Contestaţie la executare. Sentința nr. 4587/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4587/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 4587/2015
DOSAR NR._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NUMĂRUL 4587
Ședința din Publică din data de 16.04.2015
INSTANȚA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. C.
GREFIER: M. F.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de contestatoarea M. FINANȚELOR PUBLICE în contradictoriu cu intimații D. Ș. ȘI D. A., având ca obiect: contestație la executare-suspendarea executării silite.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința din data de 09.03.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea la data de 23.03.2015, 06.04.2015, 09.04.2015 și 16.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 26.08.2014, sub dosar nr._ , contestatoarea M. FINANȚELOR PUBLICE în contradictoriu cu intimații D. Ș. ȘI D. A. a formulat contestație la executare, prin care a solicitat admiterea contestației și anularea executării silite din dosarul de executare 1211/2014 al B. D. G., L. G. și M. P.. De asemenea, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite și întoarcerea executării silite.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că nu există o cerere de plată din partea intimaților creditori anterior începerii executării silite, astfel că ei sunt în termen să efectueze plata voluntară, că nu au fost respectate prevederile OG 22/2002, în termenul de 6 luni neputându-se stabili cheltuieli de executare silită, că onorariul de executor și onorariul de avocat sunt prea mari în raport de munca depusă.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 622 și urm. din C.pciv. precum și celelalte dispoziții legale invocate.
În probațiune, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri.
Prezenta cerere este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar și a cauțiunii, potrivit prevederilor art. 86 din OUG nr. 51/1998, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 43/2005, coroborate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 92/2011.
Intimații au depus întâmpinare la dosar prin care au solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, având în vedere faptul că debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin titlu executoriu de bună voie.
În drept au fost invocate prevederile art. 201 din c.p.civ.
Instanța a administrat în soluționarea cererii proba cu înscrisuri.
Ca urmare a adresei instanței, au fost înaintate toate actele din dosarul de executare nr. 1211/2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința civilă numărul 4614 din data de 28.03.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, contestatoarea a fost obligată să achite intimaților_ euro în echivalent în lei la data plății.
La data de 09.04.2014, creditorii a formulat cerere de executare silită adresată B. D. G., L. G. și M. P., fiind format dosarul de executare nr 1211/2014.
La data de 15.05.2014 a fost încuviințată executarea silită de către Judecătoria sectorului 4 București.
La data de 12.08.2014, a fost emisă somația către debitoare, prin care i s-a pus în vedere să se conformeze dispozițiilor titlului executoriu, în sensul de a achita creditoarei suma de_ euro +_,39 lei.
Prin încheierea din data de 12.08.2014 au fost stabilit cheltuieli de executare silită în cuantum de_,39 lei din care_,36 onorariu executor și 2999,99 lei onorariu avocat.
Prin adresa de înființare a popririi din data de 10.10.2014, emisă către terțul poprit Direcția de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București s-a dispus înființarea popririi până la concurența sumei de_ euro +_,39 lei.
Instanța reține că actele de executare silită din dosarul de executare nr. 1211/2014 au caracter legal și temeinic.
În ceea ce privește apărările contestatoarei privind încălcarea dispozițiilor OG nr. 22/2002, instanța reține că potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002, ,,Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.
Textul legal invocat prevede că doar în cazul lipsei de fonduri, care conduce la neînceperea sau la necontinuarea executării silite de bunăvoie, există un termen de 6 luni în care debitorul are obligația de a găsi resursele financiare necesare acoperirii debitului, termenul de 6 luni neavând natura juridică a unui termen de grație sau a unei proceduri prealabile.
În cazul în care executarea silită nu putea începe din cauza lipsei fondurilor, debitoarea avea posibilitatea de a comunica această împrejurare executorului judecătoresc, urmând a curge din acel moment termenul de 6 luni prevăzut de art. 2 din actul normativ menționat, perioadă în care debitoarea trebuia să facă demersuri pentru efectuarea plății.
Termenul de 6 luni nu este un termen de grație, ce își produce efecte independent de poziția debitorului, ci este un termen care începe să curgă numai dacă debitorul aduce la cunoștință lipsa fondurilor. Or, în dosarul de executare nr. 1211/2014 nu există niciun înscris care să dovedească faptul că debitoarea a adus la cunoștința executorului judecătoresc lipsa fondurilor sau că ar fi efectuat demersuri în vederea obținerii de fonduri pentru a executa obligația de plată stabilită prin titlul executoriu. Obligația de plată avută față de creditoare îi era cunoscută debitoarei câtă vreme aceasta a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească pronunțată într-un proces în care aceasta a fost parte, hotărâre care, de altfel, i-a și fost comunicată. Debitoarea nu s-ar putea considera surprinsă de începerea executării silite împotriva sa și de înființarea în cadrul acesteia a măsurii popririi asupra conturilor sale. Potrivit dispozițiilor art. 622 alin.1 C.pr.civ., este cea care trebuie să aibă inițiativa executării voluntare a obligației stabilite în sarcina sa printr-un titlu executoriu.
Instanța consideră că emiterea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare nu este condiționată de trecerea termenului de 6 luni, menționat mai sus.
Interpretarea dată de contestatoare prevederilor acestui act normativ, conform căreia nu pot fi stabilite cheltuieli de executare înainte de expirarea termenului de 6 luni, este eronată. Obligația stabilită printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, conform art. 622 alin.1 din C.p.civ. În cazul în care debitorul nu execută obligația, creditorul este îndreptățit să se adreseze organului de executare competent, conform alin. 2. Din acest moment se poate pune în discuție aplicabilitatea termenului de 6 luni, menționat de OG nr. 22/2002, și nu anterior formulării cererii de începere a executării silite.
În acest sens sunt și prevederile art. 2 din OG nr. 22/2002, conform cărora: „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”
Este de observat că legiuitorul nu folosește termenul notificare, comunicare sau unul echivalent, ci pe cel de „somație”, care are o semnificație distinctă, fiind un act de executare cu o importanță deosebită în faza executării silite.
Notificarea va fi comunicată de executor numai în cazul în care nu a fost pornită executarea silită, în acest caz urmând a fi calculate cheltuielile conform categoriei „notificare și alte acte de procedură”, la care debitoarea face referire.
În concluzie, prevederile OG nr. 22/2002 nu împiedică pe creditor să ceară începerea executării silite, ci doar amână emiterea formelor de executare pentru o perioadă de 6 luni, în condițiile mai sus enunțate. Debitorul poate evita plata cheltuielilor de executare numai în situația în care își îndeplinește de bunăvoie obligația, la momentul când hotărârea judecătorească a devenit executorie, anterior formulării de către creditor a cererii de începere a executării.
Însă, din momentul demarării procedurilor de executare silită, cheltuielile de executare vor fi stabilite în conformitate cu prevederile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000.
De asemenea, instanța va respinge motivarea contestatoarei cum că nu a existat o cerere adresată ei pentru plata creanței, având în vedere faptul că debitoarea a fost parte în procesul în care s-a pronunțat titlu executoriu, i-a fost comunicată hotărârea, inițiativa plății creanței fiind obligația sa, practica CEDO fiind constată în a considera că este contrar art. 6 parag. 1 din CEDO să soliciți creditorului să facă demersuri suplimentare pentru recuperarea unei creanță ce o are împotriva statului, atâta timp cât statul a fost parte în procesul în care s-a emis titlu executoriu.
Instanța va respinge apărarea debitoarei potrivit căreia cheltuielile de executare încalcă dispozițiile Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/14.11.2006.
Retinem că onorariul perceput de executorul judecătoresc respectă prevederile art. 37, alin. 1, din Legea nr. 188/2000 și ale Ordinului nr. 2550/2006.
Potrivit art. 669 C.proc.civ., ,,Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor.
Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.
Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul-verbal constituie titlu executoriu”.
Deși dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 nu prevăd în mod expres necesitatea adăugării TVA datorate de executorul judecătoresc bugetului de stat la cuantumul onorariului stabilit conform legii, potrivit art. 127 și art. 129 alin. 3 din Codul fiscal, taxa pe valoare adăugată reprezintă un impozit indirect și este datorată de persoana impozabilă (inclusiv de persoanele ce exercită profesii liberale, în anumite condiții) în toate cazurile în care se prestează un serviciu, taxa fiind inclusă în tariful final practicat de prestator pentru a fi suportată în final de beneficiarul serviciului. În consecință, beneficiarul serviciului prestat (în speță executarea silită), respectiv creditorul care solicită prestarea serviciului de către executor, este cel care în conformitate cu dispozițiile legale, va suporta în final și costul TVA datorate de prestatorul de servicii (executor) către bugetul de stat. În aceste condiții, TVA reprezintă pentru creditorul urmăritor o cheltuială efectuată în cursul executării silite.
Serviciul prestat de executorul judecătoresc fiind încadrat din punct de vedere contabil în categoria prestărilor de servicii pentru care se datorează taxa pe valoare adăugată în procent de 24%, în mod legal executorul judecătoresc a calculat TVA la cheltuielile de executare, suma constituind taxă pe valoare adăugată urmând a fi virată de executor la bugetul statului. Ca urmare a achitării acestei obligații fiscale, suma ce va rămâne efectiv executorului judecătoresc cu titlu de onorariu este doar maximul prevăzut de art.37 alin.1 lit. d din Legea nr.188/2000.
Având în vedere dispozițiile art. 669 din C.proc.civ, potrivit cărora cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, acesta va trebui să plătească creditorului toate cheltuielile de executare, inclusiv TVA inclus în tariful final al executorului judecătoresc. Instanța apreciază că nu ar fi fost necesară o prevedere distinctă în Legea 188/2000 cu privire la necesitatea calculării TVA și adăugării acestuia la onorariul calculat potrivit plafoanelor menționate în actul normativ, deoarece nu toate persoanele care desfășoară o profesie liberală datorează TVA, existând un regim special de scutire de plata taxei în anumite condiții stabilite de Codul fiscal, iar pe de altă parte deoarece Legea 188/2000 face referire la onorariul la care are dreptul executorul judecătoresc, fiind evident că acesta este îndreptățit la suma integrală calculată potrivit plafoanelor legale, și nu la o sumă mai mică.
În ceea ce privește cealaltă categorie de cheltuieli de executare, cuprinzând consultanta in vederea constituirii dosarului, emitere proces verbal de actualizare debit, emitere adrese popriri, cheltuieli de transport, taxe de timbru, formare arhivare dosar,. eliberare acte dosar, etc, acestea au fost stabilite în conformitate cu Hotărârea nr. 2/2007 a UNEJ, încheierea prin care au fost stabilite constituind titlu executoriu, în conformitate cu dispozițiile art. 669 alin.6 din C.p.civ..
Instanța constată că și onorariul de avocat este proporțional cu munca depusă de acesta care constă în formularea cererii de executare silită și urmărirea dosarului, iar valoarea creanței este destul de mare.
Pentru considerentele expuse mai sus, având în vedere că actele de executare efectuate de B. D. G., L. G. și M. P. în dosarul de executare nr. 1211/2014 au caracter legal și temeinic, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Cererea de suspendare a executării silite va fi respinsă ca rămasă fără obiect având în vedere faptul că instanța nu s-a putut pronunța pe cerere anterior pronunțării fondului.
Va lua act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul M. FINANȚELOR PUBLICE cu sediul ales in Bucuresti, ., sector 2, în contradictoriu cu intimatii D. Ș. ȘI D. A. toți cu domiciliul ales la SCA Pangratie, A. si Partenerii in Bucuresti, .. 95, ., ., sector 1, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Ia act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată
Cu apel în 10 zile de la comunicare care se depune la Judecătoria sectorului 4 București. Pronunțată în ședință publică, azi,16.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. CC/Dact FM- 5 ex
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Încheierea nr.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4535/2015. Judecătoria... → |
|---|
