Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Încheierea nr. 26/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 26/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 4461/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - C. D.
GREFIER - M.-L. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta S. C., în contradictoriu cu pârâții . și M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns reclamanta, personal și asistată de apărător ales, conform împuternicirii avocațiale, aflată la fila 1 din dosar, lipsind reprezentanții pârâților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cuprinsul căruia învederează instanței faptul că la data de 19.01.2015, pârâta . a formulat întâmpinare, după care,
În conformitate cu dispozițiile art. 219 Cod procedură civilă, instanța procedează la verificarea identității reclamantei prezente, S. C., fiind legitimată cu carte de identitate . nr._, CNP_.
Instanța comunică apărătorului reclamantei un exemplar al întâmpinării depuse de pârâta ..
Având în vedere că pricina se află la prima zi de înfățișare cu părțile legal citate, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța estimează durata cercetării procesului la aproximativ 3 luni.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul sub aspectul probatoriului, în condițiile art. 254 Cod procedură civilă.
Apărătorul reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Totodată, arată că renunță la administrarea probei cu interogatoriu solicitată prin cererea de chemare în judecată.
Deliberând asupra probelor solicitate, în temeiul art. 255 rap. la art. 258 Cod procedură civilă, va încuviința proba cu înscrisuri, considerându-le legale, verosimile, pertinente și concludente soluționării cauzei. De asemenea, ia act de renunțarea reclamantei la proba cu interogatoriu.
Constatând administrată proba cu înscrisuri, prin actele deja depuse la dosarul cauzei, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 Cod procedură civilă, instanța declară terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbateri, conform art. 392 Cod procedură civilă.
Apărătorul reclamantei, solicită admiterea cererii, să se dispună recalificarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 6622/1992, încheiat între reclamantă și pârâta ., ca și antecontract de vânzare-cumpărare, să se dispună obligarea pârâtei . să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în București, ., ., . și, în consecință să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
De asemenea, arată că, urmare anulării contractului de vânzare-cumpărare, pârâtele nu au făcut nici un demers decurgând din sentința civilă nr. 3168/1994, situația imobilului devenind incertă.
La întrebarea instanței, apărătorul reclamantei arată că fiul acesteia nu mai locuiește, în prezent, în acel apartament.
Reclamanta, personal, arată că deși, contractul de vânzare-cumpărare a fost anulat, aceasta a fost cea care a achitat apartamentul și impozitele, fără ca pârâtele să facă vreun demers în sensul acesta.
Pentru toate aceste motive, apărătorul reclamantei solicită admiterea cererii principale, fără cheltuieli de judecată. De asemenea, solicită instanței amânarea pronunțării pentru a detalia în scris concluziile asupra admiterii cererii.
În temeiul art. 394 cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în temeiul art. 396 Cod procedură civilă, urmează a amâna pronunțare, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 12.03.2015.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - C. D.
GREFIER - M.-L. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta S. C., în contradictoriu cu pârâții . și M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic.
Dezbaterile și susținerile părților pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 12.03.2015.
INSTANȚA
Având în continuare nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 Cod procedură civilă,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 26.03.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.03.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - C. D.
GREFIER - M.-L. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta S. C., în contradictoriu cu pârâții . și M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic.
Dezbaterile și susținerile părților pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 12.03.2015 și apoi pentru data de astăzi, 26.03.2015.
INSTANȚA
Având în continuare nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 Cod procedură civilă,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 09.04.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4461
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - C. D.
GREFIER - M.-L. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta S. C., în contradictoriu cu pârâții . și M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic.
Dezbaterile și susținerile părților pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 12.03.2015, 26.03.2015 și apoi pentru data de astăzi, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând, constată:
I. PROCEDURA
1. Prin cererea depusă pe rolul acestei instanțe la data de 21.05.2014, reclamanta S. C., cheamă în judecată pe ..A., cu sediul în București, .. 45, sector 4 și M. București prin Primarul General, cu sediul în București, .. 47, sector 5, pentru ca prin hotărârea ce o veți pronunța să se dispună recalificarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 6622/1992, încheiat între reclamantă și ., ca antecontract de vânzare-cumpărare; să fie obligată pârâta . să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în București, ., ., . și dacă nu este de acord, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
În fapt, arată că în anul 1980 a încheiat cu pârâta . contract de închiriere pentru imobilul situat în București, ., ., ., contract ce a fost prelungit pentru perioade de 5 ani. Reclamanta a primit acest apartament de la unitatea unde lucra, întreprinderea Autobuzul.
La acea vreme, eram căsătorită și aveam doi copii (Ș. I. și Ș. P.).
In anul 1990 a divorțat, prin hotărârea de divorț - sentința civilă nr. 166/11.01.1991 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, i-a fost atribuit beneficiul contractului de închiriere pentru imobilul mai sus menționat, cu respectarea drepturilor locative ale fiului său major, Ș. I..
Prin contractul nr. 6622/1992 a cumpărat respectivul apartament, imobilul fiind achitat în rate, plata integrală a prețului fiind efectuată la data de 23.02.1996.
La data de 10.06.1993, fiul său Ș. I., după ce a plecat de bunăvoie din respectivul imobil și s-a mutat împreună cu soția sa în locuința acesteia, a introdus acțiune în instanță prin care a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 6622/1992 și reintegrarea sa în apartamentul în cauză. Motivul invocat de fiul său a fost acela că la semnarea contractului între reclamantă și vânzător, ., nu i-ar fi solicitat acordul său în scris pentru cumpărarea de către subsemnata a apartamentului în cauză.
Prin sentința civilă nr. 3168/14.04.1994 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, instanța a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare și reintegrarea fiului său în apartament.
Reclamanta nu a avut cunoștință de existența acestei sentințe, până în anul 2007, când a mers la Administrația Financiară să achite impozitul aferent apartamentului și nu i-au mai primit impozitul pe motiv că rolul a fost încetat la data de 13.03.2007, ca urmare a cererii fiului meu. Atunci a aflat de existența acestei sentințe de anulare a contractului de vânzare-cumpărare, acesta depunând sentința la Administrația Financiară.
Deși acest contract a fost anulat, reclamanta a achitat prețul apartamentului, a înscris imobilul în Cartea Funciară și a achitat impozitele fără ca vânzătoarea, ., să facă vreun demers împotriva sa, de unde reiese faptul că intenția clară a pârâtei . este aceea de a-i vinde acel apartament, mai cu seamă că a achitat prețul și e în posesia acestui apartament de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare și până în prezent, fără a fi tulburată în vreun fel de către cealaltă parte contractantă - vânzătorul.
În drept, indică art. 969, 970,977,1073,1077 C. Civ.
Solicită proba cu înscrisuri, interogatoriu.
2. La data de 20.10.2014 (fila 27), reclamanta S. C. formulează cerere precizatoare prin care arată că valoarea imobilului pentru care am solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare este calculată conform Ghidului privind valorile orientative ale proprietăților imobiliare în București (pag. 455), astfel: 22.790 Euro x 4.43 lei = 100.959,7 lei (l Euro = 4,43 lei - curs BNR din 16.10.2014).
Taxa de timbru aferentă valorii imobilului, 100.959,7 lei, este de 3.125 lei.
De asemenea, reiterează cererea de ajutor public judiciar, cerere pe care a depus-o odată cu cererea principală, împreună cu actele în susținerea acesteia.
3. La data de 19.01.2015 (fila 52), pârâta S.C.A.V.L. B. S.A. depune la dosar întâmpinare, prin care solicită admiterea cererii de chemare in judecata ca fiind întemeiata.
În fapt, arată că prin contractul de vânzare-cumpărare 6622/1992, S.C.A.V.L. B. S.A., transmitea numitei S. C. dreptul de proprietate asupra ap.26 din ., ., sector 4, prețul apartamentului fiind de 96.069 lei achitat integral de parata S. C. la data de 23.02.1996.
Temeiul juridic al vânzării l-au constituit dispozițiile Legii nr. 61/1990 si ale Legii nr. 85/1992 care prevăd ca apartamentele din fondurile locative de stat se vând titularilor contractelor de închiriere, iar in cazul nostru S. C. fiind anterior titular de contract de închiriere.
De asemenea, legea nu prevede ca titularul contractului sa aibă acordul in scris al celorlalți membri majori ai familiei care figurează in contractul de închiriere.
Societatea pârâtă nu poate fi obligata sa încheie un nou contract de vânzare cumpărare pe numele reclamantului S. C. întrucât nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de legea 61/1990, respectiv existenta unui contract de închiriere intre P.M.B. si reclamanta.
Chiar daca prin sentința civila nr.3168/14.04.1994 instanța a dispus anularea contractului de vânzare cumpărare nr.6622/1992 încheiat intre societatea noastră si reclamanta S. C., instanța nu a dispus si repunerea pârtilor in situația anterioara prin încheierea unor contracte de închiriere distincte avându-i titulari pe S. C. si Ș. I..
De asemenea nici asupra sumei de 96.069 lei reprezentând prețul apartamentului nr.26 din .,., sector 4, București, suma care a fost achitata de către reclamanta, instanța nu a dispus nicio măsura, astfel ca ceasta suma a rămas in contul Ministerului de Finanțe.
Mai mult decât atât aceasta sentința nu a fost pusa în executare pana in prezent si nici nu poate fi pusa in executare.
Solicitam admiterea acțiunii ca fiind întemeiata.
In drept, indică art.205 si urm. C..
Conform art.223 C., solicită judecarea cauzei si in lipsa.
4. La data de 12.03.2015 (fila 58), reclamanta S. C. depune la dosar concluzii scrise
Reia argumentele prezentate inițial.
Critică soluția instanței din sentința civilă nr. 3168/14.04.1994 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în sensul că nu existat o condiție legală expresă ca la semnarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 6622/1992 să existe acordul scris al beneficiarului drepturilor locative.
Prin dinamica faptelor petrecute până în prezent, dar și prin interpretarea implicită a dispozițiilor art. 27 din Legea 114/1996, ne aflăm în situația în care în prezent părțile convenției încheiate în anul 1992 nu mai sunt ținute de respectarea unei asemenea condiții Ia încheierea contractului de vânzare-cumpărare, respectiv la existența acordului scris al unui beneficiar al drepturilor locative, întrucât în momentul de față avem un renunțător al drepturilor locative, față de care legea nici nu dispune, nici nu impune; în consecință, nici instanța învestită cu soluționarea prezentei cauze nu poate fi ținută de existența unei asemenea condiții de validitate pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
Invocă Deciziei Curții Constituționale nr. 868/30.11.2006, care a spus cu privire la art. 21 lit. k) și art.27 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea locuinței nr. 114/1996, că “[...] potrivit prevederilor art. 21 lit. k) din Legea locuinței nr. 114/1996, părți ale contractului de închiriere sunt proprietarul și chiriașul, iar persoanele care locuiesc împreună cu titularul contractului de închiriere dobândesc drepturi locative proprii, cu condiția să locuiască efectiv cu acesta și să fie menționate în contract.”
Urmare anulării contractului de vânzare-cumpărare, pârâtele . și M. București prin Primarul General nu au făcut niciun demers decurgând din Sentința civilă nr. 3168/14.04.1994. De altfel, părțile nu au cerut, iar instanța nu a dispus și repunerea părților în situația anterioară. Mai mult, mi s-a comunicat verbal de către reprezentanții pârâtelor că imobilul nu a reintrat în patrimoniul acestora. Situația acestui imobil a devenit incertă odată cu anularea contractului de vânzare-cumpărare și subsemnata mă aflu într-o situație disperată, locuind și întreținând acest imobil, însă neavând siguranța că într-una din zile nu voi fi evacuată din acest imobil.
Astfel, ca urmare a anulării contractului de vânzare-cumpărare, instanța constatând că o persoană cu drepturi locative proprii nu poate fi omisă de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, prin prezenta acțiune solicită recalificarea acestuia drept antecontract de vânzare-cumpărare.
La momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare era îndeplinită condiția esențială, și anume de a avea contract de închiriere cu privire la spațiul respectiv. De asemenea, contractul este încheiat și cu întrunirea condițiilor legale esențiale pentru validitatea unei convenții, așa cum prevăd dispozițiile art. 948 Cod civil.
Singura condiție neîndeplinită ar fi inexistența acordului scris al fiului său, deși acest acord a existat verbal și a fost dat în fața pârâtei ..
Este cunoscut și uzual faptul că un antecontract de vânzare-cumpărare se încheie tocmai în situația în care nu sunt îndeplinite toate condițiile pentru a se încheia contract de vânzare-cumpărare ( de ex. lipsa cadastrului, a intabulării etc.). în cazul de față este vorba despre lipsa acordului scris al fiului său.
În momentul de față, însă, această condiție, inițial neîndeplinită, nu mai este necesară, având în vedere faptul că fiul său a renunțat de bunăvoie la drepturile locative proprii, el nemailocuind în acest imobil pentru o perioadă neîntreruptă de aproximativ 16 ani și astfel nu mai este nevoie de acordul său pentru ca instanța să poată pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
Deși acest contract a fost anulat prin sentința civilă sus-menționată, reclamanta a achitat prețul apartamentului, a înscris imobilul în Cartea Funciară și a achitat impozitele fără ca vânzătoarea, ., să facă vreun demers împotriva sa, de unde reiese faptul că intenția clară a pârâtei . este aceea de a-i vinde acel apartament, mai cu seamă că a achitat prețul și e în posesia acestui apartament de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare și până în prezent, fără a fi tulburată în vreun fel de către cealaltă parte contractantă — vânzătorul.
5. A fost administrată proba cu înscrisuri.
A fost acordat ajutor public judiciar reclamantei.
II. OPINIA INSTANȚEI
Analizând dosarul, instanța reține:
1. În fapt, prin sentința civilă nr. 166/11.01.1991 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr. 5781/1990, reclamantei i-a fost atribuit beneficiul contractului de închiriere pentru imobilul situat în București, ., ., ., cu respectarea drepturilor locative ale fiului său major, Ș. I. (fila 5).
Prin contractul nr. 6622/1992 (fila 6), reclamanta a cumpărat respectivul apartament în temeiul dispozițiilor Decretului nr. 61/1990, prețul fiind achitat în întregime, potrivit recunoașterii pârâtei (fila 53).
Reclamanta și-a înscris dreptul de proprietate asupra imobilului în cartea funciară (fila 4), această inscripțiune figurând și la nivelul anului 2014 (certificat nr. 9670/02.04.2014, emis de OCPI sector 4 București).
Prin sentința civilă nr. 3168/14.04.1994 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, instanța a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare și reintegrarea fiului său în apartament (fila 9).
Reclamanta a precizat că nu a avut cunoștință de existența acestei sentințe, până în anul 2007, când a mers la Administrația Financiară să achite impozitul aferent apartamentului și nu i-au mai primit impozitul pe motiv că rolul a fost încetat la data de 13.03.2007, ca urmare a cererii fiului meu. Atunci a aflat de existența acestei sentințe de anulare a contractului de vânzare-cumpărare, acesta depunând sentința la Administrația Financiară.
2. În privința aplicabilității instituției juridice a conversiunii, instanța arată că potrivit art. 1260 Cciv, (1) Un contract lovit de nulitate absolută va produce totuși efectele actului juridic pentru care sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă prevăzute de lege. (2) Cu toate acestea, dispozițiile alin. (1) nu se aplică dacă intenția de a exclude aplicarea conversiunii este stipulată în contractul lovit de nulitate sau reiese, în chip neîndoielnic, din scopurile urmărite de părți la data încheierii contractului.
În acest context, instanța reține existența contractului de vânzare-cumpărare nr. 6622/1992 (fila 6) declarat nul de instanță, în cadrul căruia prețul a fost plătit integral de reclamantă.
Instanța reține intenția ambelor părți, reclamantă (exprimată prin cererea introductivă) și pârâtă (exprimată prin întâmpinare), și urmează a constata, prin intermediul instituției juridice a conversiunii, prevăzută de art. 1269 alin. (1) Cciv, a contractului de vânzare-cumpărare nr. 6622/1992, declarat nul de instanță, că acesta are valoare de antecontract de vânzare-cumpărare.
Instanța mai reține că reclamanta nu a solicitat, în acest cadru, pronunțarea unei hotărâri care să suplinească acordul de voință al pârâtei la încheierea unui nou contract de vânzare-cumpărare, care de altfel ar fi fost și inutil, din moment ce pârâta este de acord cu aceasta, ci a solicitat obligarea pârâtei să încheie contractul de vânzare-cumpărare (obligație de a face).
Instanța reține că motivul pentru care pârâta nu a încheiat acest nou contract, deși în esență este de acord să o facă, este reprezentate de faptul că nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr, 61/1990, respectiv nu există un contract de închiriere încheiat între reclamantă și Primăria Municipiului București. În opinia pârâtei, acordul membrilor familiei (deci și a fiului reclamantei) nu este necesar la încheierea contractului.
În acest context, instanța reține că potrivit art. 1 din Decretul-lege nr. 61/1990, Întreprinderile pentru vânzarea locuințelor și oficiile specializate pot vinde către populație locuințele construite din fondurile statului, în condițiile prezentului decret-lege.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 85/1992, Locuințele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație și ale prezentei legi.
Potrivit acestui din urmă articol, titular al contractului de închiriere este reclamanta, nu și domnul Ș. I., acesta din urmă având doar drepturi locative proprii, respectiv drept de folosință asupra imobilului derivând din calitatea sa de rudă a titularului.
În privința existenței contractului de închiriere, instanța reține că în materia nulității actelor juridice, unul dintre efecte este acela al repunerii părților în situația anterioară încheierii contractului care a fost declarat/constatat ca fiind nul.
Chiar dacă nu a fost cerută în mod expres, instanța reține că repunerea părților în situația anterioară a operat.
În măsura în care s-ar considera contrariul, sentința civilă nr. 3168/14.04.1994 ar rămâne lipsită de conținut, nemaiavând niciun efect.
Mai exact, sentința protejează dreptul locativ al reclamantului S. I. și desființează contractul de vânzare cumpărare încheiat cu nesocotirea acestui drept.
Dreptul locativ al domnului S. I. este însă accesoriu dreptului locativ al reclamantei din prezenta cauză, fiind grefat pe acesta.
Prin urmare, ca sentința civilă nr. 3168/14.04.1994 să producă efectul dorit, respectiv respectarea dreptului locativ al domnului S. I., atunci implicit aceasta are în vedere dreptul locativ al reclamantei din această cauză, pe care să fie grefat dreptul locativ al domnului S. I..
Prin urmare, dacă nu se admite și repunerea părților în situația anterioară în cazul sentinței civile nr. 3168/14.04.1994, rezultă că nu mai există contractul de închiriere al reclamantei din prezenta cauză și atunci, rezultă că drepturile locative ale domnului Ș. I. nu mai există, nemaiavând pe ce să fie grefate.
A admite o astfel de construcție ar fi absurd, întrucât s-ar ajunge la ipoteza în care, deși s-a admis acțiunea domnului Ș. I., ca efect al dispoziției instanței, i s-ar nesocoti acestuia dreptul protejat chiar prin acțiune.
Prin urmare, instanța reține reactivarea contractului de închiriere care a făcut obiectul sentinței civile nr. 166/11.01.1991 (fila 5), reclamanta fiind beneficiara acestuia, cu respectarea drepturilor locative proprii ale domnului Ș. I..
În continuare, instanța reține că nu este contestat de părți faptul că reclamanta a continuat să locuiască în imobil după anularea contractului de vânzare-cumpărare, ceea ce echivalează cu acceptul pârâtei și al titularului dreptului de proprietate asupra imobilului în discuție, de a se continua raporturile locative, în baza tacitei relocațiuni, respectivul contract fiind în ființă în prezent.
În privința acordului domnului Ș. I. pentru încheierea unui nou contract de vânzare cumpărare, instanța reține că acesta nu este necesar în prezenta procedură.
Nici în Legea nr. 85/1992, nici în Decretul Lege nr. 60/1991 nu se identifică expres o astfel de cerință.
Mai mult, este adevărat că domnului Ș. I. i-au fost recunoscute drepturi locative proprii prin sentința civilă nr. 166/11.01.1991 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr. 5781/1990, drepturi care, în principiu, ca efect al repunerii părților în situația anterioară, subzistă.
Chiar dacă domnul Ș. I. ar mai avea în prezent drepturi locative proprii, acest lucru nu are nicio relevanță în privința încheierii unui nou contract de vânzare cumpărare între pârâtă și reclamantă, acesta putând eventual să ceară ulterior, în măsura în care consideră că este îndreptățit, recunoașterea respectivelor drepturi în instanță, în contradictoriu cu reclamanta, în prezent nefiind nici vătămat și nefiind nici avantajat de încheierea unui astfel de contract.
Așadar, în condițiile existenței unui contract de închiriere, instanța reține că pârâta poate vinde imobilul în discuție reclamantei, în condițiile în care acordul persoanelor cu drepturi locative proprii nu este prevăzut pentru vânzare nici în Legea nr. 85/1992, nici în Decretul Lege nr. 61/1990, și în condițiile în care reclamanta este în prezent beneficiara contractului de închiriere nr._/24.06.1991, reactivat ca urmare a repunerii părților în situația anterioară și prelungit prin tacită relocațiune.
În fine, instanța reține și faptul că prețul contractului de vânzare-cumpărare a fost deja achitat, pârâta recunoscând acest lucru (fila 53), astfel încât la stabilirea prețului noului contract de vânzare-cumpărare, urmează să se țină seama de acest lucru.
În concluzie, instanța reține aplicabilitatea dispozițiilor privind conversiunea contractului de vânzare cumpărare nr. 6622/1992 în antecontract de vânzare cumpărare, reține că reclamanta este în prezent titular al unui contract de închiriere, reține că acordul domnul Ș. I. nu este necesar pentru încheierea unui nou contract de vânzare cumpărare și că prețul contractului a fost deja achitat, potrivit recunoașterii pârâtei.
Prin urmare, în raport cu cererea formulată de reclamantă, instanța urmează să oblige pe pârâtă să încheie contract de vânzare-cumpărare cu reclamanta, pentru imobilul situat în București, ., ., ., sector 4, cu respectarea condițiilor legale, în special ale celor prevăzute de Legea nr. 85/1992 și de Decretul Lege nr. 61/1990, cu luarea în considerare a precizărilor anterioare referitoare la existența unui contract de închiriere în favoarea reclamantei și la prețul achitat deja.
Pentru a pronunța această soluție, instanța reține și poziția procesuală a pârâtei, care solicită admiterea acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite cererea formulată de reclamanta S. C. ( CNP_) - cu domiciliul ales la C..av. C. L. din București Calea Călărașilor, nr.309, ., ., în contradictoriu cu pârâtele . - sector 4, București, .. 45 și M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL - sector 6, București, Splaiul Independentei, nr. 291-293.
Obligă pe pârâtă să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în București, ., ., ., cu respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr.61/1990.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.04.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
RedCD./MV/16.09.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 9359/2015. Judecătoria SECTORUL... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4587/2015. Judecătoria... → |
|---|
