sentinta mai sus mentionata, instanta a retinut urmatoarele:” Actiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 480 și urm. C.Civ, reclamantii solicită să se constate nevalabilitatea titlului statului asupra apartamentului și obligarea Municipiului București să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentului nr. 82 situat în București, .. 24, ., .>

Față de dispozițiile art. 2 din legea 10/2001, se constată că acest act normativ nu mai face distincția între preluarea imobilului de către stat cu titlu sau fără titlu, astfel că se apreciază că solicitareareclamantelor referitoare la valabilitatea titlului statului apare mai degrabă ca un argument pentru admiterea acțiunii în revendicare decât ca un capăt de cerere separat.

Având în vedere obiectul și temeiul cererii, instanța apreciază că acțiunea de față este o acțiune în revendicare de drept comun, prin care reclamantele solicită restituirea unui imobil ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001, de la o unitate administrativ teritorială, M. București, invocând deținerea acestuia de către unitatea administrativ teritorială fără un titlu valabil.

Legea nr. 10/2001 reglementează regimul juridic al unor imobile preluate abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, inclusiv cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940, indiferent dacă imobilele au fost preluate cu sau fără titlu valabil și oricare ar fi fost destinația acestora la data preluării, cu excepția celor care fac obiectul altor legi cu caracter reparator ori pentru care urmează să se adopte acte normative speciale.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998 și art. 1 și 8 din Lege^

nr. 10/2001 rezultă în mod clar că Legea nr. 10/2001 are caracterul unei legi speciale față de dispoziți Codului Civil, dar este lege generală în raport cu alte acte normative ce reglementează măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, în sensul că se aplică numai în cazul imobilelor preluate în mod abuziv de stat al căror regim juridic nu este reglementat de un alt act normativ, însă pentru imobilele care cad sul incidența Legii nr. 10/2001 persoanele îndreptățite pot obține repararea prejudiciului cauzat prin preluarea abuzivă numai în condițiile acestei legi, sub sancțiunea pierderii dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii. Cu alte cuvinte, în virtutea principiului că legea specială derogă de la legea generală și se aplică prioritar față de aceasta, după . Legii nr. 10/2001 persoanele îndreptățite la restituirea imobilelor ce cad sub incidența acestei legi nu mai pot uza decât de calea prevăzută de acest act normativ, acțiunea în revendicare de drept comun, întemeiată pe dispozițiile art. 480 și urm. C.Civ și art. 6 din Legea nr. 213/1998 fiind inadmisibilă dacă imobilele respective nu au fost înstrăinate și se găsesc în administrarea, folosința ori exploatarea autorităților și instituțiilor publice

Din înscrisurile depuse la dosar și din susținerile reclamanților rezultă că pentru acest imobil s-a utilizat deja procedura de restituire reglementată de Legea nr. 10/2001, în cazul de față această procedură nefiind finalizată.

Cum imobilul revendicat prin acțiunea de față cade sub incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001, instanța a apreciat că cererea este inadmisibilă, revendicarea de drept comun nemaifiind posibilă condițiile în care reclamantele au avut la îndemână și chiar au recurs la procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Nu s-ar putea susține că prin respingerea cererii de față ca inadmisibilă s-ar încălca eclamanții dreptul de acces la o instanță judecătorească, drept consacrat atât în Constituția României cât și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului câtă vreme reclamantele au posibilitatea să-și exercite acest drept pe calea contestației împotriva dispoziției de nerestituire/restituire parțială a imobilului revendicat.

Instituirea prin lege a unui anumit termen înăuntrul căruia poate fi contestată în instanță dispoziția de restituire parțială nu poate reprezenta nicidecum o îngrădire a accesului la o instanță, câtă vreme această măsură a fost luată pentru a se garanta securitatea circuitului civil.

Pe acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că pot fi aduse restricții dreptului de acces la justiție întrucât dreptul de acces, prin chiar natura sa, cere o reglementare din partea statului, reglementare ce poate varia în timp și spațiu în funcție de resursele comunității și de nevoile indivizilor (cauza Golder c. Marii Britanii), cu condiția ca aceste limitări să respecte câteva principii, în sensul că limitarea trebuie să urmărească un scop legitim și să nu afecteze substanța însăși a dreptului, fiind totodată necesară asigurarea unui raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele alese.”

De asemenea, instanta retine ca potrivit jurisprudentei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți. Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.In relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.

Asadar, in ceea ce priveste prezenta actiune, care are ca obiect restituirea imobilului in natura, constatarea nevalabilitatii titlului statului si obligarea paratilor sa lase reclamantilor in deplina proprietate si liniștita posesie apartamentul nr 82, situat in București, B- dul A. O. (., .. .,, exista autoritate de lucru judecat,se identifica tripla identitate de obiect si cauza precum si parti,fara a avea relevanta ca in prezent s-a conceptat ca parat si Statul Român prin Ministerul Finantelor, intrucat finalitatea urmarita este aceeasi.

Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 248 si art 432 din Noul Cod de procedură civilă, instanta va admite execeptia autoritatii de lucru judecat si, in consecinta, va respinge acțiunea formulată de reclamanți,în contradictoriu cu pârâții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite exceptia autoritatii de lucru judecat si, in consecinta, respinge acțiunea formulată de reclamanții S. F. și S. M., ambele cu domiciliul în sector 3, București, .. 77, ., . în contradictoriu cu pârâții M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL - sector 6, București, Splaiul Independentei, nr. 291-293 și S. R. PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - sector 5, București, ..

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunțată in ședință publică azi, 26.05.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

E. D. T. C. M.

Red./ Jud. E.D./6 ex./2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Sentința nr. 6917/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI